ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 9080/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe calea contenciosului administrativ, reclamantul D.M. a chemat în judecată

Casa Județeană de Pensii Vâlcea, solicitând anularea hotărârii nr. 5793 din 22

ianuarie 2004 și obligarea acestei autorități să-i recunoască drepturile

prevăzute de Legea nr. 309/2002.

Motivându-și cererea,

reclamantul a arătat că a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă,

având ca sarcină, construirea de obiective militare.

Curtea de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 22/F-C din 23

februarie 2004, a respins acțiunea reclamantului D.M., ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că din livretul militar rezultă că în perioada 27

septembrie 1958 - 8 iunie 1960, reclamantul a efectuat stagiul militar la U.M. 04583 Slatina și U.M. 07178 Constanța, de unde a fost lăsat la vatră, iar aceste unități

făceau parte din cadrul Ministerului Forțelor Armate.

Potrivit art. 1 din Legea nr.

309/2002, drepturile prevăzute de această lege se acordă numai celor care au

prestat muncă în detașamente de muncă aparținând Direcției Generale a

Serviciului Muncii.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, reclamantul D.M., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

A susținut, în esență, că

greșit prima instanță i-a respins cererea, întrucât în perioada serviciului

militar nu a participat la instrucție, ci a lucrat numai în construcții civile

și militare, așa cum, de altfel, este menționat în coloana 27 (pag. 5) din

livretul militar.

Curtea, analizând actele și

lucrările dosarului, constată că recursul este fondat, pentru următoarele

considerente:

Potrivit prevederilor art. 1

din Legea nr. 309/2002, privind recunoașterea și acordarea unor drepturi,

persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului

Muncii, în perioada 1950 - 1961, beneficiază de prevederile acestei legi,

cetățeanul român care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă, în

perioada menționată.

Din livretul militar Seria

Kn nr. 028571, rezultă că reclamantul, în perioada 27 septembrie 1958 - 8 iunie

1960, a satisfăcut serviciul militar în U.M. 04583 Slatina și U.M. 07178

Constanța, ca „mână de lucru”.

Or, câtă vreme este dovedită

împrejurarea că reclamantul a prestat muncă în timpul stagiului militar într-o

unitate organizată în acest scop, nu există nici un temei de a-l excepta de la

recunoașterea drepturilor sale.

Faptul că se contestă de

către recurentă, apartenența detașamentelor de muncă la Direcția Generală a Serviciului Muncii, invocându-se tutela Ministerului Forțelor Armate, nu

prezintă importanță în soluționarea cauzei, deoarece s-ar ajunge la nesocotirea

scopului reparator al legii, și anume, acela de a recompensa persoanele care au

fost obligate să preteze o muncă ordonată de regimul acelei epoci, pe anumite

criterii, în perioada în care reclamantul trebuia să efectueze serviciul

militar.

În consecință, recursul

urmează a fi admis, casându-se sentința atacată, iar pe fond să se admită

acțiunea reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

D.M. împotriva sentinței nr. 22/F-C din 23 februarie 2004 a Curții de Apel

Pitești, secția comercială și de contencios administrativ.

Modifică sentința atacată și

în fond, admite acțiunea formulată de reclamantul D.M. Anulează hotărârea nr. 5793

din 22 ianuarie 2004 a Casei Județene de Pensii Vâlcea. Obligă pe pârâtă să

acorde reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada

27 septembrie 1958 - 8 iunie 1960, începând cu data de 1 ianuarie 2004.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 decembrie 2004.