ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1390/2011

Asupra recursului de

față;

Prin sentința penală

nr. 70 din 10 septembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori,

inculpatul T.V.S. a fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autoturism pe drumurile publice,

având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, prevăzută de

art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen.

și art. 76 lit. d) C. pen.

În baza art. 81-art. 82

C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de

încercare de 2 ani și 3 luni, făcându-se și aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.

privind suspendarea pedepsei accesorii de interzicere a drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen..

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut că în seara zilei de 24 februarie

2006, inculpatul a consumat băuturi alcoolice, respectiv 200g cognac și o bere,

fără a consuma și alimente la restaurantul Fiesta din Câmpia Turzii, în

compania martorilor A.A.V., D.F. și J.J., făcându-le cinste acestora cu ocazia

zilei de naștere a fiicei inculpatului, care urma să aibă loc peste câteva

zile.

În jurul orelor 23

30

,

inculpatul și martorul A.A. au părăsit localul, acesta din urma aflându-se la

volanul autoturismului proprietatea inculpatului și oferindu-se să îl ducă până

acasă, solicitându-i totodată la restaurant să îi împrumute inculpatul mașina

sa. În acest scop, martorul A.A.V., care nu consumase băuturi alcoolice, s-a

urcat la volanul autoturismului marca Dacia 1300, cu număr de înmatriculare,

iar inculpatul a ocupat locul din dreapta față.

Înainte de a ajunge

la locuința inculpatului, martorul A.A. s-a oprit acasă la martorul J.J., care

a părăsit localul înaintea celor doi, asigurându-l pe inculpat ca vizita nu va

dura mult și că își vor continua drumul spre locuința inculpatului.

Întrucât vizita

martorului A. la martorul J. s-a prelungit, iar până la locuința sa mai era o

distanță scurtă (de 50-60 m), inculpatul s-­a hotărât să se deplaseze singur

până la domiciliu, conducând autoturismul pe drumurile publice

După ce a parcurs

aproximativ jumătate din distanța rămasă până la domiciliu, inculpatul a fost

oprit de organele de politie, deoarece nu îi funcționa un bec al sistemului de

luminare și pentru că emana un miros de băuturi alcoolice a fost testat cu

aparatul etilotest în prezența martorilor asistenți M.M. si H.I. (reieșind o

valoare de 0,65 mg/l alcool pur in aerul expirat – fila 7) și ulterior condus la Spitalul Municipal Câmpia Turzii în vederea recoltării probelor biologice, reieșind o

alcoolemie de 1,60 g/‰ la prima testare si respectiv 1,40 g‰ la a doua testare.

Potrivit buletinului

de examinare clinică însoțitor al recoltării probelor biologice în vederea

determinării gradului de intoxicație etilică (fila 9 urmărire penală),

inculpatul nu părea sub influența băuturilor alcoolice, având vorbirea clară,

comportare ordonată, comportament orientat în timp și spațiu, atenția

concentrată și judecata coerentă.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs inculpatul T.V.S., care a invocat cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. și a solicitat achitarea

sa, în baza art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen. raportat la art. 18

1

C. pen., întrucât faptei sale îi lipsește gradul de pericol social al unei

infracțiuni.

Recursul este

întemeiat.

Înalta Curte,

examinând sentința penală recurată sub toate aspectele, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este netemeinică sub aspectul condamnării

inculpatului, în cauză constatându-se că faptei acestuia îi lipsește gradul de

pericol social al unei infracțiuni.

Conform art. 18

1

alin. (2) C. pen.: „la stabilirea în concret a gradului de pericol social se

ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de

împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi

putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.”

Din aceste

perspective, probatoriul administrat a relevat că rezoluția inculpatului de a

conduce a apărut în momentul în care vizita martorului A., care se oferise să-l

ducă acasă pe inculpat, s-a prelungit la casa martorului J., iar până la

locuința inculpatului mai era o distanță scurtă, de circa 50-60 metri.

Inculpatul a fost

oprit de organele de poliție pentru că nu-i funcționa la autoturism sistemul de

iluminare.

Testarea cu aparatul etilotest

a survenit pentru că inculpatul emana un miros de băuturi alcoolice, pentru că,

așa cum rezultă din buletinul de examinare clinică însoțitor al recoltării

probelor biologice, acesta nu părea sub influența băuturilor alcoolice, având

vorbire clară, comportare coordonată, comportament orientat în timp și spațiu,

atenția concentrată și judecata coerentă.

Fapta, comisă la o

oră târzie a nopții, pe o distanță scurtă, fără trafic intens, nu a avut urmări

materiale.

De asemenea, persoana

inculpatului și conduita sa anterioară conduc la aceeași concluzie în sensul

lipsei gradului de pericol social al faptei.

Din actele depuse la

dosar rezultă că inculpatul, de profesie avocat, își exercită în mod corect și

corespunzător profesia, fără abateri disciplinare, având anterior o conduită

civică și morală ireproșabilă, menținută și după comiterea faptei, dată de la

care a trecut un interval de peste 5 (cinci) ani.

Toate aceste aspecte

îndrituiesc instanța să constate că inculpatul conștientizează și

responsabilizează respectarea valorilor sociale ocrotite de legea penală, iar

aprecierea că faptei îi lipsește gradul de pericol social al unei infracțiuni

este justificată.

În consecință, Înalta

Curte, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite

recursul declarat de inculpat și va casa sentința primei instanțe.

Rejudecând, în baza

art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b)

1

C.

proc. pen. și art. 18

1

C. pen., se va dispune achitarea inculpatului

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

În baza art. 91 lit. c)

C. pen., se va aplica inculpatului sancțiunea cu caracter administrativ a

amenzii.

Conform art. 192 alin. (1) pct. 1 lit. d) C.

proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat, incluzând și onorariul avocatului din oficiu ce se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

În recurs, conform art. 192 alin. (3) C.

proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, onorariul avocatului

desemnat din oficiu urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul T.V.S.

împotriva sentinței penale nr. 70 din 10 septembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Casează sentința penală recurată și

rejudecând:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la

art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen. și la art. 18

1

C. pen. achită

pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 87 alin. (1) din

O.U.G. nr. 195/2002.

În baza art. 91 lit. c) C. pen. aplică

inculpatului sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii, în cuantum de

1.000 lei.

În baza art. 192 alin. (1) pct. 1 lit. d) C.

proc. pen. obligă pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în

sumă de 1.000 lei, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu la fond, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate de

judecarea recursului rămân în sarcina statului, iar onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6 aprilie

2011.