ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1498/2005

Asupra recursului penal de față: În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 302 din 6 octombrie 2004, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția penală, în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și b) și alin. (2 1 ) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.E.G. la o pedeapsă de 8 ani închisoare. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen. S-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 14 mai 2004 la 6 octombrie 2004, fiind menținută în continuare măsura arestării preventive a inculpatului. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a unei cagule – corp delict, care a servit la comiterea infracțiunii și se află depusă la camera de corpuri delicte a Tribunalului Hunedoara.

Prin aceeași sentință, a fost condamnat și inculpatul R.N. la o pedeapsă de 6 luni închisoare în baza art. 221 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen. S-a făcut aplicarea și față de acest inculpat a dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen. A fost menținută liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 636 zile rămas de executat din pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 121/2001 a Tribunalului Hunedoara. S-a constatat că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile. A fost obligat fiecare inculpat să plătească către stat câte 1.500.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut în esență că, inculpatul I.E.G.

în seara zilei de 13 mai 2004, după ce a consumat o cantitate mai mare de băuturi alcoolice, a luat hotărârea infracțională de a pătrunde în domiciliul soților B., crezând că aceștia au bani. Astfel, și-a confecționat o cagulă și a pătruns în locuința familiei B., însă, datorită zgomotului produs de câini, partea vătămată B.G. a ieșit cu o lanternă să vadă ce se întâmplă. Inculpatul, care se aflat ascuns după autoturismul acesteia l-a împins în casă după care a închis ușa și, sub amenințări asupra acestuia și a familiei sale, le-a cerut banii pe care îi dețin. Părțile vătămate i-au spus inculpatului că nu păstrează bani în casă, împrejurare în care acesta i-a cerut lui B.G. să se întindă pe pat și l-a acoperit cu o pătură, după care a început el să caute.

Inculpatul a luat un telefon mobil și un cuțit, iar din altă cameră un alt telefon mobil, cu încărcător, 5 cartele, bunuri alimentare, suma de 7.000.000 lei, buletinul de identitate, permisul de conducere și certificatul de înmatriculare al autoturismului, iar înainte de a părăsi locuința i-a cerut acestuia ca în aceeași zi, la ora 12,00, să pună sub un cireș sălbatic, de la a treia bornă kilometrică de pe drumul Petros – Bănița, suma de 26.000.000 lei, în caz contrar le va da foc la casă și îi va omorî. După comiterea faptei, în jurul orelor 5,30, inculpatul a mers la locuința inculpatului R.N. și a lăsat o plasă din plastic, în care avea parte din bunurile sustrase, spunându-i să o ascundă, iar el a ascuns suma de 3.000.000 lei sub piciorul patului dintr-o cameră.

În contextul situației de fapt expusă și reținută, s-a dat activității materiale desfășurată de inculpat încadrarea juridică legală în infracțiunea de tâlhărie în formă agravantă, sub calificarea juridică arătată, text de lege în baza căruia a fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani închisoare. La individualizarea și aplicarea pedepsei s-a menționat că, au fost avute în vedere criteriile înscrise în art. 72 C. pen., astfel încât, pedeapsa ce i se va aplica să fie de natură să ducă la reeducarea acestuia. În faza de urmărire penală, părților vătămate li s-au restituit bunurile sustrase prin amenințare și în condițiile descrise, astfel că nu s-au mai constituit ca părți civile. Reținând că nu au încetat cauzele și condițiile care au dus la arestarea inculpatului, a fost menținută starea de arest, iar potrivit art. 88 C. pen., i s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul executat preventiv.

În temeiul art. 362 și art. 363 C. proc. pen., sentința a fost atacată cu apel de către ambii inculpați, recurentul invocând critici vizând greșita individualizare a pedepsei, ca fiind mare, exagerată, solicitând redozarea acesteia, în raport de prevederile art. 74 și art. 76 C. pen., care sunt incidente, avându-se în vedere poziția sinceră și de regret manifestată pe parcursul desfășurării procesului penal. Apelantul inculpat R.N. a invocat un singur motiv de apel, referitor la nevinovăția sa în comiterea infracțiunii pentru care a fost condamnat. Curtea de Apel Alba Iulia a examinat apelurile declarate de inculpați în raport de motivele invocate, actele și dovezile de la dosar, sentința pronunțată în cauză, cum și din oficiu potrivit art. 371 C. proc.

pen. și prin decizia penală nr. 403/ A din 9 decembrie 2004, a respins ambele apeluri ca fiind nefondate, pe considerent că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică și reflectă întocmai probatoriul de la dosar, vizând vinovăția acestora în comiterea infracțiunilor, iar tragerea la răspundere penală s-a făcut în conformitate cu prevederile legii. Decizia și sentința au fost atacate cu recurs potrivit art. 385 3 C. proc. pen., numai de către inculpatul I.E.G., care cu ocazia judecării, atât personal cât și prin apărător, a invocat aceeași critică care a constituit și motiv de apel, referitoare la greșita individualizare a pedepsei, în sensul că nu i s-au reținut circumstanțe atenuante personale, astfel că pedeapsa aplicată este mare, exagerată și se impune redozarea ei.

Motivul de recurs invocat constituie caz de casare în sensul pct. 14 de la art. 385 9 C. proc. pen. Examinând recursul declarat, în raport de motivul invocat, de actele și lucrările existente la dosar, de decizia și sentința pronunțate în cauză, se constată că recursul de față este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse mai jos. În cauză, instanțele au pronunțat hotărâri legale și temeinice, juste drepte și conforme cu prevederile legii, nu numai din punct de vedere a reținerii corecte a situației de fapt, a încadrării juridice, a vinovăției inculpatului, dar și din punct de vedere a tragerii la răspundere penală prin durata pedepsei aplicată.

La individualizarea și aplicarea pedepsei, au fost avute în vedere criteriile înscrise la art. 72 C. pen., referitoare la gradul de pericol social al faptei comise, împrejurările și modul în care a fost săvârșită și care constituie circumstanțe agravante de fapt și de text, limitele de pedeapsă prevăzute de lege care sunt între 7 și 20 de ani închisoare, dar și datele personale ale inculpatului, care este infractor primar, cu o bună conduită pe parcursul desfășurării procesului penal.

Pedeapsa de 8 ani închisoare nu este o pedeapsă mare exagerată, fiind orientată către limita minimă prevăzută de lege, care este de 7 ani închisoare și la individualizarea și aplicarea ei s-a ținut seama de poziția sinceră a inculpatului, care a recunoscut și regretat comiterea infracțiunii și că este infractor primar, însă nu pot fi ignorate gradul de pericol social mărit al faptei comise, care la o oră târzie din noapte, având asupra sa o cagulă, a pătruns în domiciliul părților vătămate pe care le-a amenințat și de la care a sustras bunuri, continuând să-i amenințe că în cazul în care nu-i vor da suma de bani stabilită, le va da foc la locuință și îi va omorî, ceea ce reprezintă o periculozitate sporită din partea acestuia, astfel încât nu se justifică reducerea pedepsei prin aplicarea de circumstanțe atenuante personale.

Prin urmare, nu se justifică reducerea pedepsei sub limita minimă de 7 ani închisoare întrucât, pedeapsa aplicată a fost just individualizată și ea reflectă gravitatea faptei, vinovăția inculpatului și periculozitatea sa socială, fiind de natură să ducă atât la reeducarea acestuia cât și să atingă finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen. Conchizând că, în cauză au fost pronunțate hotărâri legale și temeinice, că motivul invocat nu constituie caz de casare în sensul pct. 14 de la art. 385 9 C. proc. pen., iar alte cazuri din oficiu nu se constată, recursul declarat se va respinge ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 189 și urm. C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.E.G. împotriva deciziei penale nr. 403/ A din 9 decembrie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia. Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și al arestării preventive de la 14 mai 2004, la 1 martie 2005. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 martie 2005.