ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4107/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 28 octombrie 2009, reclamantul C.S. Ș.C.M.S. - Bucovina București a solicitat ca în contradictoriu cu pârâții M.E.C.I, A.R.A.C.Î.P. și I.Ș.M. București să se dispună suspendarea executării Ordinului nr. 4385/2009 al M.E.C.I. privind ridicarea autorizației de funcționare a centrului reclamant pentru unitatea de învățământ preuniversitar particular L.Ș.C.M.S. – Bucovina București până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că ordinul contestat este nelegal, fiind emis abuziv, cu încălcarea dispozițiilor legale pe care s-a întemeiat și în special, a hotărârii nr. 5 din 25 mai 2009 a Consiliului A.R.A.C.I.P., prin care nu s-a constatat nici o abatere săvârșită de unitățile de învățământ preuniversitar particular evaluate în perioada ianuarie – aprilie 2009. Reclamantul a mai arătat că ordinul contestat este și netemeinic, întrucât a fost emis pentru deficiențele constatate în procesul – verbal de control din 4 mai 2009, fără a se avea în vedere că acestea au fost remediate, astfel cum s-a constatat în procesul – verbal nr. 62 din 9 iunie 2009. Referitor la condiția existenței pericolului producerii unui prejudiciu grav și iminent, reclamantul a susținut că se află în imposibilitate de a-și realiza obiectul de activitate, ca o consecință a executării actului contestat, care implică restituirea taxei de școlarizare achitate de elevi la începutul anului școlar și chiar pierderea anului școlar pentru elevii care nu mai pot fi înscriși sau transferați la alte unități de învățământ.

Pârâtul I.Ș.M. București a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, precum și excepția tardivității cererii de suspendare a executării Ordinului nr. 4385/2009, comunicat reclamantului la data de 15 iulie 2009. Prin sentința civilă nr. 906 din 19 februarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile privind tardivitatea cererii și lipsa calității procesuale pasive a pârâtului I.Ș.M. București, a admis cererea formulată de reclamant și a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 4385/2009 emis de pârâtul M.E.C.I. până la pronunțarea instanței de fond. Excepția tardivității cererii a fost respinsă față de data de 13 octombrie 2009, la care ordinul contestat a fost comunicat unui reprezentant al reclamantului.

Excepția lipsei calității procesuale pasive a I.Ș. al Municipiului București a fost de asemenea respinsă, ca neîntemeiată, cu motivarea că acest pârât are obligația executării ordinului și în consecință, se impune a fi citat în cauză pentru opozabilitatea hotărârii ce se va pronunța. Instanța de fond a admis cererea de suspendare a executării actului administrativ, considerând că sunt îndeplinite în cauză condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Existența unui caz bine justificat, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 a fost reținută față de îndoiala serioasă asupra legalității actului dedus judecății, generată de faptul că acesta a fost întocmit pentru sancționarea unor deficiențe care au fost remediate, astfel cum s-a consemnat în procesul verbal nr. 62 din 9 iunie 2009. Instanța de fond a apreciat ca fiind îndeplinită și cea de-a doua condiție privind pericolul procedurii unei pagube iminente, cu motivarea că, prin executarea ordinului emis de ministerul pârât devine imposibilă îndeplinirea obiectului de activitate al reclamantului, întrucât se vor restitui taxele de școlarizare achitate, iar elevii înmatriculați vor prinde anul școlar.

Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs pârâtul M.E.C.T.S., căruia i-a fost transmisă calitatea procesuală pasivă a M.E.C.I., precum și pârâtul I.Ș.M. București, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării Ordinului nr. 4385/2009. Recurenții au invocat motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că instanța de fond a constatat greșit îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării unui act administrativ.

În dezvoltarea cererilor de recurs, s-a susținut că în cauză nu s-a dovedit o stare de fapt și de drept de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității ordinului contestat și nici pericolul producerii unei pagube iminente pentru intimatul – reclamant, care nu dispune de o bază materială adecvată desfășurării procesului – educativ, solicitând chiar intrarea în lichidare pentru specializările din cadrul unității de învățământ la care efectivul de elevi s-a redus în proporție de 70 % în perioada 2006 - 2009. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și 304/1, C. proc.

civ., Înalta Curte va admite cele două recursuri declarate în cauză, pentru următoarele considerente: Cererea intimatului – reclamant de suspendare a executării Ordinului nr. 4385/2009, întemeiată pe exercitarea recursului administrativ reglementat de art. 7 din Legea nr. 554/2004, nu îndeplinește condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din aceeași lege și a fost greșit admisă prin sentința recurată. Din motivarea cererii de chemare în judecată și din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă existența unor cazuri bine justificate pentru măsura provizorie solicitată de intimatul – reclamant în perioada de soluționare a plângerii prealabile depusă de autoritatea publică emitentă. De altfel, instanța de fond nici nu a motivat existența unei îndoieli serioase asupra legalității actului dedus judecății, care să fi constituit o justificare suficientă pentru înfrângerea principiului caracterului executoriu al actelor administrative.

Măsura de suspendare a executării actului administrativ nu a fost justificată de intimatul – reclamant nici prin necesitatea de a se preveni producerea unei pagube iminente, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, ca prejudiciu material viitor și previzibil. Situația de fapt expusă în cererea de suspendare pentru îndeplinirea acestei cerințe legale nu a fost dovedită prin probe concludente, fiind chiar infirmată prin adresa nr. 3171 din 30 aprilie 2009 în care intimatul – reclamant a comunicat A.R.A.C.I.P. că pentru specializările existente în cadrul unității de învățământ în perioada 2006 - 2009, efectivul de elevi s-a redus în proporție de 70 %, drept pentru care s-a solicitat intrarea în lichidare a acestor specializări.

În consecință, instanța de fond a considerat în mod eronat ca fiind îndeplinite în cauză cerințele prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, deși intimatul – reclamant nu a dovedit susținerile invocate în motivarea cererii de suspendare a executării. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursurile și va modifica sentința atacată, în sensul că, va respinge, ca nefondată, cererea de suspendare a executării formulată de reclamantul C.S. Ș.C.M.S. - Bucovina București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de pârâții M.E.C.T.S. și I.Ș. al Municipiului București împotriva sentinței civile nr. 906 din 19 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge cererea de suspendare a executării, ca nefondată formulată de reclamantul C.S. Ș.C.M.S. – Bucovina. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2010.