ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 446/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 23 august 2002, reclamanții S.M. și S.Ș. au chemat în judecată pe pârâtul S.S., solicitând să se constate caracterul simulat al actului autentic de vânzare-cumpărare nr. 531/1999 privind înstrăinarea cotei indivize de ½ dintr-un tractor U650, precum și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată. Judecătoria Craiova, prin sentința civilă nr. 12069 din 12 noiembrie 2003, a respins acțiunea, reținând că, în speță nu s-a dovedit caracterul fictiv al contractului de vânzare-cumpărare și nu s-a făcut dovada existenței unui act secret intervenit între părți, cu privire la același bun.

Apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței judecătoriei a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 842 din 14 aprilie 2004. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții S.M. și S.Ș., susținând, în esență, că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv art. 499 și art. 1175 C. civ. Recursul este nefondat. Simulația presupune existența concomitentă, între aceleași părți, a două contracte: unul public (aparent) prin care se creează o anumită aparență juridică ce nu corespunde realității și altul secret (contraînscris) care corespunde voinței reale a părților și prin care acestea anihilează, în tot sau în parte, aparența juridică creată prin actul public, simulat.

Potrivit art. 1175 C. civ., actul secret, care modifică un act public, nu poate avea putere decât între părțile contractante și între succesorii lor universali. Așa fiind, între părți numai contractul secret (contraînscrisul) produce efecte, în măsura în care, privit în sine, acest contract este valid sub aspectul condițiilor de fond și de formă. Or, în conținutul acțiunii introductive reclamanții nu au invocat încheierea, între aceleași părți a unui act secret, diferit de cel pretins aparent, arătând doar că părțile au convenit verbal asupra unei contribuții diferențiate la achiziționarea bunului în litigiu. În atare situație, corect instanța a reținut că nu s-a făcut dovada caracterului fictiv al contractului intervenit între părți la 18 martie 1999 și, deci, în speță nu sunt îndeplinite condițiile care pot duce la concluzia existenței simulației.

Dealtfel, în cadrul acțiunii de partaj între părți s-a stabilit, prin hotărâre irevocabilă, calitatea de coproprietari a reclamanților, pe de o parte și a pârâtului, pe de altă parte, asupra tractorului în litigiu, dispunându-se ieșirea din indiviziune a acestora în cote de câte ½. Pentru aceste considerente, recursul este nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat reclamanții S.M. și S.Ș. împotriva deciziei nr. 842 din 14 aprilie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2005.