ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 31.01.2011

ÎCCJ, Decizia nr. 24/2011

HOTĂRÂRE
31.01.2011
CAMERĂ
other
Citează această cauză
ÎCCJ, Decizia nr. 24/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 1865 din 19 noiembrie 2010,

pronunțată de Înalta Curte

de Casație

și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 788/1/2010, a fost respinsă,

ca inadmisibilă, plângerea formulată de petenții

M.G. și M.M. împotriva ordonanței nr. 1219/P/2009

din

23 octombrie 2009 a Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție,

secția de urmărire penală și criminalistică, cu obligarea petenților la

plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut

următoarele:

Prin ordonanța nr. 1219/P/2009 din 23 octombrie

2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a dispus

neînceperea urmăririi

penale față de

magistrații procurori E.V. și M.A. pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 264 și art. 271 alin.

(1) C. pen.

Plângerea formulată de petenți împotriva acestei

ordonanțe, a fost

respinsă, ca

neîntemeiată, de procurorul șef de secție al Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin

rezoluția nr. 11539/5807/11/2/2009

din 3 decembrie 2009.

Ulterior, prin sentința nr. 519 din 29 martie

2010, Înalta Curte de Casație

și

Justiție a respins, ca nefondată, plângerea acelorași petenți împotriva

aceleiași ordonanțe nr. 1219/P/2009 a Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție.

În cauză, s-a constatat că, ulterior pronunțării

sentinței nr. 519 din 29 martie

2009,

aceeași petenți au formulat o nouă plângere împotriva aceleiași

ordonanțe nr. 1219/P/2009 adoptată de Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție.

Așa fiind, această nouă plângere, care formează

obiectul prezentului

dosar,

înregistrat sub nr. 788/1/2010 a fost respinsă, ca inadmisibilă, dispozițiile

art. 278

1

aceeași ordonanță

să fie atacată a

doua oară, după ce instanța s-a pronunțat asupra unei plângeri

anterioare,

având același obiect.

În termen legal, împotriva acestei sentințe,

petenții au declarat recurs,

fără a

se prezenta în fața instanței și fără a depune la dosar motivele de

recurs.

Recursurile declarate de petenți sunt nefondate,

pentru considerentele

ce urmează:

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta

Curte constată că pe rolul

secției

penale s-a aflat deja dosarul nr. 89/1/2010, având ca obiect plângerea

formulată de petenți împotriva ordonanței din 23

octombrie 2009 dispusă în

dosarul nr.

1219/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

În acest mod,

petenții au beneficiat de dreptul lor de petiționare,

supunând controlului judecătoresc ordonanța de neîncepere a urmăririi

penale.

Reținând că o cauză având același obiect nu poate

fi judecată de două

ori, în mod

corect, prima instanță a respins ca inadmisibilă, a doua plângere a

petenților vizând angajarea răspunderii penale a

acelorași intimați, magistrații procurori E.V. și M.A. sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor

prevăzute de art. 246,

art. 264 și art. 271 alin. (1) C. pen., anterior

reclamate de petenți.

În consecință, conform art. 385

15

alin.

(1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

,

Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petenții

D., C.A.C., M.G. și M.M. împotriva

sentinței nr. 1865 din 19 noiembrie 2010,

pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția penală, în

dosarul nr. 788/1/2010.

În baza art. 192 alin. (2) din același cod,

recurenții petenți vor fi obligați,

conform

dispozitivului, la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

petenții C.I.,

M.D., C.A.C., M.G. și

M.M. împotriva sentinței nr. 1865 din 19 noiembrie

2010,

pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală, în dosarul

nr. 788/1/2010.

Obligă recurenții petenți la plata sumelor de câte

50 lei fiecare, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie

2011.

Sursă