ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5914/2004

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei

Bârlad sub nr. 3520 din 16 iulie 2003, T.M. a solicitat în contradictoriu cu B.C.

revizuirea sentinței civile nr. 5134 din 24 septembrie 2002 a Judecătoriei

Bârlad pentru motivele prevăzute de art. 322 pct. 1, 2, 4 și 8 C. proc. civ. și

suspendarea executării acestei sentințe.

La primul termen de judecată revizuentul a

completat cererea, arătând că înțelege să solicite și revizuirea sentinței

civile nr. 4989 din 30 noiembrie 1998 a Judecătoriei Bârlad, iar la termenul

din 9 octombrie 2003 a invocat ca motiv de revizuire și pct. 6 al art. 322 C.

proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 2374 din 9 octombrie

2003, Judecătoria Bârlad a respins cererea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție instanța a

reținut că prin sentința civilă nr. 4989 din 30 noiembrie 1998 a Judecătoriei

Bârlad a fost admisă acțiunea de divorț formulată de T.C., fiind desfăcută

căsătoria încheiată cu pârâtul T.M. Ulterior, prin decizia civilă nr. 83/A din 18

ianuarie 2000 a Tribunalului Vaslui a fost admis apelul pârâtului, sentința

civilă nr. 4989/1998 fiind desființată, iar cauza trimisă spre rejudecare. Întrucât,

potrivit art. 322 alin. (1) pot fi obiect al revizuirii numai hotărârile rămase

definitive în instanța de apel sau prin neapelare, iar sentința civilă nr. 4989/1998

este o sentință desființată, instanța a respins cererea de revizuire a acestei

hotărâri.

Referitor la sentința civilă nr. 5134 din 24

septembrie 2002, a Judecătoriei Bârlad s-a reținut că prin această sentință a

fost admisă cererea de partaj a bunurilor comune formulată de B.(T.)C., a fost

admisă în parte cererea reconvențională pentru completarea masei bunurilor

comune formulată de pârâtul T.M, s-a stabilit masa bunurilor comune ale

părților, s-a dispus partajarea în cote egale și s-au atribuit părților loturi

compuse din bunurile enumerate în sentință.

Apelul formulat de pârâtul T.M. împotriva

sentinței civile nr. 5134/2002 a fost anulat ca insuficient timbrat; de

asemenea și recursul declarat de pârât a fost respins.

Analizând punctual motivele de revizuire

invocate de petent cu referire la sentința civilă nr. 5134/2002 instanța le-a

respins, reținând atât tardivitatea introducerii cererii față de pct. 1 și 2

ale art. 322, cât și netemeinicia acestora.

De asemenea, și sub aspectul invocării

dispozițiilor art. 322 pct. 4, 6 și 8 cererea de revizuire a fost apreciată ca

neîntemeiată, nefiind întrunite condițiile cerute de dispozițiile legale

invocate.

Soluția a fost menținută, prin decizia civilă

nr. 160 din 19 decembrie 2003 a Curții de Apel Iași fiind respins apelul

formulat de revizuentul T.M. împotriva sentinței civile nr. 2374/2003 a

Judecătoriei Bârlad.

Împotriva deciziei nr. 160/2003 a Curții de Apel

Iași a fost formulat prezentul recurs. In cererea introductivă de instanță,

astfel cum a fost formulată, se afirmă inițial că motivele de recurs vor fi

depuse după ce recurentul va primi hotărârea motivată. Ulterior, în aceeași

cerere, se arată că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății

și sunt invocate art. 299 și art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ.

Rezultă din cele de mai sus că recurentul nu a

motivat recursul prin cererea de recurs.

Deși au fost indicate temeiurile de drept ale

recursului declarat, lipsa oricărei dezvoltări face imposibilă încadrarea

într-unul din motivele indicate de recurent sau într-un alt motiv prevăzut de

art. 304 C. proc. civ.

Simpla afirmație, generală, că instanța a

interpretat greșit actul juridic dedus judecății, fără a se indica în concret

în ce a constat această interpretare pretins greșită nu este suficientă.

Întrucât

recurentul nu a prezentat nici ulterior declarării recursului motivele pentru

care consideră hotărârea atacată nelegală, iar în cauză nu sunt motive de

ordine publică care pot fi invocate din oficiu de instanță, în temeiul art. 306,

instanța va constata nul recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Constată

nul recursul declarat de revizuentul T.M. împotriva deciziei civile nr. 160 din

19 decembrie 2003 a Curții de Apel Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 octombrie 2004.