ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2207/2005

Deliberând asupra recursului de față, Prin sentința comercială nr. 3283 din 16 octombrie 2003, Tribunalul Prahova a admis în parte acțiunea reclamantei S.N.P. P. SA sucursala Neamț și a obligat-o pe pârâta C.F.R. M. SA, sucursala Iași la plata sumei de 12.434.337 lei contravaloarea produselor petroliere și la 1.076.147 lei cheltuieli de judecată. A fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată față de pârâta SC P. SA Ploiești și ca inadmisibilă față de pârâta S.N.P. P. SA. Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că pentru lipsurile cantitative de 660 kg. motorină este culpa cărăușului conform dispozițiilor art. 82 și 83 din R.T. și art. 425 C. com. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta C.F.R.

M., sucursala Iași, susținând că procesul-verbal de recepție nu este opozabil cărăușului deoarece verificarea nu s-a făcut în prezența delegatului căii ferate. Și cuantumul pretențiilor reclamantei este considerat greșit stabilit nefăcându-se dovada achitării taxei de drum, a T.V.A. și a accizelor. Curtea de Apel Ploiești, prin decizia civilă nr. 58 din 26 ianuarie 2004 a respins, ca nefondat, apelul pârâtei reținând că reclamanta a refuzat întocmirea procesului-verbal de constatare tip C.F.R. întocmindu-se un proces-verbal de recepție cu delegat neutru, astfel încât este neîntemeiată susținerea pârâtei că actele de constatare a lipsurilor nu îi sunt opozabile. S-a considerat că, au fost aplicate corect prevederile art. 82 și 83 din R.T.

C.F.R. cărăușul fiind răspunzător pentru asigurarea integrității transportului pe tot parcursul acestuia. Nici critica privind stabilirea cuantumului despăgubirilor nu a fost apreciată ca întemeiată deoarece, potrivit art. 85 pct. 2 din R.T. C.F.R., în lipsa facturii, despăgubirea se stabilește după prețul curent al mărfii, care include, obligatoriu, pe lângă prețul de rafinărie (de livrare) și taxele datorate bugetului de stat (accize și T.V.A.) cât și taxa pentru constituirea fondului special al drumurilor publice. Decizia a fost atacată cu recurs de către pârâtă invocându-se motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ. Se susține că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor probelor administrate și apărărilor pârâtei stabilind în mod greșit culpa cărăușului pentru lipsuri la marfă în baza unor acte întocmite ulterior eliberării mărfii.

Se invocă și neaplicarea art. 82.5 și 91.1 din R.T. pe C.F.R. La data de 30 martie 2005 Curtea a ridicat, din oficiu excepția nelegalității căii de atac a apelului potrivit dispozițiilor art. 282 1 C. proc. civ. Excepția urmează a fi admisă și va fi casată decizia art. 58 din 26 ianuarie 2004 a Curții de Apel Ploiești, pentru următoarele considerente: La data la care s-a pronunțat sentința nr. 3285 din 16 octombrie 2003 a Tribunalului Prahova era în vigoare art. 282 1 C. proc. civ. nemodificat, iar valoarea litigiului dintre părți era sub 200.000.000 lei, astfel că litigiul nu avea calea apelului ci doar cea a recursului. Cum competența de soluționare a recursului aparținea Curții de Apel Ploiești, în mod greșit aceasta a judecat calea de atac ca fiind apel când trebuia să judece recurs, sens în care va fi trimisă cauza spre rejudecarea căii de atac a recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția. Desființează deciziei nr. 58 din 26 ianuarie 2004 a Curții de Apel Ploiești și trimite cauza, aceleiași instanțe, pentru soluționarea recursului. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 30 martie 2005.