ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 730/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 730/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

a) Cererea de chemare

în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC

”I.R.” SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și

Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală de

Administrare a Marilor Contribuabili obligarea acestora la plata sumei de

2.610.462 RON reprezentând impozit pe dividende reținut în plus și achitat la

bugetul statului, cu dobânda legală, conform art. 120 C. proc. fisc., începând

cu data de 10 octombrie 2008.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că la data de 6 iunie 2008 s-a finalizat

procesul-verbal de verificare nr. 14.181 prin care s-a stabilit că firma N.N.H.O.,

persoană juridică nerezidentă, în calitate de acționar majoritar la societatea

reclamantă, are dreptul la restituire, prin intermediul rezidentului român

plătitor al venitului, a sumei de 2.610.468 RON, ce reprezintă impozit reținut

în plus, față de prevederile Convenției pentru evitarea dublei impuneri

încheiate între Regatul Olandei și România la 5 martie 1998, pentru dividendele

încasate din profitul aferent anului 2004.

A precizat reclamanta

că la data de 27 aprilie 2009, sub nr. 974.040 societatea reclamantă a depus la

registratura pârâtelor o cerere pentru restituirea sumei, dar până la momentul

introducerii acțiunii pârâtele nu au achitat suma solicitată și nici nu au

comunicat vreo soluție acestei cereri.

b) Soluția primei

instanțe

Prin Sentința nr. 78

din 24 februarie 2010, Curtea de Apel Cluj a respins acțiunea formulată de

reclamanta SC ”I.R.” SRL a neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această hotărâre s-au reținut următoarele:

Potrivit art. III din

H.G. nr. 1171/2007 prin care a fost modificată H.G. nr. 495/2007 privind

organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală,

începând cu data de 1 octombrie 2007, Direcția Generală de Administrare a

Marilor Contribuabili s-a reorganizat ca direcție generală în cadrul Agenției

Naționale de Administrare Fiscală, fără personalitate juridică, prin comasare.

Comasarea se face prin absorbția Direcției Generale de Administrare a Marilor

Contribuabili de către Agenția Națională de Administrare Fiscală, în condițiile

Decretului nr. 31/1954 cu privire la persoanele fizice și persoanele juridice.

Reclamanta, prin

precizarea la acțiune, a indicat că înțelege să se judece în calitate de pârât

cu Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Pe fondul cauzei s-a

reținut că din situația fiscală din data de 19 octombrie 2009, a rezultat că

reclamanta figura în evidența Direcției Generale de Administrare a Marilor

Contribuabili cu obligații neachitate în sumă de 1.449.397 RON.

Având în vedere

prevederile art. 117 alin. (1) lit. f) și alin. (6), art. 116 alin. (4) și (5)

din O.G. nr. 92/2003, ale pct. 6 și 6 Cap. I din Ordinul nr. 1.899/2004,

Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a procedat la

compensarea sumei de restituit, stabilindu-se prin Nota de compensare nr. 10264

din 26 octombrie 2009 că reclamanta are un debit față de bugetul de stat

consolidat de 1.449.397 RON.

Urmare a adresei

reclamantei din 26 ianuarie 2009 prin care aceasta solicita compensarea sumei

de 1.160.677 RON reprezentând impozit pe veniturile din dividende distribuit

persoanelor juridice, cu impozitul pe profit aferent lunii septembrie,

reprezentând obligații viitoare, pârâta a procedat și la compensarea sumei de

1.160.677 RON.

În ceea ce privește

obligarea la plata dobânzii legale, Curtea a reținut că având în vedere că după

compensare nu a fost aprobată vreo sumă de bani a fi restituită rezultă că nu

se pot acorda dobânzile penalizatoare solicitate (Ordinul

ministrului

finanțelor publice

nr.

1.899/2004).

Împotriva sentinței

pronunțată de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs SC ”I.R.” SRL.

a) Motivele de recurs

În motivele de recurs

s-a arătat că greșit instanța de fond a însușit opinia pârâtei, potrivit căreia

urmare a compensării efectuate nu se mai datorează dobândă la suma cerută a fi

restituită.

S-a motivat că,

potrivit art. 124 alin. (1) C. proc. fisc., pentru sumele de restituit sau de

rambursat societatea are dreptul la dobândă din ziua expirării termenului

prevăzut de art. 117 alin. (2) sau art. 70 C. proc. fisc., că în speță

compensarea s-a efectuat după 507 zile de la data stabilirii sumei de

restituit, astfel că se impunea admiterea acțiunii cu privire la dobânzi.

b) Analiza motivelor

de recurs

Situația de fapt

Prin procesul-verbal

din 6 iunie 2008 încheiat de Direcția Generală de Administrare a Marilor

Contribuabili, încheiat ca urmare a cererilor depuse de reclamantă din 13

decembrie 2007 și din 8 noiembrie 2007, prin care aceasta a solicitat

restituirea sumei de 2.610.468 RON reprezentând impozit pe dividende plătit în

plus, s-a stabilit că reclamanta are dreptul la restituirea sumei respective.

La data de 27 aprilie

2009 reclamanta a solicitat plata sumei de restituit stabilită prin

procesul-verbal, și a dobânzilor de întârziere.

Ulterior, la 26 octombrie

2009 și 8 decembrie 2009 reclamanta a solicitat compensarea impozitului pe

dividende cu impozitul pe profit pentru luna septembrie 2009, ca obligație

fiscală viitoare.

Legislația

aplicabilă:

C. proc. fisc. art.

117 - Restituire de sume

alin. (1) - ”Se

restituie, la cerere, debitorului următoarele sume:

lit. d) - cele

plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.

alin. (6) - Dacă

debitorul înregistrează obligații fiscale restante, sumele prevăzute la alin.

(1) și (2) se vor restitui numai după efectuarea compensării potrivit

prezentului cod.

alin. (9) - Procedura

de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, inclusiv modalitatea de

acordare a dobânzilor prevăzute la art. 124, se aprobă prin ordin al

ministrului economiei și finanțelor”.

Art. 124 alin. (1) -

"Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au

dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117

alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea

contribuabililor.

alin. (2) - Nivelul

dobânzii este cel prevăzut la art. 120 alin. (7) și se suportă din același

buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de

plătitori”.

Art. 122 alin. (1) -

”În cazul creanțelor fiscale stinse prin compensare, majorările de întârziere,

(dobânzile) se datorează până la data stingerii inclusiv, astfel:

lit. c) - Pentru

compensările efectuate urmare a unei cereri de restituire sau de rambursare a

sumei cuvenite debitorului, data stingerii este data depunerii cererii de

rambursare sau de restituire”.

Ordinul

ministrului

finanțelor publice

nr.

1.899/2004 - Cap. I pct. 1 - ”Sumele care se restituie contribuabililor sunt

cele prevăzute la art. 112 din O.G. nr. 92/2003, privind Codul de procedură

fiscală, republicată.

pct. 2 - Restituirea

se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data

depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine

competența de administrare a creanțelor bugetare, potrivit prevederilor art. 33

din O.G. nr. 92/2003, republicată, denumit în continuare organul fiscal

competent”.

Cap. II, pct. 2 -

”Dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului

prevăzut la pct. 1 sau a celui prevăzut la Cap. I pct. 4 alin. (3), după caz,

până în ziua înregistrării, inclusiv, a operațiunii de compensare și/sau a

operațiunii de restituire ori rambursare a eventualelor diferențe rămase după

efectuarea compensării, în conturile bugetare corespunzătoare, cu excepția

impozitului pe venit.

pct. 3 - Dobânda se

calculează de organul fiscal competent numai asupra sumei care a fost aprobată

a fi restituită, după efectuarea operațiunii de compensare, care se înmulțește

cu numărul de zile determinate conform pct. 2 și cu nivelul dobânzii prevăzute

la art. 115 alin. (5) din O.G. nr. 92/2003, republicată.

pct. 4 - Plata

dobânzii cuvenite contribuabilului se va face numai în baza cererii exprese

depuse de acesta la organul fiscal competent.

pct. 9 - Dacă

contribuabilul nu are obligații fiscale restante și nu a solicitat compensarea

cu obligații fiscale viitoare, organul fiscal competent restituie acestuia suma

reprezentând dobânda cuvenită”.

Având în vedere

prevederile legale expuse mai sus se constată că în cazul în care un

contribuabil a plătit eronat sume către bugetul de stat, acesta poate cere

restituirea sumelor respective.

Așadar, cererea

debitorului este cea care declanșează procedura restituirii de sume plătite

eronat la buget de către contribuabil.

Dacă debitorul

înregistrează obligații fiscale restante sumele se restituie numai după

efectuarea compensării [art. 117 alin. (6) C. proc. fisc.].

Pentru situația în

care compensarea se efectuează ca urmare a unei cereri de restituire sau

rambursare a sumei cuvenite debitorului, data stingerii este data depunerii

cererii de rambursare sau de restituire [art. 122 alin. (1) lit. c) C. proc.

fisc. forma în vigoare în anul 2009].

Potrivit art. 122

alin. (1) C. proc. fisc., în cazul creanțelor fiscale stinse prin compensare,

majorările de întârziere (dobânzile) se datorează până la data stingerii

inclusiv.

Legiuitorul a

prevăzut în art. 117 alin. (9) C. proc. fisc. că procedura de restituire a

sumelor de la buget, se aprobă prin Ordin al ministrului economiei și

finanțelor.

Prin Ordinul nr. 1.899/2004

s-a aprobat procedura de restituire și de acordare a dobânzilor cuvenite

contribuabililor pentru sumele restituite cu depășirea termenului legal.

Dobânda se plătește

potrivit art. 124 alin. (1) C. proc. fisc. și Cap. II pct. 4 din Ordinul nr.

1.899/2004, la cererea contribuabilului, constituind un drept al acestuia de a

cere dobânda.

În speță, cererea de

plată a dobânzii s-a formulat la 27 aprilie 2009, ca urmare începând cu această

dată și până la efectuarea compensării, 26 octombrie 2009, reclamanta-recurentă

are dreptul la dobânzi.

Potrivit art. 122

alin. (1) C. proc. fisc., dobânzile se datorează până la data stingerii

obligației, inclusiv.

În cadrul procedurii

de restituire reglementate în Ordinul nr. 1.899/2004, Cap. II pct. 2 se arată

că dobânda se datorează până în ziua înregistrării, inclusiv, a operațiunii de

compensare sau restituire.

Așadar, indiferent că

suma se compensează sau se restituie, aceasta este purtătoare de dobânzi.

Instanța de fond a

apreciat că sunt aplicabile dispozițiile Cap. II pct. 3 din Ordinul nr.

1.899/2004, în sensul că se acordă dobândă numai pentru sumele aprobate la

restituire, după efectuarea operațiunii de compensare.

Nu s-a observat însă

că același text face referire la numărul de zile determinate conform pct. 2,

iar la punctul 2 se arată că dobânda se calculează începând cu ziua imediat

următoare expirării termenului prevăzut la pct. 1 sau a celui prevăzut la Cap.

I pct. 4 alin. (3), până în ziua înregistrării, inclusiv, a operației de

compensare, cu condiția de a se fi solicitat plata dobânzii, așa cum, se

prevede în art. 124 alin. (1) C. proc. fisc., Cap. II pct. 4 din Ordinul nr.

1.899/2004.

Interpretarea logică

a normelor de drept instituite prin Ordinul nr. 1.899/2004, act administrativ

normativ, prin prisma prevederilor art. 124 alin. (1) C. proc. fisc., art. 120

alin. (1), art. 122 alin. (1) lit. c) C. proc. fisc., care au putere juridică

superioară, evidențiază că pentru sumele încasate la buget ca urmare a unei

erori, cum este în speța de față, se datorează contribuabilului dobânda

(majorări de întârziere), care se acordă la cererea contribuabilului.

În ceea ce privește

referirea instanței de fond la prevederile art. 1143 C. civ., Înalta Curte

arată că aceste prevederi nu sunt aplicabile speței, întrucât Codul de

procedură fiscală reglementează o procedură derogatorie de la dreptul comun.

Drepturile și

obligațiile părților din raporturile juridice fiscale sunt reglementate de

Codul de procedură fiscală, ale cărui prevederi se aplică, începând cu 1

ianuarie 2004, oricăror sume ce constituie venituri ale bugetului general

consolidat, în măsura în care prin lege nu se dispune altfel [art. 1 alin. (2)

C. proc. fisc.].

Ca urmare, organul

fiscal are obligația de a calcula dobânda de la data de 27 aprilie 2009 până la

29 octombrie 2010. În ceea ce privește plata dobânzii, aceasta este o chestiune

de executare, astfel că se vor avea în vedere prevederile pct. 9 Cap. II din

Ordinul nr. 1.899/2004.

c) Soluția instanței

de recurs

Înalta Curte, în baza

art. 312 C. proc. civ. și art. 304

1

C. proc. civ., având în vedere

considerentele de mai sus, va admite recursul declarat de SC ”I.R.” SRL Baia

Mare, va modifica sentința în sensul că va admite în parte cererea precizată

formulată de reclamanta SC ”I.R.” SRL Baia Mare.

Vor fi obligate

pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală de

Administrare a Marilor Contribuabili la plata dobânzii prevăzute de art. 120

alin. (7) C. proc. fisc., pentru suma de 2.610.462 RON plătită eronat, dobândă

ce se va calcula începând cu data de 27 aprilie 2009 și până la 29 octombrie

2009.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de SC ”I.R.” SRL Baia Mare împotriva Sentinței nr. 78 din 24 februarie

2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și

fiscal, .

Modifică sentința în

sensul că :

Admite în parte

cererea precizată formulată de reclamanta SC ”I.R.” SRL Baia Mare.

Obligă pârâtele

Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală de Administrare

a Marilor Contribuabili la plata dobânzii prevăzute de art. 120 alin. (7) C.

proc. fisc., pentru suma de 2.610.462 RON plătită eronat, dobândă ce se va

calcula începând cu data de 27 aprilie 2009 și până la 29 octombrie 2009.

Menține celelalte

dispoziții.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 8 februarie 2011.