ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 730/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prima instanță a) Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC ”I.R.” SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili obligarea acestora la plata sumei de 2.610.462 RON reprezentând impozit pe dividende reținut în plus și achitat la bugetul statului, cu dobânda legală, conform art. 120 C. proc.

fisc., începând cu data de 10 octombrie 2008. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la data de 6 iunie 2008 s-a finalizat procesul-verbal de verificare nr. 14.181 prin care s-a stabilit că firma N.N.H.O., persoană juridică nerezidentă, în calitate de acționar majoritar la societatea reclamantă, are dreptul la restituire, prin intermediul rezidentului român plătitor al venitului, a sumei de 2.610.468 RON, ce reprezintă impozit reținut în plus, față de prevederile Convenției pentru evitarea dublei impuneri încheiate între Regatul Olandei și România la 5 martie 1998, pentru dividendele încasate din profitul aferent anului 2004. A precizat reclamanta că la data de 27 aprilie 2009, sub nr. 974.040 societatea reclamantă a depus la registratura pârâtelor o cerere pentru restituirea sumei, dar până la momentul introducerii acțiunii pârâtele nu au achitat suma solicitată și nici nu au comunicat vreo soluție acestei cereri.

b) Soluția primei instanțe Prin Sentința nr. 78 din 24 februarie 2010, Curtea de Apel Cluj a respins acțiunea formulată de reclamanta SC ”I.R.” SRL a neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre s-au reținut următoarele: Potrivit art. III din H.G. nr. 1171/2007 prin care a fost modificată H.G. nr. 495/2007 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, începând cu data de 1 octombrie 2007, Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili s-a reorganizat ca direcție generală în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, fără personalitate juridică, prin comasare. Comasarea se face prin absorbția Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili de către Agenția Națională de Administrare Fiscală, în condițiile Decretului nr. 31/1954 cu privire la persoanele fizice și persoanele juridice.

Reclamanta, prin precizarea la acțiune, a indicat că înțelege să se judece în calitate de pârât cu Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală. Pe fondul cauzei s-a reținut că din situația fiscală din data de 19 octombrie 2009, a rezultat că reclamanta figura în evidența Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili cu obligații neachitate în sumă de 1.449.397 RON. Având în vedere prevederile art. 117 alin. (1) lit. f) și alin. (6), art. 116 alin. (4) și (5) din O.G. nr. 92/2003, ale pct. 6 și 6 Cap. I din Ordinul nr. 1.899/2004, Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a procedat la compensarea sumei de restituit, stabilindu-se prin Nota de compensare nr. 10264 din 26 octombrie 2009 că reclamanta are un debit față de bugetul de stat consolidat de 1.449.397 RON.

Urmare a adresei reclamantei din 26 ianuarie 2009 prin care aceasta solicita compensarea sumei de 1.160.677 RON reprezentând impozit pe veniturile din dividende distribuit persoanelor juridice, cu impozitul pe profit aferent lunii septembrie, reprezentând obligații viitoare, pârâta a procedat și la compensarea sumei de 1.160.677 RON. În ceea ce privește obligarea la plata dobânzii legale, Curtea a reținut că având în vedere că după compensare nu a fost aprobată vreo sumă de bani a fi restituită rezultă că nu se pot acorda dobânzile penalizatoare solicitate (Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.899/2004). 2. Instanța de recurs Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs SC ”I.R.” SRL.

a) Motivele de recurs În motivele de recurs s-a arătat că greșit instanța de fond a însușit opinia pârâtei, potrivit căreia urmare a compensării efectuate nu se mai datorează dobândă la suma cerută a fi restituită. S-a motivat că, potrivit art. 124 alin. (1) C. proc. fisc., pentru sumele de restituit sau de rambursat societatea are dreptul la dobândă din ziua expirării termenului prevăzut de art. 117 alin. (2) sau art. 70 C. proc. fisc., că în speță compensarea s-a efectuat după 507 zile de la data stabilirii sumei de restituit, astfel că se impunea admiterea acțiunii cu privire la dobânzi.

b) Analiza motivelor de recurs Situația de fapt Prin procesul-verbal din 6 iunie 2008 încheiat de Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, încheiat ca urmare a cererilor depuse de reclamantă din 13 decembrie 2007 și din 8 noiembrie 2007, prin care aceasta a solicitat restituirea sumei de 2.610.468 RON reprezentând impozit pe dividende plătit în plus, s-a stabilit că reclamanta are dreptul la restituirea sumei respective. La data de 27 aprilie 2009 reclamanta a solicitat plata sumei de restituit stabilită prin procesul-verbal, și a dobânzilor de întârziere. Ulterior, la 26 octombrie 2009 și 8 decembrie 2009 reclamanta a solicitat compensarea impozitului pe dividende cu impozitul pe profit pentru luna septembrie 2009, ca obligație fiscală viitoare.

Legislația aplicabilă: C. proc. fisc. art. 117 - Restituire de sume alin. (1) - ”Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume: lit. d) - cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale. alin. (6) - Dacă debitorul înregistrează obligații fiscale restante, sumele prevăzute la alin. (1) și (2) se vor restitui numai după efectuarea compensării potrivit prezentului cod. alin. (9) - Procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, inclusiv modalitatea de acordare a dobânzilor prevăzute la art. 124, se aprobă prin ordin al ministrului economiei și finanțelor”. Art. 124 alin. (1) - "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz.

Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor. alin. (2) - Nivelul dobânzii este cel prevăzut la art. 120 alin. (7) și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori”. Art. 122 alin. (1) - ”În cazul creanțelor fiscale stinse prin compensare, majorările de întârziere, (dobânzile) se datorează până la data stingerii inclusiv, astfel: lit. c) - Pentru compensările efectuate urmare a unei cereri de restituire sau de rambursare a sumei cuvenite debitorului, data stingerii este data depunerii cererii de rambursare sau de restituire”. Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.899/2004 - Cap. I pct. 1 - ”Sumele care se restituie contribuabililor sunt cele prevăzute la art. 112 din O.G.

nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală, republicată. pct. 2 - Restituirea se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, potrivit prevederilor art. 33 din O.G. nr. 92/2003, republicată, denumit în continuare organul fiscal competent”. Cap. II, pct. 2 - ”Dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului prevăzut la pct. 1 sau a celui prevăzut la Cap. I pct. 4 alin. (3), după caz, până în ziua înregistrării, inclusiv, a operațiunii de compensare și/sau a operațiunii de restituire ori rambursare a eventualelor diferențe rămase după efectuarea compensării, în conturile bugetare corespunzătoare, cu excepția impozitului pe venit.

pct. 3 - Dobânda se calculează de organul fiscal competent numai asupra sumei care a fost aprobată a fi restituită, după efectuarea operațiunii de compensare, care se înmulțește cu numărul de zile determinate conform pct. 2 și cu nivelul dobânzii prevăzute la art. 115 alin. (5) din O.G. nr. 92/2003, republicată. pct. 4 - Plata dobânzii cuvenite contribuabilului se va face numai în baza cererii exprese depuse de acesta la organul fiscal competent. pct. 9 - Dacă contribuabilul nu are obligații fiscale restante și nu a solicitat compensarea cu obligații fiscale viitoare, organul fiscal competent restituie acestuia suma reprezentând dobânda cuvenită”. Având în vedere prevederile legale expuse mai sus se constată că în cazul în care un contribuabil a plătit eronat sume către bugetul de stat, acesta poate cere restituirea sumelor respective.

Așadar, cererea debitorului este cea care declanșează procedura restituirii de sume plătite eronat la buget de către contribuabil. Dacă debitorul înregistrează obligații fiscale restante sumele se restituie numai după efectuarea compensării [art. 117 alin. (6) C. proc. fisc.]. Pentru situația în care compensarea se efectuează ca urmare a unei cereri de restituire sau rambursare a sumei cuvenite debitorului, data stingerii este data depunerii cererii de rambursare sau de restituire [art. 122 alin. (1) lit. c) C. proc. fisc. forma în vigoare în anul 2009]. Potrivit art. 122 alin. (1) C. proc. fisc., în cazul creanțelor fiscale stinse prin compensare, majorările de întârziere (dobânzile) se datorează până la data stingerii inclusiv.

Legiuitorul a prevăzut în art. 117 alin. (9) C. proc. fisc. că procedura de restituire a sumelor de la buget, se aprobă prin Ordin al ministrului economiei și finanțelor. Prin Ordinul nr. 1.899/2004 s-a aprobat procedura de restituire și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite cu depășirea termenului legal. Dobânda se plătește potrivit art. 124 alin. (1) C. proc. fisc. și Cap. II pct. 4 din Ordinul nr. 1.899/2004, la cererea contribuabilului, constituind un drept al acestuia de a cere dobânda. În speță, cererea de plată a dobânzii s-a formulat la 27 aprilie 2009, ca urmare începând cu această dată și până la efectuarea compensării, 26 octombrie 2009, reclamanta-recurentă are dreptul la dobânzi.

Potrivit art. 122 alin. (1) C. proc. fisc., dobânzile se datorează până la data stingerii obligației, inclusiv. În cadrul procedurii de restituire reglementate în Ordinul nr. 1.899/2004, Cap. II pct. 2 se arată că dobânda se datorează până în ziua înregistrării, inclusiv, a operațiunii de compensare sau restituire. Așadar, indiferent că suma se compensează sau se restituie, aceasta este purtătoare de dobânzi. Instanța de fond a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile Cap. II pct. 3 din Ordinul nr. 1.899/2004, în sensul că se acordă dobândă numai pentru sumele aprobate la restituire, după efectuarea operațiunii de compensare.

Nu s-a observat însă că același text face referire la numărul de zile determinate conform pct. 2, iar la punctul 2 se arată că dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului prevăzut la pct. 1 sau a celui prevăzut la Cap. I pct. 4 alin. (3), până în ziua înregistrării, inclusiv, a operației de compensare, cu condiția de a se fi solicitat plata dobânzii, așa cum, se prevede în art. 124 alin. (1) C. proc. fisc., Cap. II pct. 4 din Ordinul nr. 1.899/2004. Interpretarea logică a normelor de drept instituite prin Ordinul nr. 1.899/2004, act administrativ normativ, prin prisma prevederilor art. 124 alin. (1) C. proc. fisc., art. 120 alin. (1), art. 122 alin. (1) lit. c) C. proc.

fisc., care au putere juridică superioară, evidențiază că pentru sumele încasate la buget ca urmare a unei erori, cum este în speța de față, se datorează contribuabilului dobânda (majorări de întârziere), care se acordă la cererea contribuabilului. În ceea ce privește referirea instanței de fond la prevederile art. 1143 C. civ., Înalta Curte arată că aceste prevederi nu sunt aplicabile speței, întrucât Codul de procedură fiscală reglementează o procedură derogatorie de la dreptul comun. Drepturile și obligațiile părților din raporturile juridice fiscale sunt reglementate de Codul de procedură fiscală, ale cărui prevederi se aplică, începând cu 1 ianuarie 2004, oricăror sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat, în măsura în care prin lege nu se dispune altfel [art. 1 alin. (2) C. proc.

fisc.]. Ca urmare, organul fiscal are obligația de a calcula dobânda de la data de 27 aprilie 2009 până la 29 octombrie 2010. În ceea ce privește plata dobânzii, aceasta este o chestiune de executare, astfel că se vor avea în vedere prevederile pct. 9 Cap. II din Ordinul nr. 1.899/2004. c) Soluția instanței de recurs Înalta Curte, în baza art. 312 C. proc. civ. și art. 304 1 C. proc. civ., având în vedere considerentele de mai sus, va admite recursul declarat de SC ”I.R.” SRL Baia Mare, va modifica sentința în sensul că va admite în parte cererea precizată formulată de reclamanta SC ”I.R.” SRL Baia Mare. Vor fi obligate pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili la plata dobânzii prevăzute de art. 120 alin. (7) C. proc.

fisc., pentru suma de 2.610.462 RON plătită eronat, dobândă ce se va calcula începând cu data de 27 aprilie 2009 și până la 29 octombrie 2009.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC ”I.R.” SRL Baia Mare împotriva Sentinței nr. 78 din 24 februarie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, . Modifică sentința în sensul că : Admite în parte cererea precizată formulată de reclamanta SC ”I.R.” SRL Baia Mare. Obligă pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili la plata dobânzii prevăzute de art. 120 alin. (7) C. proc. fisc., pentru suma de 2.610.462 RON plătită eronat, dobândă ce se va calcula începând cu data de 27 aprilie 2009 și până la 29 octombrie 2009. Menține celelalte dispoziții. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 februarie 2011.