ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2608/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 302

din 27 octombrie 2004, Tribunalul Suceava l-a condamnat pe inculpatul C.V.,

pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- tâlhărie prevăzută de art.

211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu

aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de un an

închisoare și

- distrugere prevăzută de

art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. e) C.

pen., la pedeapsa de 15 zile închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a)

și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va efectua pedeapsa cea mai grea de un

an închisoare.

Prin aceeași sentință

inculpatul C.C. a fost condamnat pentru aceleași fapte la o pedeapsă rezultantă

de un an închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64C. pen.

În temeiul art. 14 C. proc.

pen., raportat la art. 998 C. civ., inculpații au fost obligați în solidar, să

plătească părții civile A.S. suma de 28.500.000 lei cu titlu de despăgubiri

civile.

Pentru a hotărî astfel,

tribunalul a reținut că inculpații C.V. și C.C.V., împreună, la data de 4 noiembrie

2003, prin violență și amenințare au deposedat-o pe partea vătămată A.S. de

suma de 7.000.000 lei și un telefon mobil în valoare de 1.500.000 lei.

Se mai reține în hotărâre că

în aceleași împrejurări cei doi inculpați au lovit cu parul în parbrizul și

caroseria autoturismului părții vătămate, cauzând o distrugere în valoare de

21.500.000 lei.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel numai inculpatul C.V., solicitând în principal desființarea

sentinței cu trimiterea cauzei pentru rejudecare, întrucât partea vătămată nu a

formulat plângere pentru infracțiunea de distrugere, și procurorul nu a pus în

mișcare acțiunea penală pentru această faptă.

De asemenea, atât în

motivele de apel depuse în scris, cât și oral prin apărătorul ales inculpatul a

cerut achitarea sa întrucât nu a comis cele 2 infracțiuni, de tâlhărie și

distrugere.

Prin sentința penala nr. 77

din 28 februarie 2005, Curtea de Apel Suceava, secția penală, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de inculpat

.

Instanța de apel a reținut

că partea vătămată a formulat plângere și pentru infracțiunea de distrugere și

că la termenul de judecată din 27 octombrie 2004 procurorul a cerut extinderea

procesului penal, pentru infracțiunea prevăzută de art. 217 C. pen., declarând

că pune în mișcare acțiunea penală și pentru această faptă, cerere admisă de

instanță.

Impotriva acestei decizii a

formulat recurs inculpatul sesizând Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală.

El reiterează motivul

invocat și în apel, solicitând achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru ambele infracțiuni,

iar în subsidiar aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării  în

condițiile art. 81 C. pen.

Recursul declarat este

neîntemeiat și urmează a fi respins ca atare.

Participarea inculpatului

C.V. este probată prin proces-verbal de consemnare a plângerii; proces verbal

de identificare; declarația părții vătămate, planșe foto; proces-verbal de

confruntare; declarațiile martorei R.D.D. coroborate cu declarațiile

făptuitorilor C.I., C.A. și ale coinculpatului C.C.V.

Relevante sunt depozițiile

martorei R.D.D. și ale părții vătămate A.S. care subliniază participarea

substanțială a inculpatului în inițierea și susținerea acțiunii agresive care a

avut ca urmare însușirea banilor și a telefonului mobil, precum și avarierea

autoturismului.

Nici cel de-al doilea motiv

de recurs nu poate fi primit.

Aplicarea art. 81 C. pen.,

nu se poate face în condițiile în care inculpatul a fost condamnat pentru

infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2

1

) C. pen., care prevede

ca maxim o pedeapsă de peste 15 ani închisoare, alin. (3) de la art. 81 C.

pen., menținând expres că exceptează suspendarea executării pedepsei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.V. împotriva deciziei penale nr. 77 din 28 februarie a

Curții de Apel Suceava.

Obligă recurentul inculpat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 19 aprilie 2005.