ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2715/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 91 din data de 10

martie 2011, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta P.V. IPURL în

contradictoriu cu pârâta A.V.A.S., și, în consecință, a dispus suspendarea

selecției de oferte anunțate de către pârâtă în data de 4 martie 2011 până la

soluționarea irevocabilă a plângerii formulate de reclamantă împotriva acestui

act.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că reclamanta solicită suspendarea efectelor

unui act administrativ, constând în selecția ofertei de desemnare a

lichidatorului judiciar pentru doi debitori, respectiv R. și S.N.C., act care

se concretizează practic, într-un anunț, care la 3 martie 2011 a fost postat pe

site-ul A.V.A.S. la rubrica "Anunțuri juridice" - desemnare

lichidator, împreună cu alt anunț prin care pârâta A.V.A.S. organizează

selecții de oferte pentru desemnare lichidator la SC R. SA, termen de depunere

10 martie 2011 și celălalt tot pentru desemnarea lichidatorului la S.N.C., cu

termen de depunere la 15 martie 2011.

Instanța de fond a

apreciat că termenele scurte indicate în anunț sunt de natură să producă o

pagubă iminentă, atât reclamantei ca lichidator, dar și altor persoane care au

această calitate și ar dori să-și manifeste disponibilitatea în acest sens.

A mai arătat Curtea

că, neindicând un temei legal în afișarea acestui anunț, pârâta săvârșește un

abuz administrativ, cu atât mai mult cu cât, conform legislației în vigoare,

A.V.A.S. poate organiza licitații numai în situații expres reglementate de

O.U.G. nr. 88/1997, modificată și a Legii nr. 137/2002 care se aplică prin

Normele metodologice reglementate de H.G. nr. 577/2002, în speță fiind astfel

create suspiciuni cu privire la obiectivitatea, transparența și legalitatea

procedurii de desemnare a lichidatorului.

Prima instanță a

respins excepția necompetenței materiale a instanței, invocate de către pârâta

A.V.A.S., cu motivarea că cererea de suspendare este formulată în temeiul Legii

nr. 554/2004, lege specială care stabilește ca instanță competentă instanța de

la domiciliul reclamantului, potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004.

A mai respins Curtea

excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de aceeași pârâtă, motivat de

faptul că reclamanta și-a întemeiat cererea de suspendare pe dispozițiile art.

14 din Legea nr. 554/2004, făcând dovada și îndeplinirii condițiilor prevăzute

de art. 7 din același act normativ, precum și excepția lipsei calității

procesuale active a reclamantei, constatând că aceasta are calitate procesuală

activă față de faptul că selecția de oferte privind desemnarea lichidatorului

judiciar pentru debitoarele indicate în anunț a fost făcută în comun,

reclamanta având calitate de administrator judiciar la una din ele, respectiv S.N.C.,

unde pârâta A.V.A.S. deține o creanță sub condiție.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta A.V.A.S., criticând-o ca nelegală și

netemeinică, întrucât a fost dată cu greșita aplicare a legii.

S-a criticat

hotărârea judecătorească întrucât a fost pronunțată cu încălcarea competenței

materiale și teritoriale, motivarea primei instanțe formulându-se pe Legea nr.

554/2004, când de fapt speța nu aparține domeniului contenciosului

administrativ.

Astfel, greșit Curtea

de Apel a respins inadmisibilitatea cererii considerând că în speță sunt

aplicabile dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, hotărârea pronunțată

fiind lipsită de temei legal.

Recursul este

întemeiat și va fi admis.

Examinând actele

dosarului și motivele de recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție reține

următoarele:

Prin cererea

introductivă de instanță, reclamanta a solicitat suspendarea executării

selecției de oferte pentru desemnarea lichidatorului judiciar pentru debitorii

SC "R."SA București și S.N.C. Ploiești.

Temeiul de drept al

acțiunii este art. 1 și 7 din Legea nr. 554/2004.

Din analiza actelor

aflate la dosar și în raport de dispozițiile Legii nr. 85/2006 procedura

insolvenței este o procedură specială care se desfășoară sub incidența unei

legi speciale.

Desemnarea provizorie

de către Judecătorul Sindic a administratorului/lichidatorului judiciar, se

face conform Legii nr. 85/2006 și nu conform Legii nr. 554/2004.

Nici actele normative

la care face referire reclamanta nu sunt aplicabile în cauză, ele fiind

aplicabile în situații prevăzute de lege, cu atât mai mult cu cât desemnarea

lichidatorului este numit așa cum am arătat mai sus de către Judecătorul Sindic

conform Legii nr. 85/2006.

Activitatea A.V.A.S.

se desfășoară pe principii comerciale, nu este o instituție administrativă în

sensul Legii nr. 554/2004, obiectul ei de activitate fiind definit de O.U.G.

nr. 51/1998.

În speță, nu suntem

în prezența art. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004, este vorba despre un anunț

publicat pe site-ul instituției care nu îmbracă în nici un fel caracteristicile

actului administrativ, nici ca act unilateral cu caracter individual și nici ca

act normativ emis de o autoritate publică în regim de putere publică.

În raport de aceste

considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că examinarea

celorlalte motive de recurs este de prisos, fapt pentru care va admite recursul

declarat de A.V.A.S.

Va modifica sentința

atacată și pe fond va respinge acțiunea reclamantei, P.V., ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

formulat de către A.V.A.S. împotriva Sentinței nr. 91 din 10 martie 2011 a

Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și

fiscal.

Modifică sentința

recurată în sensul că respinge cererea reclamantei, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 12 mai 2011.