ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2448/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 383 din 22 octombrie 2009. Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta T.V. în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj, a anulat hotărârea nr. 34 din 28 mai 2005 emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei drepturile prevăzute de art. 1 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 105/1999 aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, pentru perioada ianuarie 1941 - februarie 1945. Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut, în esență, că prin hotărârea nr. 34 din 28 mai 2009. pârâta a respins cererea reclamantei pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu motivarea că este în imposibilitatea de a stabili data refugiului.

A reținut instanța că din declarația autentificată a martorului L.I., el însuși beneficiar al drepturilor prevăzute de această lege. reiese că în timpul regimului hortyst, ca urmare a Dictatului de la Viena, reclamanta a fost refugiată împreună cu părinții săi, în perioada ianuarie 1941 - februarie 1945 din localitatea Bociu, jud. Cluj, unde aveau domiciliul, în localitatea Scrind- Făsineț. județul Cluj. In raport astfel, cu probele administrate cauzei și cu prevederile legale incidente acesteia, instanța a constatat că reclamanta este îndreptățită să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, având în vedere că părinții reclamantei, s-au refugiat din localitatea de domiciliu în altă localitate, împreună cu reclamanta, iar situația juridică a copiilor minori este identică cu cea a părinților.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj. În motivare, recurenta-pârâtă a arătat că în mod greșit prima instanță a constatat nelegalitatea hotărârii nr. 34 din 28 mai 2009 emisă de C.J.P. Dolj, având în vedere faptul că motivul respingerii, prin această hotărâre a cererii reclamantei de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. îl constituie imposibilitatea stabilirii datei refugiului, din conținutul documentelor depuse la dosarul cauzei, rezultând două perioade de refugiu. respectiv: ianuarie 1941 și iunie 1941. Examinând sentința Curții de apel prin prisma recursului declarat, cât și sub toate aspectele, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este legală, așa încât o va menține.

Prima instanță a stabilit în mod corect că intimata-reclamantă T.V. împreună cu familia sa, a fost nevoită să se refugieze localitatea Bociu, jud. Cluj, în localitatea Scrind - Făsineț, județul Cluj, în perioada ca urmare a persecuțiilor de natură etnică exercitate de autoritățile hortiste după cedarea Ardealului de Nord. încadrându-se astfel în dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000 - aspect ce rezultă fără putință de tăgadă din probatoriul administrat în cauză. De altfel, pârâta nici în fața primei instanțe, nici în fața instanței de recurs, nu a înțeles să conteste existența refugiului reclamantei T.V., și a familiei acesteia, susținând doar faptul că reclamanta nu a făcut dovada datei exacte a refugiului său.

Or, în condițiile în care refugiul reclamantei este dovedit și necontestat, motivul invocat de pârâtă pentru a-i refuza reclamantei acordarea drepturilor prevăzute de lege, respectiv imposibilitatea stabilirii datei exacte a începerii refugiului acesteia, apare ca fiind nejustificat, și aceasta cu atât mai mult cu cât, acest aspect putea fi stabilit din probele administrate, astfel cum în mod corect a procedat și instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Penii Dolj împotriva sentinței nr. 383 din 22 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2010.