ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4157/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 4320 din 04

decembrie 2009, Curtea de Apel București a admis cererea formulată de

reclamanta F.S.V.R., în contradictoriu cu pârâta A.N.S.V.S.A. și a dispus

suspendarea Ordinului A.N.S.V.S.A. nr. 69186/2009, până la soluționarea cauzei

pe fond.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut îndeplinirea cumulativă a celor două condiții

prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine

justificat și prevenirea unei pagube iminente.

Curtea a reținut că prin Ordinul

Președintelui A.N.S.V.S.A. nr. 69186 din 10 august 2009 s-a stabilit ca „începând

cu lichidarea lunii iulie 2009, se aprobă acordarea unui spor de 1 % din

salariul de bază pentru activitatea desfășurată în condiții de stres sau în

condiții deosebite, personalului din cadrul A.N.S.V.S.A.”.

În plus, la art. 2 s-a prevăzut

abrogarea Ordinului nr. 27166/2008 cu privire la acordarea unui spor de 15 %”.

În aceste condiții, Curtea a

apreciat că reprezintă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de

legalitate a actului administrativ contestat, împrejurarea că acesta

retroactivează, el având incidență asupra drepturilor salariale cuvenite

reclamanților pentru luna iulie 2009, deși este emis la data de 10 august 2009.

De asemenea, a mai reținut că în

motivarea ordinului a cărei suspendare se solicita sunt indicate aceleași

buletine de determinare prin expertizare și de analiză psihologică privind

obiectivizarea solicitărilor neuropsihice a personalului A.N.S.V.S.A. ca în

ordinul pe care l-a abrogat prin art. 2, respectiv Ordinul nr. 27166/2008.

Ca atare, cel puțin la o primă

vedere nu se justifică abrogarea vechiului ordin și emiterea unuia nou,

deoarece actele care au stat la baza celor două ordine sunt identice și nu

reliefează vreo schimbare de natura a determina emiterea unui nou act

administrativ în cauza.

De asemenea, din compararea celor

doua ordine nu reiese nicio schimbare de natură legislativă.

Mai mult, ordinul a cărui suspendare

se solicita prin prezenta acțiune nu cuprinde nici o motivare în fapt, astfel

că cel puțin aparent actul a cărui suspendare se solicită nu are nici o

justificare în fapt.

Așa fiind, în baza unei cercetări

sumare a aparenței dreptului, s-a apreciat că există o îndoială puternică și

evidentă asupra prezumției de legalitate a actului a cărui suspendare se

solicită.

Cu privire la condiția pagubei

iminente, instanța de fond a constatat că prin ordinul în cauză, drepturile

salariale, respectiv sporul de 15 % a fost diminuat la 1 % retroactiv și prin

aceasta se produce un prejudiciu membrilor sindicatului reclamant, care aveau o

speranță legitimă în ceea ce privește valoarea patrimonială pe care urmau să o

primească pentru prestarea activității în luna iulie 2009.

De asemenea, instanța de fond a mai

reținut că în lipsa măsurii suspendării Ordinului nr. 69186/2009 vor fi reduse

și drepturile salariale ulterioare ale membrilor de sindicat față de

dispozițiile art. 30 alin. (5) din Legea nr. 330/ 2009.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs A.N.S.V.S.A., criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât

a fost dată cu greșita aplicare a legii.

S-a invocat în motivele de recurs că

instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004,

intimata - reclamantă neîndeplinind niciuna din condițiile prevăzute de acest

text de lege.

Recursul este nefondat și va fi

respins.

Examinând actele și lucrările

dosarului, motivele de recurs și argumente aduse cu titlu de motivare de către

prima instanță, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Intimata - reclamantă a solicitat

prin cererea introductivă suspendarea Ordinului A.N.S.V.S.A. nr. 69186/2009,

conform art. 14 din Legea nr. 554/2004, apreciindu-se că afectează patrimoniul

membrilor săi prin diminuarea unui spor salarial acordat pentru condiții de

muncă.

Art. 14 din Legea nr. 554/2004,

dispune că „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube

iminente, după sesizarea în condițiile art. 7, a autorității publice care a

emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună

suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de

fond”.

Din totalitatea probatoriilor admise

și administrate, rezultă că sporul de 15 % acordat membrilor de sindicat,

reprezintă un drept câștigat fiind înscris în carnetele de muncă și a fost

acordat până în iulie 2009.

Cazul bine justificat există fără

posibilitate de tăgadă, întrucât aplicarea Ordinului nr. 69186/2009 încalcă

drepturile salariaților care își desfășoară activitatea în sistemul sanitar

veterinar și Contractul colectiv de muncă.

S-a reținut corect de Curtea de Apel

că există o puternică îndoială asupra prezumției de legalitate a actului

administrativ contestat, mai ales că prin art. 2 al acestuia s-a prevăzut

abrogarea Ordinului nr. 27166/2008 referitor la acordarea sporului de 15 %.

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că atâta vreme cât actele care au

stat la baza noului ordin sunt aceleași cu cele care stau la baza ordinului

contestat, nu există cel puțin aparent nici o schimbare de natură să determine

emiterea unui nou ordin.

Referitor la paguba iminentă, și

aceasta rezidă din aceea că prin actul administrativ în litigiu, drepturile

salariale, respectiv sporul de 15 % s-a diminuat la 1 % retroactiv, prin aceasta

producându-se un prejudiciu membrilor de sindicat, în ceea ce privește valoarea

patrimonială pe care trebuiau să o primească pentru activitatea din iulie 2009.

Față de toate aceste considerente,

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că, în speță, sunt pe deplin îndeplinite

condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, iar sentința atacată este legală și

temeinică.

Așa fiind, se va respinge recursul

declarat de A.N.S.V.S.A., ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.N.S.V.S.A.

împotriva sentinței civile nr. 4320 din 4 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 octombrie 2010.