ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 712/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 365/ D din 6 iunie 2003, pronunțată de Tribunalul Bacău, a fost condamnat recurentul inculpat P.O.A. la 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001. Tribunalul Bacău a mai condamnat, prin aceeași sentință și pe inculpatul L.V., fost L., care a decedat în cursul procesului penal, la pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Conform art. 71 C. pen., instanța de fond a interzis inculpaților exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., din momentul rămânerii definitive a sentinței până la terminarea executării pedepsei.

Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpaților și în temeiul art. 88 C. pen., s-a computat din pedepsele aplicate, arestarea preventivă începând cu data de 17 martie 2003 la zi, pentru inculpatul L.V. și de la 21 martie 2003 la zi, pentru P.O.A. În latura civilă, inculpații au fost obligați, în solidar, să plătească părții civile Z.A.T., echivalentul în lei a sumei de 3.000 Euro, iar L.V. a fost obligat la 10.000.00 lei cu titlu de daune morale către partea civilă P.A.A. și s-a constatat că părțile vătămate C.C.L., B.L.M. și D.A.M., nu s-au constituit părți civile. În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 s-a dispus confiscarea de la recurentul inculpat a 3.000 Euro obținuți din traficarea părții vătămate Z.A.T.

și a 43.100 dolari S.U.A. (38.000 + 5.100) reprezentând contravaloarea celor două autoturisme folosite la transportarea victimei Z.A.T. și C.C.L., iar de la inculpatul L.V. a 15.000.000 lei și 1.000.000 lei, sume obținute ca urmare a practicării prostituției a părților vătămate P.A.A. și D.A.M. Inculpații au mai fost obligați la câte 8.000.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în cursul lunii septembrie 2002, inculpatul L.V. (fost L.) a prezentat recurentului inculpat P.A.O. pe Z.A.T., care dorea să lucreze în Germania ca baby-sitter. Întrucât aceasta avea un chist pe obraz, la propunerea inculpatului P.O.A. și pe cheltuiala acestuia, partea vătămată a făcut o intervenție chirurgicală, prin care i s-a îndepărtat chistul, după care și-a dat demisia de la locul de muncă și a plecat la părinții săi unde a așteptat plecarea în străinătate.

Tribunalul a mai constatat că la data de 30 septembrie 2002, la cererea recurentului inculpat, L.V. s-a deplasat împreună cu soția sa L.D., în comuna Poduri, județul Bacău, la domiciliul părții vătămate Z.A.T., pentru a o aduce la Bacău, deoarece în cursul serii urma să plece în Germania. Acolo inculpatul a cunoscut-o pe C.C.L., sora mai mică a lui Z.A.T. și împreună cu soția sa i-a convins pe părinții acestora să-i permită să plece la muncă, în străinătate. Inculpatul împreună cu soția sa și cele două părți vătămate, au plecat la Bacău unde C.L.M. a rămas, întrucât nu avea pașaport, iar Z.A.T. a plecat cu autoturismul inculpatului P.A.O. în care se mai afla o tânără pe care chema L. Inculpatul le-a transportat pe cele două tinere până la ieșirea din Bacău spre Onești, unde au fost preluate de un taximetrist al cărui autoturism făcea reclamă Restaurantului D., care le-a transportat în Oradea.

În acest oraș, după ce fetele și-au cumpărat haine noi din banii oferiți de P.O.A., au fost predate unui alt șofer, tot român, care le-a dus în Germania, la Koln, unde au fost preluate de alți români care le-au pregătit pentru practicarea prostituției, moment în care, partea vătămată și-a dat seama că a fost amăgită, dar nu mai avea ce face. Tribunalul a mai reținut că Z.A.T. a fost dusă într-un hotel unde a fost obligată să se prostitueze și a suferit umilințe îngrozitoare. Pentru a nu fugi, au obligat-o să aibe câte 15 raporturi sexuale pe zi, într-o cameră prevăzută cu camere de luat vederi, oferindu-i-se doar hrana zilnică. Întrucât nu avea posibilitatea să evadeze, partea vătămată a decis să se sinucidă, înghițind jumătate din conținutul unui bidon în care se afla lichid folosit pentru curățenia la toaletă.

Partea vătămată s-a îmbolnăvit grav, motiv pentru care a fost trimisă în țară, cu recomandarea de a nu se întâlni cu P.O.A. care o vânduse ca pe o marfă cu prețul de 3.000 Euro. Ajungând în țară, Z.A.T. a anunțat rudele cu privire la cele întâmplate pentru a împiedica plecarea surorii sale în străinătate. Părinții acesteia, P.G. și D. au sesizat organele de urmărire penală care l-au identificat pe L.V., iar acesta le-a condus în apartamentul din Bacău unde se afla C.C.L. Inculpatul L.V. le-a găzduit pe C.C.L. și pe minora B.L.M. în garsoniera din Bacău, în noaptea de 30 septembrie 2002, iar a doua zi le-a predat lui S.C. care le-a oferit cazare într-un apartament de pe str. Nordului din bacău până la obținerea pașapoartelor, urmând să plece în Italia, dar au fost liberate de organele de poliție.

Instanța de fond a mai constatat că, deși la data de 23 octombrie 2002, L.V. a dat primele declarații la parchet, acesta a continuat activitatea infracțională fără participarea recurentului inculpat P.O.A., obligându-le să practice prostituția pe D.A.M. și P.A.A. Prin decizia penală nr. 326 din 19 octombrie 2004, Curtea de Apel Bacău a admis apelurile declarate de parchet și de inculpați împotriva sentinței primei instanțe, care a fost desființată în parte și, rejudecând cauza, în temeiurile art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului L.V., pentru infracțiunile prevăzute de art. 329 C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.

și art. 37 lit. a) C. pen., parte vătămată P.A.A.; art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., părți vătămate Z.A.T. și C.C.L.; art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., parte vătămată B.L.M. și art. 329 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., parte vătămată D.A.M., pentru toate infracțiunile și cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., prin decesul făptuitorului. Curtea de apel a înlăturat aplicarea pedepselor complementară și accesorie inculpatului L.V., iar în latură civilă i-a obligat pe moștenitorii acestuia, L.O., L.C. și L.S.G., în solidar cu inculpatul P.O.A., la plata despăgubirilor către părțile civile și a confiscat de la aceștia sumele de bani stabilite de prima instanță, în locul inculpatului L.V.

Instanța de apel a înlăturat confiscarea sumei de 43.100 dolari de la inculpatul P.O.A., menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul P.O.A. care, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., a solicitat casarea hotărârilor și achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât fapta reținută în sarcina sa nu este dovedită cu probe certe de vinovăție. În subsidiar, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate, deoarece nu are antecedente penale, este căsătorit și are în întreținere un copil minor, temeiul juridic al acestui motiv de recurs constituindu-l dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. Recursul este nefondat. Examinând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei se constată că instanța a stabilit corect situația de fapt și a reținut în mod just vinovăția inculpatului în concordanță cu probele administrate în timpul urmăririi penale și al cercetării judecătorești. Interpretarea judicioasă a probelor demonstrează indubitabil că P.O.A. se face vinovat de comiterea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001. Inculpatul, după ce a cunoscut-o pe partea vătămată Z.A.T. prin intermediul făptuitorului L.V., a transportat-o în Germania, determinând-o prin înșelăciune, să părăsească țara, promițându-i că va lucra ca baby-sitte, dar în hotelul din Koln, unde a fost cazată a fost obligată să practice prostituția timp de mai multe zile și pentru a se salva a consumat o cantitate importantă de hipoclorit, fapt ce i-a determinat pe proxeneți să o trimită înapoi în România.

Fapta imputată inculpatului P.O.A. a fost corect reținută pe baza recunoașterilor sale parțiale, în declarația dată în instanță, în sensul că, la insistențele lui L.V. să-i ajute o prietenă să meargă în străinătate, a cunoscut-o pe Z.A.T. și i-a oferit suma de 700.000 lei pentru a face o operație estetică prin care i s-a înlăturat un chist de pe obraz, dar nu a transferat-o în Germania pentru a practica prostituția. Inculpatul a mai precizat că, după ce partea vătămată s-a întors în țară, i-a telefonat de două ori, cerându-i să nu fie supărat pe ea, întrucât părinții au obligat-o să-l denunțe la poliție. Potrivit relatărilor părții vătămate Z.A.T., recurentul inculpat a determinat-o să plece în străinătate și a suportat costul intervenției chirurgicale, a transportului și a hainelor noi cumpărate la plecare.

Declarația părții vătămate se coroborează cu cele ale părinților acesteia, martorii P.G. și P.D., din care rezultă că L.V. și soția acestuia i-a convins să le permită celor două fiice să plece la muncă în Germania, după care Z.A.T. a fost predată inculpatului P.O.A. care a transportat-o în străinătate unde a fost obligată să practice prostituția. De asemenea, martorele M.M. și L.I.M. au declarat că inculpatul L.V. s-a ocupat de racolarea părții vătămare pe care recurentul inculpat a transferat-o în străinătate pentru a se prostitua. Din notele privind conținutul convorbirilor telefonice purtate de cei doi inculpați și S.C. rezultă, fără putere de tăgadă că, cei doi se ocupau cu traficul de persoane.

În raport de probele analizare se constată că fapta inculpatului P.O.A. este dovedită cu prisosință, fiind corect reținută, iar condamnarea este legală. Este neîntemeiat și motivul de recurs privind individualizarea pedepsei. Instanțele au făcut o justă aplicare a dispozițiilor art. 52 și art. 72 C. pen., ținând seama atât de pericolul social concret al faptei săvârșite cât și de persoana recurentului inculpat. Pedeapsa de 6 ani închisoare a fost corespunzător stabilită, executarea ei fiind de natură a asigura scopul sancționator, educativ și de prevenire a săvârșirii de infracțiuni asemănătoare și de combatere a traficului de persoane care constituie o violare a drepturilor și o atingere a demnității și integrității acesteia.

Față de cele de mai sus și întrucât în cauză nu sunt motive de casare care să fie reținute din oficiu, urmează ca recursul declarat de inculpat să fie respins, ca nefondat, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 21 martie 2003 la zi. Recurentul inculpat ca fi obligat la 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.O.A. împotriva deciziei penale nr. 326 din 19 octombrie 2004 a Curții de Apel Bacău. Deduce din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 21 martie 2003, la 31 ianuarie 2005. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 31 ianuarie 2005.