ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3870/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 1

aprilie 2003, reclamanții C.G. și C.A. au chemat în judecată Municipiul

Piatra-Neamț prin primar, solicitând a se constata că, sunt proprietarii

suprafeței de 2800 mp teren și a unui imobil, casă de locuit cu anexe (bucătărie,

grajd) situate în Piatra–Neamț, județul Neamț ca efect al uzucapiunii de 30 de

ani.

Ulterior, reclamanții și-au precizat

acțiunea în sensul că cer constatarea că sunt proprietarii suprafeței de 3090

mp teren în loc de 2800 mp.

Judecătoria Piatra-Neamț, prin

sentința civilă nr. 2985 din 4 septembrie 2003 a admis acțiunea precizată

formulată de reclamanți și a constatat că aceștia sunt titularii dreptului de

proprietate pentru suprafața de 3090 mp teren situat în Piatra–Neamț, județul

Neamț și a unei case de locuit cu anexe, respectiv grajd și o bucătărie de

vară.

Din probele administrate, instanța

de fond a reținut că la data de 24 ianuarie 1991, s-a deschis succesiunea

defuncților C.E. și C.H. și prin certificatul de moștenitor nr.80/1991 s-a

stabilit că unicul succesor, în calitate de fiu, este reclamantul C.G. Totodată,

s-a constatat că masa succesorală se compune dintr-un teren în suprafață de

1800 mp și o casă de locuit cu anexe (magazie și grajd) situate în

Piatra-Neamț.

După decesul părinților săi,

reclamantul C.G. împreună cu soția sa Ciobanu Ana au stăpânit în mod continuu

și netulburat imobilul în litigiu căruia i-au adus și îmbunătățiri în sensul că

au transformat magazia în bucătărie de vară.

Din documentele cadastrale a

rezultat că terenul stăpânit de autorii reclamantului era de 3090 mp și nu de

1800 mp cât s-a înscris în certificatul de moștenitor.

Pârâtul, prin întâmpinare a fost de

acord cu admiterea în parte a acțiunii, respectiv numai pentru suprafața de

1800 mp teren, așa cum a fost înscris în certificatul de moștenitor prezentat

de reclamantul C.G.

Considerând întrunite cerințele

cumulative ale art. 1847 C. civ., instanța de fond a admis acțiunea așa cum a

fost precizată și a constatat că reclamanții sunt proprietarii imobilului în litigiu

prin uzucapiunea de 30 de ani, respectiv teren în suprafață de 3090 mp și

construcțiile aflate pe acesta.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel Primăria Municipiului Piatra–Neamț prin primar criticând-o ca

fiind, în parte, nelegală și netemeinică.

Curtea de Apel Bacău, secția civilă,

prin decizia nr. 5 în 14 ianuarie 2004 a admis apelul pârâtei, a schimbat în

parte sentința judecătoriei în sensul că a admis în parte acțiunea

reclamanților. Drept consecință, a constatat că reclamanții sunt titularii

dreptului de proprietate pentru suprafața de 1800 mp teren situat în

Piatra–Neamț, în loc de 3090 mp.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale hotărârii.

Pentru a hotărî astfel instanța de

apel a reținut că din depozițiile martorilor nu rezultă că autorii

reclamantului și apoi acesta împreună cu soția au stăpânit în mod continuu, sub

nume de proprietar suprafața de 3090 mp. Martorii au relatat că au stăpânit

netulburați doar suprafața de „5-7 prăjini” (895-1253 mp).

Pe de altă parte, s-a dovedit că în perioada

1961-1990 o parte din teren s-a aflat în patrimoniul cooperativei agricole de

producție, așa încât prescripția achizitivă a fost întreruptă în această

perioadă. După desființarea cooperativei agricole, terenul a rămas la

dispoziția comisiei locale pentru aplicarea Legii fondului funciar nr. 18/1991,

iar foștii proprietari au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate.

S-a mai reținut că părinților

reclamantului le-a fost expropriată suprafața de 17.615 mp teren prin Decretul

nr. 464/1961 pentru care au primit despăgubiri, iar după expropriere au fost

strămutați în Piatra-Neamț, localitate în care și-au edificat casa de locuit și

anexele gospodărești pe terenul în suprafață de 1800 mp, cât apare înscris în

certificatul de moștenitor.

Prin urmare, instanța de apel a

considerat dovedite cerințele prescripției achizitive de 30 de ani numai pentru

terenul în suprafață de 1800 mp și a construcțiilor aflate pe acesta și a

schimbat în parte sentința pronunțată de judecătorie.

În termenul prevăzut de lege,

împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții C.G. și C.A. invocând

motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ.

Recurenții susțin în esență că, atât

autorii lor și apoi ei prin joncțiunea posesiilor, au stăpânit în mod continuu

și netulburați, sub nume de proprietari întregul teren în suprafață de 3090 mp

primit în schimb, ca urmare a exproprierii terenului părinților predecedați.

Că pe acest teren, în anul 1963,

autorii lor au edificat casa de locuit și anexele în litigiu pe care le-au

stăpânit cu bună credință, sub nume de proprietari.

Se menționează că moștenitorii

numitului P., ce au solicitat reconstituirea proprietății lor de 1290 mp nu

aveau înscris în registrul agricol terenul solicitat și nici până în prezent nu

au fost puși în posesie.

Ca urmare, în mod greșit instanța de

apel a reținut din probe că posesia a fost întreruptă și a interpretat greșit

dispozițiile legale incidente cauzei.

Recursul declarat de reclamanți va

fi respins ca nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Din dezvoltarea motivelor de recurs

rezultă că reclamanții critică situația de fapt reținută de instanța de apel

din probele administrate, ori acest aspect nu poate fi analizat de instanța de

recurs ca urmare a abrogării art. 304 pct. 11 C. proc. civ. prin O.U.G. nr. 138/2000.

Este de observată că, instanța de

apel a interpretat corect dispozițiile art. 1847 din urm. C. proc. civ. privind

uzucapiunea de 30 de ani atunci când a stabilit că posesia de bună credință a

fost întreruptă în perioada 1961-1990, când terenul în suprafață de 1290 mp s-a

aflat în patrimoniul cooperativei agricole de producție.

De altfel, cursul prescripției

achizitive de 30 de ani (posesia a fost începută de autorii reclamanților în

anul 1963) a fost întrerupt în perioada 1974-1989 cât au fost în vigoare Legile

nr. 58/1974 și nr. 59/1974 ce admiteau transmiterea imobilelor doar prin

moștenire legală, situație în raport de care nu era împlinit termenul de 30 de

ani nici pentru terenul de 1800 mp înscris în certificatul de moștenitor

prezentat de recurentul reclamant C.G.

Dar, acest din urmă caz de

întrerupere a cursului prescripției achizitive nu poate fi avut în vedere

întrucât nu se poate crea o situație mai grea reclamanților în propria cale de

atac.

Considerând că decizia instanței de

apel este legală și nu sunt întrunite cerințele motivelor de casare indicate de

reclamanți, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca

nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat recursul declarat

de reclamanții C.A. și C.G. împotriva deciziei nr. 5 din 14 ianuarie 2004 a

Curții de Apel Bacău, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2005.