ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1787/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul B.E. a chemat în

judecată Casa Județeană de Pensii Vâlcea, solicitând instanței, ca prin

hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea hotărârii nr. 5802 din 22

ianuarie 2004, emisă de pârâtă.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că în perioada 28 martie 1953 - 28 martie 1956 a efectuat

stagiul militar la muncă, în U.M. nr. 0220 Caracal, la București, Pitești, Valea Ursului și Borșești în cadrul unei balastiere, pe râul Argeș, iar

apoi la Vințu de Jos, de unde a fost lăsat la vatră.

Curtea de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 43/F/C din 22

martie 2004, a respins ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamant,

reținând că din examinarea livretului militar rezultă că în perioada în litigiu,

contestatorul a satisfăcut stagiul militar în Ministerul Forțelor Armate - Construcții,

de unde a fost lăsat la vatră.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, B.E.

Recurentul a susținut în

esență că a efectuat serviciul militar la Ministerul Forțelor Armate - Construcții, iar Legea nr. 309/2002 nu face deosebire între

unitățile Direcției Generale a Serviciului Muncii, calificate, fie la Ministerul Forțelor Armate, fie la Ministerul de Interne, ca unități militare de construcții,

în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Recursul este nefondat.

Potrivit prevederilor art. 1

din Legea nr. 309/2002, beneficiază de drepturile acordate prin această lege,

numai persoanele, cetățeni români, care au efectuat stagiul militar în

detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în

perioada 1950 - 1961.

Deci, prin această

reglementare, legiuitorul a instituit două condiții care trebuie îndeplinite

cumulativ de către persoanele care pretind acordarea drepturilor prevăzute de

lege: prima, să fi efectuat stagiul militar în cadrul unor detașamente de muncă,

și nu în cadrul unor unități militare, iar a doua condiție este aceea ca acele

detașamente să fi făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului

Muncii.

Or, în cauză, contestatorul nu

a satisfăcut stagiul militar în una din unitățile aparținând Direcției Generale

a Serviciului Muncii, ci la U.M. nr. 0220 Caracal, la București, Pitești, Valea Ursului și Borlești, unități din cadrul Ministerului Forțelor Armate

- Construcții.

Examinând și din oficiu hotărârea

atacată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se

existența niciunui motiv de casare, recursul declarat de B.E. urmează a fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de B.E. împotriva sentinței civile nr. 43/F/C din 22 martie 2004 a Curții de

Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 martie 2005.