ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2207/2005

Deliberând asupra recursului

de față,

Prin sentința comercială nr.

3283 din 16 octombrie 2003, Tribunalul Prahova a admis în parte acțiunea

reclamantei S.N.P. P. SA sucursala Neamț și a obligat-o pe pârâta C.F.R. M. SA,

sucursala Iași la plata sumei de 12.434.337 lei contravaloarea produselor

petroliere și la 1.076.147 lei cheltuieli de judecată.

A fost respinsă acțiunea ca

neîntemeiată față de pârâta SC P. SA Ploiești și ca inadmisibilă față de pârâta

S.N.P. P. SA.

Pentru a pronunța această

sentință instanța de fond a reținut că pentru lipsurile cantitative de 660 kg.

motorină este culpa cărăușului conform dispozițiilor art. 82 și 83 din R.T. și art.

425 C. com.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâta C.F.R. M., sucursala Iași, susținând că procesul-verbal de

recepție nu este opozabil cărăușului deoarece verificarea nu s-a făcut în

prezența delegatului căii ferate.

Și cuantumul pretențiilor

reclamantei este considerat greșit stabilit nefăcându-se dovada achitării taxei

de drum, a T.V.A. și a accizelor.

Curtea de Apel Ploiești,

prin decizia civilă nr. 58 din 26 ianuarie 2004 a respins, ca nefondat, apelul

pârâtei reținând că reclamanta a refuzat întocmirea procesului-verbal de

constatare tip C.F.R. întocmindu-se un proces-verbal de recepție cu delegat

neutru, astfel încât este neîntemeiată susținerea pârâtei că actele de

constatare a lipsurilor nu îi sunt opozabile.

S-a considerat că, au fost

aplicate corect prevederile art. 82 și 83 din R.T. C.F.R. cărăușul fiind

răspunzător pentru asigurarea integrității transportului pe tot parcursul

acestuia.

Nici critica privind

stabilirea cuantumului despăgubirilor nu a fost apreciată ca întemeiată

deoarece, potrivit art. 85 pct. 2 din R.T. C.F.R., în lipsa facturii,

despăgubirea se stabilește după prețul curent al mărfii, care include,

obligatoriu, pe lângă prețul de rafinărie (de livrare) și taxele datorate

bugetului de stat (accize și T.V.A.) cât și taxa pentru constituirea fondului

special al drumurilor publice.

Decizia a fost atacată cu

recurs de către pârâtă invocându-se motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct.

7, 9 și 10 C. proc. civ.

Se susține că instanța nu

s-a pronunțat asupra tuturor probelor administrate și apărărilor pârâtei

stabilind în mod greșit culpa cărăușului pentru lipsuri la marfă în baza unor

acte întocmite ulterior eliberării mărfii.

Se invocă și neaplicarea art.

82.5 și 91.1 din R.T. pe C.F.R.

La data de 30 martie 2005

Curtea a ridicat, din oficiu excepția nelegalității căii de atac a apelului

potrivit dispozițiilor art. 282

1

C. proc. civ.

Excepția urmează a fi admisă

și va fi casată decizia art. 58 din 26 ianuarie 2004 a Curții de Apel Ploiești,

pentru următoarele considerente:

La data la care s-a

pronunțat sentința nr. 3285 din 16 octombrie 2003 a Tribunalului Prahova era în

vigoare art. 282

1

C. proc. civ. nemodificat, iar valoarea litigiului

dintre părți era sub 200.000.000 lei, astfel că litigiul nu avea calea apelului

ci doar cea a recursului.

Cum competența de

soluționare a recursului aparținea Curții de Apel Ploiești, în mod greșit

aceasta a judecat calea de atac ca fiind apel când trebuia să judece recurs,

sens în care va fi trimisă cauza spre rejudecarea căii de atac a recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția.

Desființează deciziei nr. 58

din 26 ianuarie 2004 a Curții de Apel Ploiești și trimite cauza, aceleiași

instanțe, pentru soluționarea recursului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 30 martie 2005.