ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 686/2012

Asupra cauzei civile de față,

constată următoarele

Prin cererea înregistrată pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția civilă și de proprietate intelectuală,

la data de 18 ianuarie 2010 reclamanta N.D.G. a declarat recurs împotriva

deciziei nr. 326 din 26 noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova – secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Prin încheierea de ședință din data de 22 noiembrie

2010, judecata recursului a fost suspendată în condițiile art. 242 alin. (1) pct.

2 C. proc. civ.

La data de 6 decembrie 2011, Înalta

Curte de Casație și Justiție, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea

discutării perimării.

Analizând această excepție, Înalta

Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc.

civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire

și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar

împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții, timp de un

an, în materie civilă.

Rezultă că, pentru a interveni

perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se

află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a

pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.

Altfel spus, perimarea operează cu

condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit nici un act de procedură în

vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligență a părților,

care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

Aceasta este și situația în speță,

unde, după suspendarea judecății recursului în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2

C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 22 noiembrie 2010, părțile au

lăsat să treacă un interval de timp de un an fără să fi săvârșit vreun act de

procedură în vederea reluării judecății recursului.

Astfel, din verificarea actelor

dosarului reiese că, până la data de 22 noiembrie 2011, când s-a împlinit

termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și (5) C. proc. civ.,

părțile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea

continuării judecății.

Reținând, așadar, întrunirea în

cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ.,

constatând, totodată, că, potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează

de drept și că, potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se poate

constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să constate

perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat

de reclamanta N.D.G. împotriva deciziei nr. 326 din 26 noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova – secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi,

6 februarie 2012.