ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5231/2012

Asupra cauzei

civile de față, constată următoarele

Prin cererea

înregistrată pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală, la data de 03 noiembrie 2010 de pârâții A.G.R. și A.M.

au declarat recurs împotriva deciziei nr. 187 din 29 septembrie 2010 a Curții

de Apel Ploiești, secția civilă, și pentru cauze cu minori și de familie.

Prin încheierea

de ședință din data de 15 iunie 2011, judecata recursului a fost suspendată în

condițiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

La data de 2

iulie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu, a repus cauza pe

rol în vederea discutării perimării.

Analizând

această excepție, Înalta Curte, constată că este întemeiată, pentru următoarele

considerente:

Potrivit art. 248

alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație,

apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se

perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din

vina părții, timp de un an, în materie civilă.

Rezultă că,

pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza

procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și

această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.

Altfel spus,

perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit niciun act

de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de

diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau

posibilitatea să o facă.

Aceasta este și

situația în speță, unde, după suspendarea judecății recursului în temeiul art. 242

alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 15 iunie 2011,

părțile au lăsat să treacă un interval de timp de un an fără să fi săvârșit

vreun act de procedură în vederea reluării judecății recursului.

Astfel, din

verificarea actelor dosarului reiese că, până la data de 15 iunie 2012, când

s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și (5) C.

proc. civ., părțile nu au înregistrat nici o cerere de repunere a cauzei pe rol

în vederea continuării judecății.

Reținând,

așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin.

(1) C. proc. civ., constatând, totodată, că, potrivit aceluiași text de lege,

perimarea operează de drept și că, potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc.

civ., ea se poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte,

urmează să constate perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost

învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată

perimat recursul declarat de pârâții A.G.R. și A.M. împotriva deciziei nr.187 din

29 septembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 12 septembrie 2012.