ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1385/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 30 mai 2003, reclamantul D.A. a chemat în judecată pârâții Ministerul de Interne (în prezent Ministerul Administrației și Internelor), A.D. și D.D., solicitând anularea actului administrativ nr. 3876094 din 18 aprilie 2003, recunoașterea dreptului de a i se elibera cartea de identitate și certificatul de înmatriculare pentru autoturism și obligarea pârâților la plata sumei de 500.000.000 lei, cu titlu de daune și la cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii, reclamantul arată că la 6 aprilie 2000 a încheiat un contract de împrumut și de gaj pentru autoturismul marca C., cu administratorul SC S.P.

SRL Focșani, pentru suma de 100.000.000 lei, cu termen de rambursare la 31 iulie 2000. Mai arată că pentru neachitarea la timp a împrumutului, a atenționat întâi pe debitor, iar apoi a obținut titlu executoriu și a inițiat formele de executare silită a autoturismului gajat, pe care l-a adjudecat. Menționează că ulterior s-a respins contestația la executare introdusă de către debitor și că, la 10 ianuarie 2002 a vândut autoturismul, prin contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, către fiul său, ambii făcând diligențe pentru eliberarea cărții de identitate și a certificatului de înmatriculare, cereri ce au fost respinse abuziv. Pârâtul Ministerul de Interne a formulat întâmpinare, prin care invocă excepția inadmisibilității acțiunii, pentru neefectuarea procedurii prealabile, în termenul prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990, iar pe fondul cauzei solicită ca acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată.

Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 106/F din 6 august 2003, a respins acțiunea, ca inadmisibilă, reținând că reclamantul nu a făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile în succesiunea prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990. Reclamantul a declarat recurs împotriva sentinței, prin care invocă nemotivarea clară, convingătoare și pertinentă a sentinței, ceea ce echivalează cu o nemotivare în sensul art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Un al doilea motiv de recurs privește nepronunțarea instanței asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, astfel cum prevede art. 304 pct. 10 C. proc.

civ., și anume, nu a cercetat actele existente la dosar, din care rezulta că a fost parcursă procedura prealabilă în termenul legal. Intimații A.D. și D.D. au formulat întâmpinări, prin care invocă lipsa calității lor procesuale pasive, iar pe fond, solicită respingerea recursului. Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Autovehiculelor a depus la dosar, întâmpinare, prin care cere ca recursul să fie respins ca nefondat, deoarece corect a reținut instanța de fond, că recurentul n-a îndeplinit procedura prealabilă. Analizând motivele de recurs invocate de recurentul-reclamant, în raport cu probatoriul administrat în cauză și cu dispozițiile legale aplicabile, instanța reține că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: În ce privește primul motiv de recurs, referitor la nemotivarea clară, convingătoare și pertinentă a sentinței, se constată că este neîntemeiat.

Din motivarea sentinței recurate, rezultă că acțiunea a fost respinsă, pentru că reclamantul nu a făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile, înaintea sesizării instanței, procedură prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990. Motivarea este clară și convingătoare, făcută în baza dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 29/1990. Nici al doilea motiv de recurs nu este fondat. Conform prevederilor art. 5 alin. (1) - (3) din Legea nr. 29/1990 (act normativ aplicabil în cauza de față), „Înainte de a cere instanței, anularea actului sau obligarea la eliberarea lui, cel care se consideră vătămat, se va adresa pentru apărarea dreptului său, în termen de 30 de zile de la data când i s-a comunicat actul administrativ sau la expirarea termenului prevăzut la art. 1 alin. (2), autorității emitente, care este obligată să rezolve reclamația, în termen de 30 de zile de la aceasta.

În cazul în care cel care se consideră vătămat, nu este mulțumit de soluția dată reclamației sale, el poate sesiza instanța, în termen de 30 de zile de la comunicarea soluției. Dacă cel care se consideră vătămat în dreptul său, s-a adresat cu reclamație, și autorității administrative ierarhic superioare celei care a emis actul, termenul de 30 de zile, prevăzut în alineatul precedent, se calculează de la comunicarea de către acea autoritate, a soluției date reclamației”.

Din probele dosarului, ca, de altfel, și din susținerile recurentului în cererea de recurs, rezultă că recurentul s-a adresat, cu cererea din 9 aprilie 2003, Serviciului Independent de Evidență Informatizată a Persoanei Vrancea, prin care solicită eliberarea certificatului de înmatriculare și a cărții de identitate pentru autoturismul marca C. La această cerere i s-a răspuns prin adresa nr. 3876094 din 18 aprilie 2003. Recurentul a atacat această adresă, direct la instanța de judecată, fără ca în prealabil să solicite, în termen de 30 de zile de la primirea ei, organului administrativ emitent al actului, anularea acestuia, astfel cum prevede art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990. Cum această procedură era obligatoriu de urmat, iar recurentul nu a îndeplinit-o, legal și temeinic instanța de fond i-a respins acțiunea, ca inadmisibilă.

Contrar susținerilor recurentului, prima instanță a avut în vedere tocmai actele pretinse de acesta, că nu ar fi fost cercetate de către instanță, acte care, însă, nu fac dovada îndeplinirii procedurii prealabile, procedură ce trebuia realizată, numai după comunicarea adresei de răspuns la cererea sa. Astfel fiind, în temeiul art. 14 din Legea nr. 29/1990 și art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.A., împotriva sentinței civile nr. 106/F din 6 august 2003, a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2005.