CtEDO 06.04.2006 Auto

CASE OF MALISIEWICZ-GĄSIOR v. POLAND

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
06.04.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Art. 10;Non-pecuniary damage - financial award
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF MALISIEWICZ-GĄSIOR v. POLAND (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

Reclamantul s-a născut în 1950. Ea este coregrafă și locuiește în Polonia. La 10 iunie 1992, ora 11:00. Dl Andrzej Kern, atunci vicepreședinte al Sejmului, a făcut o notificare oficială a comisiei unei infracțiuni (zawiadomienie o papałnieniu przestępstwa) procurorului regional, E.S., susținând că reclamantul și soțul ei i-au răpit fiica de 17 ani, M.K. Reclamantul a susținut că acuzația era falsă ca M.K. De fapt, a fugit de acasă și a fost însoțit doar de fiul reclamantului care a fost prietenul ei de mult timp. M.K. a fugit anterior de acasă în mai multe ocazii din cauza conflictelor cu părinții ei. Procurorul E.S., care – potrivit reclamantului – a fost un prieten al dlui Kern, i-a instruit imediat procurorului regional adjunct E.C. să preia controlul cazului. În aceeași zi, de exemplu 10 iunie 1992, procurorul E.C. a semnat un mandat de autorizare a cauzei apartamentului reclamantului. Mandatul a fost destinat să caute apartamentul pentru M.K. și pentru droguri. La 11 iunie 1992 procurorul E.C. a semnat o ordonanță care permite apasarea telefonului reclamantului. 10. La 11 iunie 1992, la ora 1 a.m. soțul reclamantului a mers la cabana sa situată în suburbiile Šód. El a fost arestat de ofițeri de poliție care apoi a căutat cabana. Procurorul E.S. și dl Kern au fost prezente la scena. Apoi, soțul reclamantului a fost dus la sediul regional de poliție, unde a fost reținut peste noapte. 11. La 11 iunie 1992, la 4 a.m. ofițeri de poliție a căutat apartamentul reclamantului în prezența ei. Cu toate acestea, ei nu au găsit nici M.K. sau droguri. Ofițerii de poliție au informat reclamantul că soțul ei a fost reținut și a servit-o cu o invitație pentru a raporta în aceeași zi la ora 12 p.m. la secția de poliție regională pentru a fi interogat. 12. Dimineața 11 iunie 1992 soțul reclamantului a fost luat în bătaie la sediul serviciului de urmărire regională. El a fost interogat de procurori E.S. și E.C... Dl Kern a fost prezent în timpul interogatoriului. Soțul reclamantului a fost eliberat după interogatoriu. 13. Reclamantul nu a raportat pentru interogatoriu la 11 iunie 1992. Ea a prezentat poliției o scrisoare care explică că trebuie să aibă grijă de fiica ei care era bolnavă. Apoi, reclamantul nu a raportat pentru interogatoriu la 15 și 17 iunie 1992. La 23 și 24 iunie 1992 ofițerii de poliție au încercat să furnizeze reclamantul, dar nu au putut găsi-o la domiciliul ei. 14. La 25 iunie 1992 procurorul E.C. a acuzat reclamantul de răpire și a semnat un mandat de arestare pentru ea. Procurorul E.C. a acuzat, de asemenea, fiul reclamantului de răpire. 15. La 29 iunie 1992, reclamantul a fost luat în custodie. La 1 și 2 iulie 1992, reclamantul a fost interogat de procurorul E.C. A fost, de asemenea, confruntat cu dl Kern. 17. În după-amiaza din 2 iulie 1992, reclamantul a fost eliberat de la detenție. 18. La 30 iunie 1992, reclamantul a solicitat transferul cazului ei la un procuror care a lucrat în afara regiunii Lód. La 4 august 1992, Ministerul Justiției i-a informat că cererea a fost autorizată și că cazul ei a fost preluat de procurorul regional Poznań R.G. 19. La 16 septembrie 1992 procurorul R.G. a decis să întrerupă procedura penală împotriva reclamantului și fiul ei. El a considerat că nu au răpit M.K. Procurorul a menționat declarația luată de M.K. 20. Dl Kern și soția sa au interzis apelul împotriva deciziei de întrerupere a procedurii penale împotriva reclamantului și a fiului său, dar la 15 februarie 1993 procurorul B.M. al Ministerului Justiției le-a respins. Procurorul a considerat că acuzațiile de răpire au fost nefondate. 21. Cazul privind presupusa răpire a M.K. a primit o acoperire largă în mass-media. 22. În 1993 reclamantul a fost candidat independent în alegerile parlamentare. 23. La 22 august 1993, a publicat un articol în ziarul săptămânal „Angora”. Prima jumătate a articolului, care a fost publicată într-o secțiune intitulată „Pranks preelectoral”, a citit după cum urmează: “WHY? Sunt un candidat independent pentru Senat, nu conectat la nici o „rețele”, relații sau obligații. Faptul că sunt descris în presă și în televiziune ca „o soamă a M. K.” arată probabil că autorii nu pot menționa nume deoarece folosesc un astfel de eufemism. Nu este realizarea mea și nu a fost rezultatul eforturilor mele că am devenit o familie cu dl Kern. Acesta poate fi explicat de fiul meu și soția sa, dacă este important ... Pentru a explica originea ideii de a sta în alegerile Senatului Trebuie să mă întorc la evenimentele care au avut loc în urmă cu un an. În acel moment, am învățat la costul meu ceea ce a însemnat abuzul de putere! Președintele adjunct al Sejm în acel moment, regizat de emoții și animositățile personale, a făcut ca persoanele responsabile pentru respectarea legii – Procurorul regional și adjunctul său, și chiar Ministrul Justiției – să încălceze legea din cauza „ solidarității colegilor”. Am fost arestat, deținut într-o celulă psihiatră, apartamentul meu a fost cautat provocativ pentru ‘droguri’, apelurile telefonice au fost lovite, o mașină deteriorată. După astfel de evenimente compromițătoare, un politician de un astfel de calibru în Vest ar fi trebuit să plece. Dar aici el încă se simțea bine – și Sejm a decis să nu-l respingă! Pot să-mi imaginez ce fel de aranjamente trebuie să fi existat în Sejm pentru a lua o astfel de decizie! Am fost atât de șocat de aceasta încât am fost gata să merg în străinătate, încât nu s-a putut schimba nimic. A venit un moment în care președintele a dizolvat Parlamentul. Oamenii au început să telefoneze și să scrie scrisori ce mi-au cerut să stau la alegeri. Ei spuneau că evenimentele care au avut loc acum un an au arătat că pot lupta. Sunt convins că nu sunt singurul atins de încălcările legii comise de reprezentanții „noua democrație”. Cu toate acestea, legea este aceeași pentru toată lumea, indiferent dacă cineva este în putere sau este „un om obișnuit”. Această regulă fundamentală a democrației trebuie respectată!” 24. A doua jumătate a articolului a descris ideile reclamantului cu privire la lucrul în Senat. 25. La 5 septembrie 1993, reclamantul a publicat în același articol săptămânal: „ABUT ME Primii ani din viața mea profesională au fost dedicate artăi. În calitate de dansator și coreografist am lucrat cu numeroase teatri și centre culturale – atât în Polonia ( printre altele Grand Theatre), cât și în străinătate. Am lucrat, de asemenea, ca pedagogie cu copii și tineri. În 1981 am început să conduc o afacere privată și, în prezent, sunt coproprieten al unei companii „AVATAR”. Am doi copii: un fiu de 22 de ani ... și o fiică de 6 ani ..., soțul meu – Jan – este un actor. N-am aparținut nici un partid politic. N-am participat activ la politică ... În vara anului 1992 evenimente care mi-au schimbat atitudinea față de lume. Abuzul de autoritate, pe care l-am experimentat, mi-a făcut imposibil să stau pe margine și să privesc oamenii care ar trebui să fie păzitorii legii, să-l încalce fără milă pentru interesele lor private. Până la urmă, exact asta mi-a fost făcută de fostul președinte adjunct al Sejmului, fostul ministru al Justiției, fostul procuror regional și fostul adjunct al său. Nu este de ocazie că astăzi pentru unii oameni malfăcuți nu este important că sunt un candidat independent pentru Senat, ci doar că pot fi numit soacra de M. [în îndrăzneț în original]. Ei nu sunt interesat de faptul că un an în urmă am fost arestat fără temelii și închis – intenționat! – într-o celulă psihiatră, că casa mea a fost căutată pe pretextul de a „căuta medicamente”, că după ce am fost eliberat, apelurile telefonice au fost atinse și mașina mea avariată, ceea ce m-a provocat o presiune mentală constantă! Toate acestea s-au întâmplat într-o țară în care o democrație de stil occidental tocmai a fost pusă în! Astăzi, Vice-ministrul Justiției vede „prezența clară a presedintelui adjunct Kern asupra serviciului de urmărire penală” și există proceduri penale în așteptare împotriva foștilor angajați. Sunt o persoană puternică. Am îndurat... Cu toate acestea, nu vreau ca alte persoane nevinovate să sufere o hartă asemănătoare. Trebuie să existe dreptate și egalitate înaintea legii – indiferent dacă cineva este „omul din stradă” sau vicepreședintele Sejmului! Știu că pot lupta și câștiga! Am rămas independent! De aceea am decis să intru în arenă politică!” 26. În transmisia alegerilor pe stația locală de radio pe 6, 9 și 15 septembrie 1993, reclamantul a făcut următoarea declarație: „Un punct de schimb a venit anul trecut. Îți amintești povestea aceea, era bine cunoscută în toată Polonia, deși nu l-am cauzat. În acel moment, mi-am dat seama de costul ceea ce abuzul de putere a însemnat. Președintele adjunct al Sejm în acel moment, condus de emoții, a făcut ca Procurorul Regional, adjunctul său, și chiar și Ministrul Justiției să încălce legea din cauza solidarității colegilor. Am fost arestat, arestat într-o celulă psihiatrică, apartamentul meu a fost cautat provocativ pentru droguri, apelurile telefonice au fost lovite, o mașină deteriorată. Toate acestea pentru că fiica dlui Speaker Adjunct a decis să petrece sărbători cu fiul meu fără permisiunea tatălui ei. Până atunci am crezut că acest comportament a fost posibil doar în era stalinistă.” 27. În transmisia alegerilor pe postul local de televiziune din 13 și 16 septembrie 1993, reclamantul a făcut următoarea declarație: „Abuzul de autoritate, pe care l-am experimentat, mi-a făcut imposibil să stau pe partea laterală și să privesc de oameni, care ar trebui să fie păzitorii legii, încălcând-o fără milă din cauza intereselor lor private. Exact ceea ce mi-a fost făcut de fostul președinte adjunct al Sejmului, fostul Procuror Regional și adjunctul său. Astăzi, există proceduri penale în așteptare împotriva lor. Sunt o persoană puternică și durabilă, totuși nu vreau ca alte persoane nevinovate să sufere hărțuiri similare.” 28. La 27 septembrie 1993, dl Kern a depus la Curtea de District un proiect de procedură privată. El a acuzat reclamantul cu șapte conturi de difamare (zniesławienie) în temeiul articolului 178 § 2 din Codul Penal. În special, dl Kern a susținut că reclamantul a publicat articolele de mai sus și a transmis declarațiile electorale de mai sus „pentru a se desfunda în opinia publică, vicepreședintele Andrzej Kern și pentru a-l expune la pierderea încrederii necesare pentru îndeplinirea funcțiilor sale publice și politice”. 29. Reclamantul a fost judecat de Curtea de district Skierniewice între 22 mai 1995 și 18 martie 1996. La 19 martie 1996 a fost condamnată pentru că a fost făcută la televiziune, radio și în presă, între 22 august și 16 septembrie 1993, declară că „Dl Kern, îndreptat de emoții, a făcut ca Procurorul regional, adjunctul său și chiar Ministrul Justiției să încălce legea din cauza solidarității colegilor” și că „azi există proceduri penale în așteptare împotriva lui”. Curtea de judecată a considerat că publicațiile și declarațiile ei constituie o singură infracțiune continuă de difamare. Prin declarațiile de mai sus, reclamantul „a dificultat Andrzej Kern și a formulat acuzații false care ar fi putut dezbateri victima în opinia publică și l-a expus la pierderea încrederii necesare pentru îndeplinirea funcțiilor de vicepreședinte al Sejm-ului Republicii Poloniei și a altor funcții publice, precum și pentru a lucra ca avocat advocat”. 30. În ceea ce privește prima declarație că „Dl Kern, condus de emoții, a făcut ca Procurorul regional, adjunctul său și chiar Ministrul Justiției să încălceze legea din cauza solidarității colegilor”, instanța de judecată a considerat că, deși dl Kern a făcut personal o notificare oficială a comisionului unei infracțiuni procurorilor E.C., procurorii E.S. și E.C. Curtea a remarcat că este dreptul fiecărui cetățean să depună o cerere de a judeca pe cineva și, prin urmare, declarația reclamantului de a constitui „o încălcare a legii pentru interesul privat” nu a fost corectă. Curtea a examinat apoi meritele acuzațiilor reclamantului că a fost „arrestata, deținută într-o celulă psihiatrică, apartamentul a fost cautat provocativ pentru droguri, apelurile telefonice au fost atinse, o mașină deteriorată”. Curtea de District a stabilit că mandatele acordate de procuror pentru arestarea ei, căutarea apartamentului ei și apelurile telefonice au fost furnizate în conformitate cu legea, cu toate acestea, a recunoscut că procurorul ar fi trebuit să ia în considerare alte măsuri preventive apoi arestării pentru a interoga reclamantul. În suma, Curtea a constatat că nu a susținut afirmația pe care dl Kern a sugerat-o, a ordonat sau a ordonat-o în alt mod „a făcut procurorul să ia hotărârea de a deține reclamantul în reținere”. 31. În ceea ce privește declarația difuzată la 13 și 16 septembrie 1993, Curtea a remarcat că: „între 22 august și 16 septembrie 1993 nu au existat proceduri penale în așteptare împotriva lui Andrzej Kern. De fapt, procedura penală împotriva lui a fost inițiată numai la 22 decembrie 1993. În acea dată a fost acuzat de a fi comis împotriva M. o infracțiune descrisă în art. 168 din Codul Penal. Victima a depus informații scrise despre această infracțiune la 11 octombrie 1993 ...” 32. Curtea de judecată a concluzionat că nu există dovezi că, în timp ce reclamanta a făcut declarațiile în cauză, „a avut o credință bazată pe o bază bine fundamentată că acuzațiile sunt adevărate și că apără un interes social justificat”. 34. Reclamantul a apelat la Curtea Regională de Skierniewice împotriva condamnării ei. La 18 noiembrie 1997, instanța a pronunțat o hotărâre în care a susținut condamnarea, dar a schimbat condamnarea. Termenul de închisoare al reclamantului a fost redus la un an suspendat timp de trei ani. Ea a fost ordonată să plătească pentru publicarea hotărârii într-o zi națională și anunțul care conține scuzele sale în „Angora” săptămânal. În plus, reclamantul a fost ordonat să ramburseze procurorul privat PLN 480 pentru costurile procedurii de apel și să plătească o taxă PLN 90 către Trezoreria de Stat. 35. Curtea de apel a considerat că evaluarea faptelor și raționarea juridică a instanței de judecată era corectă. Curtea a subliniat faptul că, pentru a constata că nu există oficiu de difamare, toate cele trei condiții prevăzute la art. 179 alineatul (2) trebuie îndeplinite în comun. Acesta a afirmat mai mult: „... se întoarce la caz instantaneu, ar trebui considerat că chiar dacă [reclamantul] a dovedit că declarațiile sale împotriva dlui Kern erau adevărate sau că avea o convingere bazată pe o bază bine fundamentată că acuzațiile erau adevărate, că, în orice caz, nu ar justifica instanța judecătorească să aplice art. 179 § 2. Malisiewicz-Gāsior îndreptat împotriva A. Kern a fost un element al campaniei alegerilor sale, care vizează "promovarea" ... propria ei persoană, pentru a obține un rezultat pozitiv al alegerilor... Prin urmare, [reclamantul] nu a putut fi spus că apărarea unui interes social justificat, deoarece încearcă să își atingă obiectivul privat...” 36. Cu toate acestea, Curtea Regională a constatat că sentința impusă reclamantului de către instanța de judecată a fost prea grea. În această privință, instanța a stabilit următoarele: „... Curtea de apel consideră că, în hotărârea severității măsurilor penale împotriva reclamantului, situația ei psihologică particulară - de la începutul tuturor procedurilor penale împotriva ei - ar fi trebuit să fie luată în considerare. Este neînțeles că ea ar fi putut simți subjectiv că autoritățile [procedatoare] au fost supraactive, ceea ce nu a fost fără influență asupra faptului că ea poate controla emoțiile ei și motivațiile ei.” 37. Reclamantul nu a putut permite angajarea unui avocat pentru a depune un recurs de casă și, prin urmare, a solicitat Ministrului Justiției și Ombudsmanului să depună un recurs de casă împotriva condamnării sale. La 15 decembrie 1998, Ombudsmanul a permis cererea ei și a depus la Curtea Supremă un recurs de casă împotriva hotărârii Curții Regionale de Skierniewice. 38. Ombudsmanul a susținut că instanțele nu au luat în considerare dovezi care arată faptul că „inadecvația acțiunilor poliției și a serviciului de urmărire penală în ceea ce privește ea și familia sa în cazul de răpire a M. ar fi putut duce [reclamantul] la convingerea justificată că acuzațiile sale cu privire la dl Kern au fost adevărate și că ea a fost „apărând un interes social justificat”. În această privință, Ombudsmanul a afirmat în apelul său că: „În plus, opinia instanțelor de apărare a unui interes social justificat, deoarece participa la propria campanie electorală și în vederea atingerii propriului obiectiv privat nu este susținută de dovezile colectate și dezvăluite la audiere. Participarea la propria campanie electorală nu poate constitui un obstacol în ceea ce privește asigurarea respectului legii de către instituții și personalități publice. Mai mult decât atât, o campanie electorală constituie invariabil o perioadă de declarații publice cu privire la probleme sociale importante, care include cu siguranță respectarea legii, în special de către instituții și persoanele care au obligația de a face acest lucru. Prin urmare, este dificil de considerat că inculpatul a fost intenția de a se promova și nu – prin utilizarea oportunității de a vorbi public – care a arătat, pe baza experienței sale, pericolul de a încălca legea de către o instituție publică ca urmare a cederii la presiunea personalității publice.” 39. Ombudsmanul a susținut în continuare că procurorii E.S. și E.C. În cele din urmă, Ombudsmanul a contestat evaluarea instanței în parte a probelor. 41. La 1 decembrie 2000, Secțiunea Penală a Curții Supreme a respins recursul de casare. Raportul său s-a încheiat cu următoarea concluzie: „Concluzia irezistibilă este că argumentele formulate în recursul de cassare, formal de natură procedurală, se referă, de fapt, la afirmația unei erori în evaluarea faptelor luate ca bază pentru decizia și evaluarea dovezilor, care nu este permisă în procedura de cassare. Procedura de cassare nu poate fi transformată în proceduri de a treia instanță dedicate unei analize suplimentare a tuturor aspectelor prezentate în recurs, care au fost deja analizate de instanța de apel. (...)” 42. Între timp, la 24 august și 28 septembrie 2000, Curtea de District Skierniewice a desfășurat audieri cu privire la executarea condamnării reclamantei, deoarece ea nu a cerut scuze dlui Kern. Reclamantul nu a participat la audieri. 43. La 23 octombrie 2000, Curtea de District Skierniewice a hotărât să nu pună în aplicare sentința de închisoare suspendată impusă reclamantului. 44. art. 178 din Codul Penal 1969 a citit după cum urmează: „§ 1. Orice persoană care impută unei alte persoane, unui grup de persoane sau unei instituții un astfel de comportament sau caracteristici, care le poate desalma în opinia publică sau poate expune pierderea încrederii necesare pentru o anumită poziție, ocupare sau un tip de activitate, este responsabilă pentru o închisoare de cel puțin 2 ani, o restricție a libertății sau o amendă. § 2. Orice persoană care ridică sau face publică o afirmație falsă cu privire la comportamentul sau caracteristicile altor persoane, un grup de persoane sau instituții, pentru a le degrada în opinia publică sau pentru a le expune la pierderea încrederii necesare pentru o anumită poziție, ocupație sau un tip de activitate, este responsabilă pentru închisoarea care nu depășește trei ani. (...) § 4. Procesul are loc în temeiul unui proiect de lege privat de acuzare.” În conformitate cu art. 179: „§ 2. Nu există nicio infracțiune descrisă la art. 178 alineatul (1) dacă: 1) o afirmație făcută public este adevărată și infractorul acționează în apărarea unui interes social justificat sau are o convingere bazată pe o bază bine fundamentată că apără un astfel de interes sau 2) infractorul face o afirmație publică și are o convingere bazată pe o bază bine fundamentată că afirmația este adevărată și că apără un interes social justificat. § 3. Neexistarea unei infracțiuni care rezultă din motivele descrise la §§ 1 și 2 nu exclude răspunderea infractorului pentru difamare din cauza formului în care a fost făcută sau făcută publică o acuzație.”

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă