ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6794/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 139 din 15 aprilie 2004 Tribunalul Bacău l-a condamnat pe inculpatul B.I.C. , în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99, art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen., la 2 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen. S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Instanța a reținut, în fapt, că în noaptea de 11 decembrie 2003, prin forțarea ușii, inculpatul minor B.I.C. a pătruns în apartamentul părții vătămate S.A., în vârstă de 76 ani, situat în municipiul Bacău la demisol într-un bloc, amenințând-o, lovind-o și apoi smulgându-i de la gât lănțișorul din aur.

Inculpatul a fost prins în aceeași noapte pe stradă, urmare sesizării făcute de partea vătămată, organul de poliție găsind la acesta bunul sustras, care a și fost apoi restituit. La individualizarea pedepsei, inclusiv a modalității de executare, instanța a avut în vedere constatările Referatului de Evaluare al Serviciului de Reintegrare Socială și Supraveghere de pe lângă Tribunalul Bacău, potrivit cărora inculpatul, deși minor, a mai comis fapte antisociale, a abandonat școala, are o conduită violentă în familie față de părinți, fiind scăpat de sub control. Apelul inculpatului, prin care a solicitat schimbarea modalității de executare a pedepsei din privativă de libertate în suspendarea executării acesteia, a fost respins prin decizia penală nr. 145 din 11 mai 2004 a Curții de Apel Bacău, în considerarea concluziilor Referatului de evaluare privind redusele perspective de reintegrare în societate a minorului inculpat.

Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpat, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., în sensul dispunerii suspendării condiționate a executării pedepsei. Verificând hotărârea atacată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul este fondat. Deși în cauză situația de fapt a fost corect reținută, încadrarea juridică legal stabilită, iar pedeapsa, sub aspectul cuantumului, bine proporționalizată, modalitatea de executare a acesteia, prin privare de libertate, dispusă, este excesivă. Este de necontestat că infracțiunea săvârșită de către inculpat prezintă un ridicat grad de pericol social, deposedarea victimei de bun în propria locuință, având adiacent și consecința producerii unor leziuni traumatice acesteia, care au necesitat 5-6 zile îngrijiri medicale.

Potrivit art. 100 C. pen., față de minorul care răspunde penal se poate lua o măsură educativă ori i se poate aplica o pedeapsă, ținând seama, la alegerea sancțiunii, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală, de comportarea lui, de condițiile în care a fost crescut și în care a trăit și de orice alte elemente de natură să caracterizeze persoana acestuia. Pedeapsa se aplică numai dacă apreciază că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea minorului.

În cauză este corectă aprecierea că față de inculpat se impunea aplicarea pedepsei închisorii, aceasta fiind motivată atât de gravitatea infracțiunii, cât și de datele de caracterizare din Referatul de evaluare, potrivit cărora inculpatul a mai comis fapte prevăzute de legea penală până la vârsta de 14 ani, are comportament violent față de părinți, a abandonat școala după 4 clase, petrecându-și timpul în compania unui grup de prieteni cunoscuți cu manifestări antisociale. Datele privind comportarea inculpatului minor, avute în vedere la aplicarea pedepsei, sunt reale, însă au fost preluate subiectiv din actul de evaluare. Nu a fost relevat faptul că inculpatul avea, la data săvârșirii infracțiunii, vârsta de doar 14 ani și 11 luni, aflat în perioada de formare și dezvoltare într-un mediu familial în care părinții sunt legal despărțiți, fiind 5 frați dintre care doi sunt în penitenciar în executarea unor pedepse pentru săvârșirea infracțiunilor de furt și tâlhărie.

Așa cum mai rezultă din Referatul de evaluare, minorul inculpat locuiește în prezent cu ambii părinți într-o cameră dintr-un cămin de nefamiliști, mama având multiple afecțiuni, deplasându-se foarte greu, iar tatăl suferind de cardiopatie ischiemică. Deși se apreciază că riscul de a comite noi infracțiuni este relativ crescut, evaluatorul relevă, ca factor inhibant al comportamentului infracțional al inculpatului, confruntarea acestuia pentru prima dată, conștientizată, cu posibilitatea sancționării sale grave. În sfârșit, se mai constată că atât în timpul internării minorului în Centrul de Primire Minori în Regim de Urgență Bacău, cât și după ieșire, acesta nu a mai fost implicat în săvârșirea unor fapte penale.

Față de cele ce preced, Curtea, ținând seama de vârsta, dezvoltarea infracțională și morală a minorului, de comportamentul lui și condițiile în care a fost crescut, apreciază că pedeapsa de 2 ani și 6 luni aplicată își poate atinge scopul, prevăzut de art. 52 C. pen., și fără privarea de libertate a inculpatului, prin suspendarea condiționată a executării acesteia și condiționarea supravegherii făptuitorului, pe durata termenului de încercare, până la împlinirea vârstei de 18 ani, tatălui său B.N., care și-a asumat această răspundere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul B.I.C. împotriva deciziei penale nr. 145 din 11 mai 2004 a Curții de Apel Bacău. Casează hotărârea atacată precum și sentința penală nr. 139 din 15 aprilie 2004 a Tribunalului Bacău, numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen. Înlătură dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 81 și art. 110 C. pen., dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare pe un termen de încercare de 3 ani.

În baza art. 110 1 C. pen., dispune pe durata termenului de încercare, până la împlinirea vârstei de 18 ani, încredințarea supravegherii minorului părții responsabile civilmente B.N. Pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 decembrie 2004.