ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 912/2012

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 1167 din 25 noiembrie 2009 pronunțată în dosarul nr. 3201/114/2009,

Tribunalul Buzău, secția civilă, a respins cererea de revizuire formulată de

către petentele E.A. și E.V. împotriva sentinței civile nr. 609 din 17 iunie

2009 pronunțate de Tribunalul Buzău în dosarul nr. 1240/114/2009.

În motivarea

sentinței, s-a reținut că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 322 C.

proc. civ., anume aceea ca revizuirea să vizeze o hotărâre rămasă definitivă în

apel sau prin neapelare, în condițiile în care sentința a cărei revizuire se

solicită a fost apelată, iar apelul nu a fost soluționat.

Apelul declarat de

către revizuente împotriva sentinței menționate a fost respins ca nefondat prin

decizia nr. 34 din 24 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești,

secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin care s-au confirmat

legalitatea și temeinicia considerentelor primei instanțe.

Împotriva deciziei

menționate au declarat recurs revizuentele, ce formează obiectul cauzei de

față.

La termenul din 26

noiembrie 2010, această instanță a dispus suspendarea judecății, în baza art.

242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că, la strigarea pricinii, nu a

răspuns niciuna dintre părți și nici nu s-a cerut judecarea cauzei în lipsa

părților.

La data de 6

decembrie 2011, s-a dispus din oficiu repunerea cauzei pe rol, fixându-se

termen de judecată la data de 10 februarie 2012, când Înalta Curte a rămas în

pronunțare asupra excepției perimării.

Față de prevederile

art. 248 C. proc. civ., Curtea urmează a constata perimarea recursului pentru

următoarele considerente:

În conformitate cu

dispozițiile legale menționate, orice cerere de chemare în judecată,

contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de

revocare se perimă de drept dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de 1

an.

Din înscrisurile

existente la dosar, rezultă că la termenul de judecată din 26 noiembrie 2010,

judecarea cauzei a fost suspendată în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., constatându-se că, la strigarea pricinii, nu a răspuns niciuna dintre

părți, în condițiile în care nici prin cererea de recurs, nici prin vreo cerere

ulterioară, nu se ceruse de către vreuna dintre părți judecarea cauzei și în

lipsa sa.

De la acea dată,

cauza a rămas în nelucrare, niciuna dintre părți neînțelegând să efectueze

vreun act de procedură din care să rezulte intenția de a continua judecata.

Astfel, instanța

constată îndeplinite condițiile art. 248 C. proc. civ., în sensul perimării

cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de revizuentele E.A. și E.V. împotriva deciziei nr. 34 din 24

februarie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 februarie 2012.