ÎCCJ, Decizia nr. 24/2011

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1865 din 19 noiembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 788/1/2010, a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petenții C.I., C.V., C.C.A., C.M.D., C.A.C., M.G. și M.M. împotriva ordonanței nr. 1219/P/2009 din 23 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, cu obligarea petenților la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin ordonanța nr. 1219/P/2009 din 23 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații procurori E.V.

și M.A. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 264 și art. 271 alin. (1) C. pen. Plângerea formulată de petenți împotriva acestei ordonanțe, a fost respinsă, ca neîntemeiată, de procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin rezoluția nr. 11539/5807/11/2/2009 din 3 decembrie 2009. Ulterior, prin sentința nr. 519 din 29 martie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondată, plângerea acelorași petenți împotriva aceleiași ordonanțe nr. 1219/P/2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În cauză, s-a constatat că, ulterior pronunțării sentinței nr. 519 din 29 martie 2009, aceeași petenți au formulat o nouă plângere împotriva aceleiași ordonanțe nr. 1219/P/2009 adoptată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Așa fiind, această nouă plângere, care formează obiectul prezentului dosar, înregistrat sub nr. 788/1/2010 a fost respinsă, ca inadmisibilă, dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., nepermițând ca aceeași ordonanță să fie atacată a doua oară, după ce instanța s-a pronunțat asupra unei plângeri anterioare, având același obiect. În termen legal, împotriva acestei sentințe, petenții au declarat recurs, fără a se prezenta în fața instanței și fără a depune la dosar motivele de recurs. Recursurile declarate de petenți sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează: Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că pe rolul secției penale s-a aflat deja dosarul nr. 89/1/2010, având ca obiect plângerea formulată de petenți împotriva ordonanței din 23 octombrie 2009 dispusă în dosarul nr. 1219/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În acest mod, petenții au beneficiat de dreptul lor de petiționare, supunând controlului judecătoresc ordonanța de neîncepere a urmăririi penale. Reținând că o cauză având același obiect nu poate fi judecată de două ori, în mod corect, prima instanță a respins ca inadmisibilă, a doua plângere a petenților vizând angajarea răspunderii penale a acelorași intimați, magistrații procurori E.V. și M.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 264 și art. 271 alin. (1) C. pen., anterior reclamate de petenți. În consecință, conform art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. , Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petenții C.I., C.V., C.C.A., C.M.

D., C.A.C., M.G. și M.M. împotriva sentinței nr. 1865 din 19 noiembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 788/1/2010. În baza art. 192 alin. (2) din același cod, recurenții petenți vor fi obligați, conform dispozitivului, la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petenții C.I., C.V., C.C.A., C. M.D., C.A.C., M.G. și M.M. împotriva sentinței nr. 1865 din 19 noiembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 788/1/2010. Obligă recurenții petenți la plata sumelor de câte 50 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2011.