AFFAIRE MUT c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

11.04.2006

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6-1 (composition de la cour de sûreté de l'Etat);Non-lieu à examiner l'art. 6 (autres griefs);Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - constat de violation suffisant;Remboursement partiel frais et dépens - procédures nationale et de la Convention

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE MUT c. TURQUIE (CtEDO, 2006)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA MUT c. TURCIA (solicitarea nr. 42434/98) HOTĂRÂREA STRASBURG 11 aprilie 2006 DEFINITIVF 11/07/2006 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Mut c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (pe secțiune), care se află într-o cameră compusă din Sir Nicolas Bratza Președintele dnii Casadevall Türmen Pellonpä Maruste Pavlovschi, Šikuta, judecători și al dlui O La 15 martie 1998, în temeiul fostului articol 25 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( În cazul în care nu a fost desemnat un agent în sensul procedurii în fața Curții, cererea avea drept obiect să obțină o decizie cu privire la posibilitatea ca faptele cauzei să intre sub incidența unei încălcări a dreptului la apărare a dispozițiilor articolelor 3, 5 și 6 din convenție. Aceaceasta a fost atribuită celei de-a patra secțiuni a Curții [art. 52 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. În cadrul acesteia, camera însărcinată cu examinarea cauzei [art. 27 alineatul (1) din Convenție] a fost constituită în conformitate cu art. 26 alineatul (1) din regulament. La 4 iunie 2002, a patra secțiune a declarat cererea parțial inadmisibilă și a decis să comunice guvernului obiecțiile întemeiate pe art. 6 printr-o scrisoare din 24 iunie 2005, Curtea a informat părțile că se va pronunța, în conformitate cu art. 29 alin. (1) și (3) din Convenție, atât asupra admisibilității, cât și asupra fondului cererii. noiembrie 2004, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Această cerere a fost atribuită celei de-a patra secțiuni, astfel modificată [art. 52 alineatul (1) ] atât reclamantului, cât și guvernului au prezentat observații scrise cu privire la fondul cauzei [art. 59 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. În 1991, reclamantul s-a alăturat PKK și a beneficiat de formare de gherilă într-o tabără din Irak. La 8 noiembrie 1992, când s-a bucurat de prezența forțelor armatei turce mobilizate la granița irakiană din cauza războiului din Golf, reclamantul s-a dus la garnizoana Gülyaz. În aceeași zi, el a fost arestat și reținut. 11. La 20 noiembrie 1992, un judecător a ordonat arestarea provizorie a reclamantului. La 3 decembrie 1992 a fost eliberat. 12. La 19 ianuarie 1993, procurorul republicii l-a acuzat pe reclamant în fața acestei instanțe. El a solicitat aplicarea articolului 125 din Codul penal care reprimă actele care vizează distrugerea integrității teritoriale a statului. 13. La 30 septembrie 1996, reclamantul a fost reținut în același timp cu alți nouă suspecți, în cadrul unei operațiuni împotriva PKK.14. La 4 octombrie 1996, acesta a fost adus în fața unui judecător care se ocupă de curtea de securitate a statului. În aceeași zi, el a fost notificat cu privire la ordonanța de punere în detenție deja eliberată în absența sa și a fost din nou încarcerat 15. Cu ocazia rechiziționării sale din 10 decembrie 1997, procurorul a explicat că, având în vedere dosarul constituit, actul depus de reclamant trebuia să fie calificat pe teren la art. 168 alineatul (2) din Codul penal, reprimând dreptul de a face parte dintr-o bandă armată ilegală, și nu la art. 125 (punctul 12 de mai sus). 16. La 17 decembrie 1997, Curtea de Securitate a statului, compusă din trei judecători, dintre care unul dintre membrii magistraturii militare l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă cu închisoarea de 5 ani și 10 luni pentru faptele vizate de actul de acuzare din 19 ianuarie 1993 17. La 18 decembrie 1997, reclamantul a formulat un recurs în recurs împotriva hotărârii Curții de Securitate a Tribunalului de Primă Instanță. La 20 martie 1998, procurorul general din apropierea Curții de Casație și-a prezentat observațiile scrise. Acestea nu au fost notificate reclamantului. 18. Prin hotărârea din 8 iulie 1998, Curtea de Casație a confirmat hotărârea atacată. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNE PERTINENTE 19. Legea nr. 4390 din 22 iunie 1999, mandatele judecătorilor militari și ale procurorilor militari în funcție de cursul de securitate al statului au luat sfârșit. Prin Legea nr. 5190 din 30 iunie 2004, cursurile de securitate din statul au fost abrogate definitiv. În ceea ce privește VIOLAȚIA ALEGUATĂ DE LA ARTICOLUL 6 DIN CONVENȚIA 21. Reclamantul susține că instanța de securitate din statul care a fost judecată și condamnată nu constituia o instanță independentă și imparțială din cauza prezenței unui judecător militar în cadrul acestuia. De asemenea, se plânge că nu a avut dreptul la un proces echitabil din cauza faptului că avizul procurorului general în apropierea Curții de Casație nu i-a fost comunicat. Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod echitabil, public (...) de către o instanță independentă și imparțială (...) care va decide... dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva ei (...) Orice acuzat are dreptul, printre altele, să (...) dispună de timpul și facilitățile necesare pentru pregătirea apărării sale asupra admisibilității 22. Guvernul consideră că, ca urmare a amendamentului constituțional și legislativ din 22 iunie 1999 de modificare a componenței cursurilor de securitate de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Curtea ia notă de informațiile transmise de guvern: au fost efectuate amendamente legislative menite să alinieze legea privind constituirea și funcționarea cursurilor de securitate de la . Cu toate acestea, aceasta are sarcina de a aprecia circumstanțele specifice în speță (hotărârea Nikolova c. Bulgaria din 25 martie 1999, Rec., 1999-II p. 256, § 52) Aceasta observă că, de la începutul până la sfârșitul procedurii penale, între 1993 și 1997, instanța de securitate a statului Diyarbakýr a inclus în compunerea sa un judecător militar și a arătat că obiecțiunile reclamantului nu se confruntă cu niciun alt motiv, considerând, prin urmare, că cererea este admisibilă și necesită o examinare pe fond. În ceea ce privește independența și imparțialitatea Curții de Securitate a Uniunii Europene din 24 iulie 1995, Curtea a tratat în mod repetat cazuri similare celor din speță și a constatat încălcarea articolului 1 din Convenție (a se vedea Özel, citată anterior, §§ 33-34, și Özdemir, n 59659/00, § 35-36, 6 februarie 2003). 25. Curtea consideră că nu există niciun fapt sau argument care să conducă la o concluzie diferită în acest caz. Curtea constată că este de înțeles că reclamantul, care răspundea în fața unei instanțe de securitate din statul membru în care se referă la securitatea Õ națională De aceea, el se putea teme în mod legitim ca instanța de securitate a statului să se lase îndrumată în mod nejustificat de considerații străine naturii cauzei sale. Prin urmare, se poate considera că sunt justificate în mod obiectiv îndoielile pe care le are reclamantul cu privire la independența și la imparțialitatea acestei instanțe (Inflal c. Turcia, Hotărârea din 9 iunie 1998, Rec., 1998, Rec., p. 1573, § 72 in fine 26. Curtea concluzionează că, atunci când l-a judecat și l-a condamnat pe solicitant, instanța de securitate a statului nu era o instanță independentă și imparțială în sensul articolului 6 Curtea reamintește că a judecat deja în cauze similare că o instanță a cărei lipsă de independență și de imparțialitate a fost stabilită nu poate, în nici un caz, să garanteze un proces echitabil persoanelor aflate sub jurisdicția sa. 29. Având în vedere constatarea încălcării dreptului reclamantului de a-și vedea cauza ascultată de o instanță independentă și imparțială, Curtea consideră că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ; în ceea ce privește lipsa comunicării avizului procurorului general, a se vedea Turcia 50102/99, § 38-39, 5 iunie 2003). În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se șteargă de la ^ i ^ i imediat consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care a încălcat-o, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pagubă materială și morală 31. Reclamantul declară că a suferit un prejudiciu material și moral pe care îl evaluează la 42 32. Guvernul contestă aceste pretenții. 33. În ceea ce privește pretinsa pagubă materială, Curtea nu poate specula asupra rezultatului la care procedura în fața instanței de securitate a lalui ar fi reușit dacă încălcarea convenției nu ar fi avut loc. Prin urmare, nu este necesar să se acorde reclamantului o indemnizație în acest sens, Findlay c. Regatul Unit , Hotărârea din 25 februarie 1997, Rec., 1997-I, p. 284, § 85. 34. În ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea consideră că, în circumstanțele din speță, constatarea încălcării constituie în sine o satisfacție echitabilă suficientă (de exemplu, de exemplu, de exemplu, art. 3074 alineatul 49). 36. Guvernul contestă aceste pretenii. 37. Având în vedere elementele aflate în posesia sa și jurisprudența sa în acest domeniu, Curtea consideră rezonabilă suma de 2 200 EUR, indiferent de costuri și acordul cu reclamantul. Interese moratoriu 38. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURTEA, ÎN L 6 § 1 din Convenție, din cauza lipsei de independență și de imparțialitate a Curții de Siguranță a statului Diyarbak Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din convenție, 2 200 EUR (două mii două sute de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată în temeiul taxei pe valoarea adăugată sau orice alte cheltuieli fiscale exigibile în momentul plății, care urmează să fie convertită în noi cărți turcești la rata aplicabilă la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Înmânat în limba franceză, apoi comunicat în scris la 11 aprilie 2006 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură.