ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1576/2006

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 1432 din 20

octombrie 2005, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, ca neîntemeiată,

cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul C.V.

Instanța a reținut că petentul nu a

făcut dovada faptului că, din cauza unor împrejurări speciale, executarea

imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru familia sa. S-a apreciat

că, deși numeroasă, familia condamnatului beneficiază de ajutor social și

cantină socială, iar prezența condamnatului la domiciliu nu ar schimba situația

materială și financiară a familiei într-o perioadă de 3 luni, pentru care s-ar

putea acorda întreruperea executării pedepsei.

Prin decizia penală nr. 976/ A din

12 decembrie 2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de condamnat împotriva sentinței menționate. S-a

apreciat că nu s-a făcut dovada îndeplinirii cerințelor art. 455 raportate la art.

453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. S-a mai reținut că situația grea în care se

află familia condamnatului era preexistentă comiterii faptei, însă condamnatul

nu a avut grijă de copii săi, preferând să săvârșească o faptă gravă pentru

care a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare.

Împotriva acestei decizii,

condamnatul C.V. a declarat recurs.

Înalta Curte constată că recursul

este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 455 raportat la art. 453

alin. (1) lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi

întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a

pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la

care lucrează. În acest caz, executarea poate fi întreruptă cel mult 3 luni și

numai o singură dată.

Din examinarea referatului de

anchetă socială efectuată în cauză a rezultat că petentul este căsătorit și are

6 copii minori. Familia sa locuiește într-o garsonieră din fondul locativ de

stat, în care mai locuiesc și bunicii materni. Soția condamnatului primește un

ajutor social în sumă de 170 RON și beneficiază și de cantină socială. Bunicul

matern în vârstă de 59 de ani lucrează sporadic, realizând venituri ocazionale.

Situația materială grea a familiei preexistă arestării condamnatului și nu ar

putea fi remediată în cele 3 luni, termen maxim prevăzut de dispozițiile art. 455

raportate la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru întreruperea

executării pedepsei.

Având în vedere aceste constatări

cuprinse în referatul de anchetă socială, în raport cu prevederile art. 455 și

ale art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte constată că soluția

de respingere a cererii de întrerupere a executării pedepsei este legală și

temeinică, întrucât nu s-a dovedit existența unor împrejurări speciale care ar

avea consecințe grave pentru condamnat sau familia sa și care ar impune

întreruperea executării pedepsei.

În consecință, Înalta Curte va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnat, constatând că hotărârile

atacate sunt legale și conforme probelor dosarului.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat, în sumă de 120 RON, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

în sumă de 40 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul C.V. împotriva deciziei penale nr. 976 din 12 decembrie

2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul condamnat la plata

sumei de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 martie 2006.