ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2625/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2625/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei.

instanței de fond.

Prin sentința civilă nr.

314 din 16 iunie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată și precizată de

reclamanta C. Moșnița Nouă, în contradictoriu cu pârâtele A.F.P. Timișoara și

A.N.A.F. București, prin care s-a solicitat anularea și suspendarea Raportului

de inspecție fiscală nr. 1199 din 11 februarie 2009 și a Deciziei de Impunere

cu nr. 92 din 12 februarie 2009 privind obligațiile fiscale suplimentare de

plată stabilite de inspecția fiscală din cadrul A.F.P. Timișoara, respectiv

T.V.A.-ul colectat suplimentar în sumă de 1.008.914 lei și majorările de

întârziere în valoare de 564 665 lei, precum și a Deciziei A.N.A.F. nr. 291 din

14 august 2009.

A respins, totodată,

excepția prematurității introducerii acțiunii invocată de A.F.P. Timișoara și

excepția lipsei calității procesuale pasive a A.F.P. Timișoara.

și de drept care au format convingerea instanței de fond.

2.1. În ceea ce

privește excepția prematurității acțiunii dată de nefinalizarea procedurii

prealabile obligatorii prevăzute de Titlul IX - Soluționarea contestațiilor

formulate împotriva actelor administrative fiscale din O.G. nr. 92/2003 privind

Codul de procedură fiscală, coroborat cu prevederile art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, excepție invocată de pârâta A.F.P. Timiș, instanța a respins-o,

ca neîntemeiată, întrucât reclamanta a formulat contestație, ce a fost

transmisă de către D.G.F.P. Timiș - Biroul de soluționare contestații spre

competentă soluționare la M.F.P. – D.G.S.C. București, prin adresa nr. 9653123

martie 2009, cu confirmarea de primire prin poștă la data de 26 martie 2009.

Contestația a fost soluționată prin decizia nr. 291 din 14 august 2009 emisă de

M.F.P București.

Pe de altă parte, a

reținut Curtea, art. 21 din Constituția României prevede că orice persoană se

poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor sale, nici o lege nu poate

îngrădi exercitarea acestui drept, jurisdicțiile speciale administrative fiind

facultative și gratuite, iar art. 6 din C.E.D.O.L.F., ratificată de România

prin Legea nr. 30/1994, prevede că, orice persoană are dreptul la judecarea în

mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil cauza sa, de către o

instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra

încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.

2.2. Relativ la

excepția lipsei calității procesuale pasive a A.F.P. Timișoara, în ceea ce privește

capătul de cerere privind anularea Deciziei nr. 291 din 14 august 2009,

instanța a respins-o ca fiind neîntemeiată, întrucât Decizia de impunere

privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de Inspecția fiscala nr. 92

din 12 februarie 2009 și Raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 10

februarie 2009 sunt acte emise de pârâta A.F.P. Timișoara - A.I.F., astfel că

această instituție are calitate procesuală pasivă, fiind emitentul celor două

acte primare contestate de către reclamantă.

Faptul că pârâta

A.F.P. Timișoara nu este și emitentul Deciziei nr. 291 din 14 august 2009, act

emis de pârâtul A.N.A.F. București, nu înseamnă că acesta nu poate sta în

judecată alături de acest pârât, potrivit art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

2.3. În ceea ce

privește fondul cauzei, instanța de fond a constatat că, urmare a inspecției

fiscale efectuată de organele de inspecție fiscală ale D.F.P. Timiș la P.C. Moșnița

Noua, la solicitarea Curții de Conturi – C.C.J. Timiș, s-a încheiat Raportul de

inspecție fiscala din data de 10 februarie 2009, prin care s-au constatat

neregularități privind determinarea si virarea TVA pentru operațiunile de

concesionări terenuri, vânzări de terenuri construibile si terenuri cu

construcții.

În baza Raportului de

inspecție fiscala din data de 10 februarie 2009, a fost emisă Decizia de

impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția

fiscala nr. 92 din 12 februarie 2009 emisă de A.F.P. Timișoara - A.I.F., prin

care au fost stabilite de către organul fiscal teritorial A.F.P. Timișoara

obligații fiscale suplimentare in suma totala de 1.573.579 lei, reprezentând

TVA colectat suplimentar (1.008.914 lei) si majorări de întârziere aferente TVA

(564.665 lei).

Împotriva

constatărilor organelor fiscale privind stabilirea obligațiilor fiscale

suplimentare, dispuse prin Decizia de impunere nr. 92 din 12 februarie 2009,

emisă de A.F.P. Timișoara, contestatoarea P.C. Moșnița Nouă a exercitat calea

de atac prevăzuta de O.G. nr. 92/2003, respectiv a formulat contestație

înregistrată la organul emitent A.F.P. Timișoara prin care a solicitat anularea

actului administrativ fiscal pentru suma de 1.573.579 lei, reprezentând TVA si

accesoriile aferente.

Aceasta contestație a

fost soluționata de organele fiscale prin Decizia nr. 291 din 14 august 2009,

emisă de A.N.A.F. București, potrivit normelor de competența materială cuprinse

în art. 209 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 92/2003 privind Cod procedura civilă

fiscală, în sensul respingerii contestației ca neîntemeiată pentru suma de

1.569.213 lei reprezentând diferențe de TVA în suma de 1.008.914 lei și

accesorii aferente TVA în suma de 560.299 lei, și respingerii contestației ca

nemotivată pentru suma de 4.366 lei, reprezentând majorări de întârziere

aferente TVA în suma de 6.249 lei reprezentând avansuri încasate și

necontestate.

Curtea a reținut că

nu poate fi primit de către instanță argumentul reclamantei P.C. Mosnița Nouă,

potrivit căruia nu a efectuat încasări cu TVA și nu a depus deconturi de TVA,

deoarece nu avea acest drept nefiind persoana impozabilă, întrucât, așa cum

rezultă din toate faptele si actele prezentate și aflate la dosarul cauzei,

reclamanta a desfășurat activități economice din care a realizat venituri peste

plafonul legal de scutire privind TVA, pentru care avea obligația de a se

înregistra ca plătitoare de taxa pe valoarea adăugată.

Mai mult, reclamanta

a primit si înregistrat în evidenta sa factura nr. 18102110 din 30 octombrie 2006,

în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5410 din 06

decembrie 2006 încheiat cu SC C.I.G. SRL Timișoara, în suma totala de 885.360

lei, din care taxa pe valoarea adăugata în suma de 141.360 lei, comportându-se

ca o persoană impozabilă din punct de vedere al acestei taxe, deși nu a

solicitat înregistrarea ca persoană plătitoare de TVA, nu a ținut evidența

contabila a taxei pe valoarea adăugata, nu a întocmit și depus deconturi de

taxa pe valoarea adăugata și nu a virat la bugetul statului obligația fiscala

rezultată reprezentând taxa pe valoarea adăugată, motiv pentru care  organele

de inspecție fiscala au procedat legal, la stabilirea cuantumului acesteia după

data la care a depășit plafonul legal de scutire.

A reținut Curtea că

prin vânzările succesive de terenuri și obținerea de venituri periodice din

aceste vânzări, reclamanta a efectuat fapte de comerț, și avea obligația,

conform art. 152 pct. 3 din Legea nr. 571/2003 modificată, ca începând cu data

de 29 mai 2006, data încheierii primului contract de vânzare cumpărare, în

valoare de 1.050.000 lei, să solicite înregistrarea ca plătitoare de taxă pe

valoarea adăugată în regim normal, întrucât a depășit plafonul de scutire de

200.000 lei, conform art. 152 alin. (1) din același act normativ.

Potrivit prevederilor

pct. 3 alin. (4) din Normele metodologice de aplicare a Titlului VI, art. 127 C.

fisc., aprobate prin H.G. nr. 44/2004, în vigoare începând cu data de 01

ianuarie 2004, „în situația în care instituțiile publice desfășoară activități

de natura celor prevăzute la art. 127 alin. (5) și (6) C. fisc., persoana

impozabilă poate fi considerată instituția publică în ansamblul său, în funcție

de natura activității desfășurate sau numai partea din structura organizatorică

prin care sunt realizate acele activității".

Astfel, a apreciat

prima instanță, în situația în care instituția publică desfășoară și activități

economice așa cum sunt definite la art. 127 alin. (2) din Legea nr. 571/2003,

pentru astfel de activități, chiar dacă sunt prestate în calitate de autoritate

publică, aceasta este considerată ca persoană impozabilă în ansamblu său numai

pentru partea din structura ei organizatorică prin care desfășoară activitățile

respective.

În speță, Curtea a

constatat că, reclamanta, deși face parte din structura funcțională a

administrației publice locale, prin vânzările efectuate s-a comportat din punct

de vedere al taxei pe valoarea adăugată ca o persoană impozabilă întrucât a

realizat venituri dintr-o activitate economică cu caracter de continuitate,

constând în vânzarea de terenuri construibile și obținând o cifră de afaceri

peste plafonul de scutire, care începând cu 01 ianuarie 2007 și până în prezent

este de 35.000 euro, potrivit art. 152 din Legea nr. 571/2003 privind Codul

Fiscal modificat și completat.

Potrivit acestor

prevederi legale, persoanele impozabile care depășesc în cursul unui an fiscal

plafonul de scutire de 200.000 lei începând cu anul 2006 și 35.000 euro

începând cu 01 ianuarie 2007, au obligația legală să solicite înregistrarea ca

plătitor de TVA în regim normal în termen de 10 zile de la data depășirii

cifrei de afaceri realizată.

de reclamanta C. Moșnița Nouă împotriva Sentinței nr. 314 din 16 iunie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Motivele de recurs sunt

întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

3.1. Instanța de fond

a omis să se pronunțe asupra motivului de nulitate a actelor administrativ

fiscale, cu privire la lipsa calității de subiect al raportului juridic fiscal

a P. Moșnița Nouă.

Primăria este

inexistentă din punctul de vedere al raportului juridic fiscal, în speță C. Moșnița

Nouă, ca unitate administrativ-teritorială este persoana juridică de drept

public.

Sunt incidente

dispozițiile art. 46 C. proc. fisc., privind nulitatea actului

administrativ-fiscal datorită lipsei unuia dintre elementele actului, denumirea

contribuabilului.

3.2. Hotărârea

atacată nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea

instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Instanța de fond nu a

motivat înlăturarea aspectelor referitoare la lipsa calității de persoană

impozabilă sub aspectul obligației de plată a TVA, privind neîndeplinirea celor

4 condiții prevăzut de art. 126 alin. (1) coroborate cu art. 127 alin. (2) și

(4) C. fisc., excepția neîncadrării ca persoană impozabilă a instituțiilor

publice este condiționată de inexistența unor distorsiuni concurențiale.

de intimata-pârâtă A.F.P. Timișoara.

Prin întâmpinare,

intimata solicită respingerea recursului, ca nefondat, față de dispozițiile art.

126 alin. (1) lit. a), b), c), d), art. 127 alin. (1), (2), (4), (5), (6) C.

fisc., art. 77 din Legea nr. 215/2001 republicată.

II. Considerentele

Înaltei Curți ca instanță competentă să soluționeze recursul.

nefondat.

1.1. În ceea ce

privește motivul de recurs referitor la inexistența calității de subiect al

raportului juridic fiscal al P. Moșnița Nouă.

Se constată

netemeinicia criticii în raport de împrejurarea că actul administrativ-fiscal

atacat, respectiv Decizia de impunere nr. 92 din 12 februarie 2009 este emis pe

numele C. Moșnița Nouă.

Împrejurarea că în

Raportul de inspecție fiscală se face referire la P. Comunei Moșnița Nouă nu

are relevanță, având în vedere că inspecția s-a efectuat la sediul primăriei.

1.2. Critica

referitoare la inexistența motivelor de fapt și de drept care au fondat

convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile

părților, este nefondată.

Instanța de fond și-a

motivat pe larg opțiunea, a arătat că apărările reclamantei nu pot fi primite,

deoarece din actele dosarului rezultă că aceasta a desfășurat activități

economice din care a realizat venituri peste plafonul legal de scutire pentru

TVA și avea obligația să se înregistreze ca plătitoare de TVA.

Mai mult, reclamanta

a și înregistrat în evidența sa factura nr. 18102110 din 30 octombrie 2006, cu

suma de 885.360 lei din care TVA în sumă de 141.360 lei de unde rezultă că s-a

comportat ca o persoană impozabilă din punct de vedere al acestei taxe.

Instanța de fond a

reținut îndeplinirea condițiilor impuse de dispozițiile art. 127 C. fisc.

Soluția instanței de

fond este corectă în conformitate cu dispozițiile art. 126 și 127 C. fisc.

Astfel,

recurenta-reclamantă, în perioada 2006 – 2008 a vândut terenuri din domeniul privat al comunei către persoane fizice și juridice, vânzările înscriindu-se în

sfera de aplicare a TVA și având caracter de continuitate, conform art. 126 și art.

127 alin. (2) C. fisc.

În mod temeinic și

legal au fost interpretate și dispozițiile art. 127 alin. (4) C. fisc.,

deoarece recurenta a desfășurat activități economice cu caracter de

continuitate și a depășit plafonul de scutire de TVA de 200.000 lei, de unde

rezultă că activitatea ar putea produce distorsiuni concurențiale dacă

instituția publică ar fi tratată ca persoană neimpozabilă.

în drept, conform art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin.

(3) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, urmează

a se respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de C. Moșnița Nouă, județul Timiș împotriva Sentinței civile nr. 314

din 16 iunie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 mai 2011.