ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4107/2010

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 28

octombrie 2009, reclamantul C.S. Ș.C.M.S. - Bucovina București a solicitat ca

în contradictoriu cu pârâții M.E.C.I, A.R.A.C.Î.P. și I.Ș.M. București să se

dispună suspendarea executării Ordinului nr. 4385/2009 al M.E.C.I. privind ridicarea

autorizației de funcționare a centrului reclamant pentru unitatea de învățământ

preuniversitar particular L.Ș.C.M.S. – Bucovina București până la soluționarea  definitivă

și irevocabilă a cauzei.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat că ordinul contestat este nelegal, fiind emis abuziv, cu încălcarea

dispozițiilor legale pe care s-a întemeiat și în special, a hotărârii nr. 5 din

25 mai 2009 a Consiliului A.R.A.C.I.P., prin care nu s-a constatat nici o

abatere săvârșită de unitățile de învățământ preuniversitar particular evaluate

în perioada ianuarie – aprilie 2009.

Reclamantul a mai arătat că ordinul

contestat este și netemeinic, întrucât a fost emis pentru deficiențele

constatate în procesul – verbal de control din 4 mai 2009, fără a se avea în

vedere că acestea au fost remediate, astfel cum s-a constatat în procesul –

verbal nr. 62 din 9 iunie 2009.

Referitor la condiția existenței

pericolului producerii unui prejudiciu grav și iminent, reclamantul a susținut

că se află în imposibilitate de a-și realiza obiectul de activitate, ca o

consecință a executării actului contestat, care implică restituirea taxei de

școlarizare achitate de elevi la începutul anului școlar și chiar pierderea

anului școlar pentru elevii care nu mai pot fi înscriși sau transferați la alte

unități de învățământ.

Pârâtul I.Ș.M. București a invocat excepția

lipsei calității sale procesuale pasive, precum și excepția tardivității

cererii de suspendare a executării Ordinului nr. 4385/2009, comunicat reclamantului

la data de 15 iulie 2009.

Prin sentința civilă nr. 906 din 19

februarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins excepțiile privind tardivitatea cererii și

lipsa calității procesuale pasive a pârâtului I.Ș.M. București, a admis cererea

formulată de reclamant și a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 4385/2009

emis de pârâtul M.E.C.I. până la pronunțarea instanței de fond.

Excepția tardivității cererii a fost

respinsă față de data de 13 octombrie 2009, la care ordinul contestat a fost

comunicat unui reprezentant al reclamantului.

Excepția lipsei calității procesuale

pasive a I.Ș. al Municipiului București a fost de asemenea respinsă, ca

neîntemeiată, cu motivarea că acest pârât are obligația executării ordinului și

în consecință, se impune a fi citat în cauză pentru opozabilitatea hotărârii ce

se va pronunța.

Instanța de fond a admis cererea de

suspendare a executării actului administrativ, considerând că sunt îndeplinite în

cauză condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Existența unui caz bine justificat,

în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 a fost

reținută față de îndoiala serioasă asupra legalității actului dedus judecății,

generată de faptul că acesta a fost întocmit pentru sancționarea unor

deficiențe care au fost remediate, astfel cum s-a consemnat în procesul verbal nr.

62 din 9 iunie 2009.

Instanța de fond a apreciat ca fiind

îndeplinită și cea de-a doua condiție privind pericolul procedurii unei pagube

iminente, cu motivarea că, prin executarea ordinului emis de ministerul pârât

devine imposibilă îndeplinirea obiectului de activitate al reclamantului,

întrucât se vor restitui taxele de școlarizare achitate, iar elevii

înmatriculați vor prinde anul școlar.

Împotriva acestei sentințe, au

declarat recurs pârâtul M.E.C.T.S., căruia i-a fost transmisă calitatea

procesuală pasivă a M.E.C.I., precum și pârâtul I.Ș.M. București, solicitând

modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de suspendare a

executării Ordinului nr. 4385/2009.

Recurenții au invocat motivul de

modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că instanța de

fond a constatat greșit îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării unui act

administrativ.

În dezvoltarea cererilor de recurs,

s-a susținut că în cauză nu s-a dovedit o stare de fapt și de drept de natură

să creeze o îndoială serioasă asupra legalității ordinului contestat și nici

pericolul producerii unei pagube iminente pentru intimatul – reclamant, care nu

dispune de o bază materială adecvată desfășurării procesului – educativ,

solicitând chiar intrarea în lichidare pentru specializările din cadrul

unității de învățământ la care efectivul de elevi s-a redus în proporție de 70 %

în perioada 2006 - 2009.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și 304/1, C. proc. civ.,

Înalta Curte va admite cele două recursuri declarate în cauză, pentru

următoarele considerente:

Cererea intimatului – reclamant de

suspendare a executării Ordinului nr. 4385/2009, întemeiată pe exercitarea

recursului administrativ reglementat de art. 7 din Legea nr. 554/2004, nu

îndeplinește condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din aceeași

lege și a fost greșit admisă prin sentința recurată.

Din motivarea cererii de chemare în

judecată și din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă existența unor cazuri

bine justificate pentru măsura provizorie solicitată de intimatul – reclamant

în perioada de soluționare a plângerii prealabile depusă de autoritatea publică

emitentă.

De altfel, instanța de fond nici nu

a motivat existența unei îndoieli serioase asupra legalității actului dedus

judecății, care să fi constituit o justificare suficientă pentru înfrângerea

principiului caracterului executoriu al actelor administrative.

Măsura de suspendare a executării

actului administrativ nu a fost justificată de intimatul – reclamant nici prin

necesitatea de a se preveni producerea unei pagube iminente, în sensul definit

de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, ca prejudiciu material

viitor și previzibil.

Situația de fapt expusă în cererea

de suspendare pentru îndeplinirea acestei cerințe legale nu a fost dovedită

prin probe concludente, fiind chiar infirmată prin adresa nr. 3171 din 30

aprilie 2009 în care intimatul – reclamant a comunicat A.R.A.C.I.P. că pentru

specializările existente în cadrul unității de învățământ în perioada 2006 - 2009,

efectivul de elevi s-a redus în proporție de 70 %, drept pentru care s-a

solicitat intrarea în lichidare a acestor specializări.

În consecință, instanța de fond a

considerat în mod eronat ca fiind îndeplinite în cauză cerințele prevăzute de art.

14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, deși intimatul – reclamant nu a dovedit

susținerile invocate în motivarea cererii de suspendare a executării.

Pentru considerentele expuse, Înalta

Curte va admite recursurile și va modifica sentința atacată, în sensul că, va

respinge, ca nefondată, cererea de suspendare a executării formulată de

reclamantul C.S. Ș.C.M.S. - Bucovina București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

pârâții M.E.C.T.S. și I.Ș. al Municipiului București împotriva sentinței civile

nr. 906 din 19 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul

că respinge cererea de suspendare a executării, ca nefondată formulată de

reclamantul C.S. Ș.C.M.S. – Bucovina.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 octombrie 2010.