ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 912/2012

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1167 din 25 noiembrie 2009 pronunțată în dosarul nr. 3201/114/2009, Tribunalul Buzău, secția civilă, a respins cererea de revizuire formulată de către petentele E.A. și E.V. împotriva sentinței civile nr. 609 din 17 iunie 2009 pronunțate de Tribunalul Buzău în dosarul nr. 1240/114/2009. În motivarea sentinței, s-a reținut că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 322 C. proc. civ., anume aceea ca revizuirea să vizeze o hotărâre rămasă definitivă în apel sau prin neapelare, în condițiile în care sentința a cărei revizuire se solicită a fost apelată, iar apelul nu a fost soluționat.

Apelul declarat de către revizuente împotriva sentinței menționate a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 34 din 24 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin care s-au confirmat legalitatea și temeinicia considerentelor primei instanțe. Împotriva deciziei menționate au declarat recurs revizuentele, ce formează obiectul cauzei de față. La termenul din 26 noiembrie 2010, această instanță a dispus suspendarea judecății, în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că, la strigarea pricinii, nu a răspuns niciuna dintre părți și nici nu s-a cerut judecarea cauzei în lipsa părților. La data de 6 decembrie 2011, s-a dispus din oficiu repunerea cauzei pe rol, fixându-se termen de judecată la data de 10 februarie 2012, când Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției perimării.

Față de prevederile art. 248 C. proc. civ., Curtea urmează a constata perimarea recursului pentru următoarele considerente: În conformitate cu dispozițiile legale menționate, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de 1 an. Din înscrisurile existente la dosar, rezultă că la termenul de judecată din 26 noiembrie 2010, judecarea cauzei a fost suspendată în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatându-se că, la strigarea pricinii, nu a răspuns niciuna dintre părți, în condițiile în care nici prin cererea de recurs, nici prin vreo cerere ulterioară, nu se ceruse de către vreuna dintre părți judecarea cauzei și în lipsa sa.

De la acea dată, cauza a rămas în nelucrare, niciuna dintre părți neînțelegând să efectueze vreun act de procedură din care să rezulte intenția de a continua judecata. Astfel, instanța constată îndeplinite condițiile art. 248 C. proc. civ., în sensul perimării cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de revizuentele E.A. și E.V. împotriva deciziei nr. 34 din 24 februarie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2012.