ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 188/2012

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 95 din 16 mai

2011 pronunțată de Judecătoria Hârlău

în

temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă ca

neîntemeiată plângerea formulată de petentul S.G., împotriva rezoluției nr.

1430/P din 14 septembrie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Hârlău

și menținută prin rezoluția nr. 197/11/2 din 14 octombrie 2010 pronunțată de

prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Hârlău.

În motivarea hotărârii s-a subliniat

că la data de 20 octombrie 2008 numitul S.I.G. a sesizat Parchetul de pe lângă

Judecătoria Hârlău și a solicitat să se efectueze cercetări față de numiții S.C.,

S.M., M.S., M.I.M., M.M., M.C., M.S.M. și H.D. sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prev. de art. 220 alin. (3) C. pen., art. 293 alin. (2) C. pen.,

art. 217 alin. (1) C. pen., art. 205, art. 193 și art. 206 C. pen.

Făcându-se cercetări s-a stabilit de

către Parchetul de pe lângă Judecătoria Hârlău că petentul nu a putut fi audiat

întrucât acesta a refuzat să se prezinte la audiere. Organele de poliție la

data de 20 ianuarie 2009 și respectiv 23 ianuarie 2009 au mers la locuința

acestuia în vederea audierii sale, dar a refuzat să iasă din locuință, iar

toții vecinii au confirmat că este acasă.

Fiind audiat intimatul S.C. acesta a

declarat că este vecin cu petentul, fiind verișor cu acesta, iar în spatele

locuinței sale deține în proprietate o grădină în suprafață de 2.5 ha, o parte

fiind arabil, o parte fâneață, iar cealaltă parte vie. întrucât grădina

intimatului S.C. se termină într-o gârlă în care nu se poate face accesul cu

căruța, s-a hotărât împreună cu alți vecini, respectiv ceilalți făptuitori să

astupe gropile cu pământ și să amenajeze o cale de acces spre locuințele și

grădinile lor, iar intimatul S.C. a început amenajarea căii de acces în toamna anului

2008, fiind ajutat de vecinul M.I.M. În ajutorul acestora au venit și alți

cetățeni plătiți cu ziua ca M.C. și H.D. Acest drum nu trece pe proprietatea

petentului S.G., nu-i afectează în niciun fel proprietatea, și pe perioada cât

aceștia au lucrat la acest drum, acesta nu a venit la fața locului și nu au

făcut niciun fel de obiecții.

Petentul a pretins că la data de 4

august 2008 făptuitorii, „sub comanda" lui S.C., au început să lucreze la

acest drum care este situat pe terenul său, distrugând borne și pomi

fructiferi. A depus la dosarul cauzei sentința civilă nr. 670/1995 a

Judecătoriei Pașcani, Hotărârea nr. 3884/2006 a Comisiei Județene Iași de

aplicare a Legii 18/1991 din care rezultă că acesta este proprietarul

suprafeței de 3.50 ha teren situată pe raza comunei Scobinți, județul Iași

(intravilan și extravilan). Acesta nu a prezentat însă un proces verbal de

punere în posesie sau un titlu de proprietate din care să rezulte vecinătățile

terenurilor pe care le deține în proprietate, în vederea identificării

suprafeței de teren în cauză în legătură cu care pretinde că făptuitorii i-ar

fi tulburat posesia prin amenajarea unui drum, pe o lungime de 80 m și o lățime

de 7-8 m. De asemenea, petentul nu a colaborat cu organele de cercetare penală,

refuzând să dea declarații în vederea identificării și delimitării terenului în

cauză, conform actelor de proprietate și a altor acte pe care este posibil să

le dețină dar nu le-a prezentat. Fără acest act nu a fost posibilă cercetarea

la fața locului și respectiv verificarea existenței infracțiunii de tulburare

posesie, sens în care instanța a reținut ca legală și temeinică rezoluția

procurorului.

Relativ la fapta de fals privind

identitatea, instanța a reținut că nu există probe în susținerea acestei

sesizări și nici indicii care să conducă la întrunirea condițiilor prevăzute de

lege, ale elementelor constitutive ale acestei infracțiuni.

De asemenea, pentru faptele de

insultă, calomnie și amenințare sesizate de către petent, în cauză nu s-au

conturat probe sau indicii de săvârșire acestor fapte de către persoanele

reclamate.

Prin sentința penală 207 din 07

octombrie 2009 a fost respinsă plângerea petentului și prin decizia penală 267

din 08 aprilie 2010 a Tribunalului Iași a fost admisă plângerea petentului,

trimițându-se cauza la parchet pentru efectuarea de cercetări sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de tulburare de posesia prevăzută de art. 220 alin. (3)

C. pen., urmând ca organele de cercetare să solicite relații la primărie cu

privire la posesia terenului și să efectueze o cercetare la fața locului și

expertiza solicitată de petent.

Prin adresa 384 din 09 iulie 2010

Primăria comunei Scobinti, în baza actelor existente în evidentele sale a

comunicat organelor de cercetare penală, faptul că, acea cale de acces

amenajată pe proprietatea intimaților S.C., M.I.M., este în aproprierea limitei

cu S.G., insă nu afectează proprietatea acestuia, acest aspect rezultând în

urma măsurătorilor efectuate la fața locului.

Instanța a reținut că între părți a

existat o situație conflictuală, petentul fiind nemulțumit și de modalitatea de

reconstituire a dreptului de proprietate al intimaților, insă instanța a fost

investită doar cu plângere împotriva rezoluției procurorului sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de tulburare de posesie prevăzută de art. 220 alin. (3)

C. pen. așa cum rezultă din decizia penală 267 din 08 aprilie 2010 prin care

s-a admis plângerea petentul și trimis cauza la parchet în vederea completării

materialului de urmărire penală.

Organele de urmărire penală au

efectuat demersurile necesare pentru a identifica terenurile în litigiu și s-a

constatat că acțiunea de amenajare a căii de acces nu a afectat proprietatea

petentului, nefiindu-i tulburată posesia, drept pentru care în mod corect s-a

confirmat propunerea organelor de urmărire penală de a nu se începe urmărirea

penală față de făptuitori, deoarece această faptă nu există. In ceea ce

privește celelalte infracțiuni reclamante de către petent de amenințare

insultă, calomnie, distrugere, pentru aceste infracțiuni s-a dat o soluție de

neîncepere a urmăririi penală rămasă definitivă, instanța urmând a nu le mai

analiza.

Cu privire la celelalte nemulțumiri

ale petentului de fals în acte, corupție față de organe ale statului sau alte

persoane implicate în urmărirea penală, reconstituirea dreptului de

proprietate, instanța nu le-a analizat, întrucât în cauză nu s-au făcut

cercetări sub aceste aspecte, petentul putând să facă noi plângeri penale la

organele abilitate pentru a se pronunța în acest sens.

In prezenta cauză, a reținut instanța

că petentul a făcut o plângere reclamând o anumită stare de fapt și în baza

principiului oficialității urmăririi penale, organele de cercetare au încadrat

în drept fapta. Cu privire la încadrarea juridică pretinsă de petent de

tulburare de posesie a reținut instanța că pe considerentele menționate nu sunt

incidente aceste dispoziții, deoarece nu a fost tulburată posesia, nedeținând-o

nici sub nume de proprietar și nici sub un alt titlu. Față de întregul material

probator, instanța a reținut ca este investită cu o plângere împotriva

rezoluție procurorului prin care s-a respins ca neîntemeiată plângerea

împotriva rezoluției parchetului. A mai reținut instanța că partea vătămată nu

are acte pe terenul reclamat, nedeținând posesia.

Instanța a apreciat că în cauză în mod

corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de S.C., M.S., S.M., M.I.M.,

M.M., M.C., M.S.M., H.D. pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de

posesie, deoarece această faptă nu există și pe cale de consecință au fost

menținute soluțiile adoptate în cauză, fiind respinsă plângerea petentului în

temeiul art. 278 indice 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs petentul S.I.G.

invocând

nelegalitatea și netemeinicia hotărârii. în motivarea recursului promovat

petentul a susținut că deține acte din conținutul cărora rezultă vinovăția persoanelor

împotriva cărora a formulat plângerea penală și solicitat admiterea recursului

și începerea urmăririi penale față de făptuitorii indicați în plângere.

Prin decizia penală nr. 895 din 6

septembrie 2011 Curtea de Apel Iași a respins ca inadmisibil recursul declarat

de petentul S.I.G.

împotriva

sentinței penale nr. 95 din data de 16 mai 2011 a Judecătoriei Hârlău, hotărâre

pe care a menținut-o. A obligat recurentul să plătească statului cheltuieli

judiciare.

A constatat instanța, prin prisma

motivelor invocate dar sub toate aspectele potrivit dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., că recursul promovat este inadmisibil, întrucât

potrivit disp. art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., hotărârea

judecătorului pronunțată potrivit alineatului 8 din articolul sus menționat

este definitivă.

La data de 14 septembrie 2011,

nemulțumit de această hotărâre, petentul S.I.G. a formulat recurs împotriva

deciziei definitive nr. 895

pronunțată

la data de 6 septembrie 2011 a Curții de Apel Oradea.

Examinând hotărârea atacată prin

prisma admisibilității căii de atac a recursului, în fața Înaltei Curți, în

raport de obiectul cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că

recursul este inadmisibil.

Astfel, Judecătoria Hârlău, în baza

art. 278/1 pct. 8 lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea

formulată de petentul S.I.G., Curtea de Apel Iași a soluționat cauza ca

instanță de recurs, conform prevederilor art. 385/1 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., hotărârea pronunțată fiind definitivă.

Astfel, urmează a fi, de asemenea,

respins, ca inadmisibil, în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul

declarat de petentul S.I.G., conform art. 385/ 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.,

recursul de față fiind un recurs la recurs, aplicându-se și prevederile art.

192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de petentul S.I.G. împotriva deciziei penale nr. 895 din 6 septembrie

2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petent la plata

sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 24

ianuarie 2012.