ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2715/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 91 din data de 10 martie 2011, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta P.V. IPURL în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S., și, în consecință, a dispus suspendarea selecției de oferte anunțate de către pârâtă în data de 4 martie 2011 până la soluționarea irevocabilă a plângerii formulate de reclamantă împotriva acestui act. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta solicită suspendarea efectelor unui act administrativ, constând în selecția ofertei de desemnare a lichidatorului judiciar pentru doi debitori, respectiv R. și S.N.C., act care se concretizează practic, într-un anunț, care la 3 martie 2011 a fost postat pe site-ul A.V.A.S.

la rubrica "Anunțuri juridice" - desemnare lichidator, împreună cu alt anunț prin care pârâta A.V.A.S. organizează selecții de oferte pentru desemnare lichidator la SC R. SA, termen de depunere 10 martie 2011 și celălalt tot pentru desemnarea lichidatorului la S.N.C., cu termen de depunere la 15 martie 2011. Instanța de fond a apreciat că termenele scurte indicate în anunț sunt de natură să producă o pagubă iminentă, atât reclamantei ca lichidator, dar și altor persoane care au această calitate și ar dori să-și manifeste disponibilitatea în acest sens. A mai arătat Curtea că, neindicând un temei legal în afișarea acestui anunț, pârâta săvârșește un abuz administrativ, cu atât mai mult cu cât, conform legislației în vigoare, A.V.A.S.

poate organiza licitații numai în situații expres reglementate de O.U.G. nr. 88/1997, modificată și a Legii nr. 137/2002 care se aplică prin Normele metodologice reglementate de H.G. nr. 577/2002, în speță fiind astfel create suspiciuni cu privire la obiectivitatea, transparența și legalitatea procedurii de desemnare a lichidatorului. Prima instanță a respins excepția necompetenței materiale a instanței, invocate de către pârâta A.V.A.S., cu motivarea că cererea de suspendare este formulată în temeiul Legii nr. 554/2004, lege specială care stabilește ca instanță competentă instanța de la domiciliul reclamantului, potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004.

A mai respins Curtea excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de aceeași pârâtă, motivat de faptul că reclamanta și-a întemeiat cererea de suspendare pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, făcând dovada și îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 7 din același act normativ, precum și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, constatând că aceasta are calitate procesuală activă față de faptul că selecția de oferte privind desemnarea lichidatorului judiciar pentru debitoarele indicate în anunț a fost făcută în comun, reclamanta având calitate de administrator judiciar la una din ele, respectiv S.N.C., unde pârâta A.V.A.S. deține o creanță sub condiție. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta A.V.A.S., criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât a fost dată cu greșita aplicare a legii.

S-a criticat hotărârea judecătorească întrucât a fost pronunțată cu încălcarea competenței materiale și teritoriale, motivarea primei instanțe formulându-se pe Legea nr. 554/2004, când de fapt speța nu aparține domeniului contenciosului administrativ. Astfel, greșit Curtea de Apel a respins inadmisibilitatea cererii considerând că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, hotărârea pronunțată fiind lipsită de temei legal. Recursul este întemeiat și va fi admis. Examinând actele dosarului și motivele de recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Prin cererea introductivă de instanță, reclamanta a solicitat suspendarea executării selecției de oferte pentru desemnarea lichidatorului judiciar pentru debitorii SC "R."SA București și S.N.C.

Ploiești. Temeiul de drept al acțiunii este art. 1 și 7 din Legea nr. 554/2004. Din analiza actelor aflate la dosar și în raport de dispozițiile Legii nr. 85/2006 procedura insolvenței este o procedură specială care se desfășoară sub incidența unei legi speciale. Desemnarea provizorie de către Judecătorul Sindic a administratorului/lichidatorului judiciar, se face conform Legii nr. 85/2006 și nu conform Legii nr. 554/2004. Nici actele normative la care face referire reclamanta nu sunt aplicabile în cauză, ele fiind aplicabile în situații prevăzute de lege, cu atât mai mult cu cât desemnarea lichidatorului este numit așa cum am arătat mai sus de către Judecătorul Sindic conform Legii nr. 85/2006.

Activitatea A.V.A.S. se desfășoară pe principii comerciale, nu este o instituție administrativă în sensul Legii nr. 554/2004, obiectul ei de activitate fiind definit de O.U.G. nr. 51/1998. În speță, nu suntem în prezența art. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004, este vorba despre un anunț publicat pe site-ul instituției care nu îmbracă în nici un fel caracteristicile actului administrativ, nici ca act unilateral cu caracter individual și nici ca act normativ emis de o autoritate publică în regim de putere publică. În raport de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că examinarea celorlalte motive de recurs este de prisos, fapt pentru care va admite recursul declarat de A.V.A.S.

Va modifica sentința atacată și pe fond va respinge acțiunea reclamantei, P.V., ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de către A.V.A.S. împotriva Sentinței nr. 91 din 10 martie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința recurată în sensul că respinge cererea reclamantei, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 mai 2011.