ÎCCJ, decizie (scj.ro #82176)

Contract. Simulație. Dovada actului secret Cuprins pe materii : Drept civil. Probațiunea obligațiilor. Înscrisuri. Simulație.. Proba actului secret Index alfabetic : Drept civil - simulație (proba actului secret) - act secret (dovada simulației) C.civ.:art. 1175 Actul secret, care modifică un act public, la care se referă art. 1175 C. civ., produce efecte în măsura în care este valid sub aspectul condițiilor de fond și de formă . Î.C.C.J., secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr . 446 din 25 ianuarie 2005 Reclamanții S.M. și S.Ș. au chemat în judecată pe pârâtul S.S., solicitând să se constate caracterul simulat al actului autentic de vânzare-cumpărare nr.531/1999 privind înstrăinarea cotei indivize de ˝ dintr-un tractor U650.

Judecătoria Craiova, prin sentința civilă nr.12069 din 12 noiembrie 2003, a respins acțiunea, iar Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr.842 din 14 aprilie 2004, a respins apelul reclamanților reținându-se că nu s-a făcut dovada actului secret. Reclamanții au declarat recurs susținând, în esență, că s-a făcut o aplicare greșită a art.1175 C. civ . Recursul este nefondat . Simulația presupune existența concomitentă, între aceleași părți, a două contracte: unul public (aparent) prin care se creează o anumită aparență juridică ce nu corespunde realității și altul secret ( contraînscris ) care corespunde voinței reale a părților și prin care acestea anihilează, în tot sau în parte, aparența juridică creată prin actul public, simulat.

Potrivit art.1175 din Codul civil, actul secret, care modifică un act public, nu poate avea putere decât între părțile contractante și între succesorii lor universali. Așa fiind, între părți numai contractul secret ( contraînscrisul ) produce efecte, în măsura în care, privit în sine, acest contract este valid sub aspectul condițiilor de fond și de formă. Or, în conținutul acțiunii introductive reclamanții nu au invocat încheierea, între aceleași părți a unui act secret, diferit de cel pretins aparent, arătând doar că părțile au convenit verbal asupra unei contribuții diferențiate la achiziționarea bunului în litigiu. În atare situație, corect instanțele au reținut că nu s-a făcut dovada caracterului fictiv al contractului intervenit între părți la 18 martie 1999 și, deci, în speță nu sunt îndeplinite condițiile care pot duce la concluzia existenței simulației.

Pentru aceste considerente, recursul a fost respins.