ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4523/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul București, secția I

penală, prin sentința penală nr. 337 din 10 martie 2004, a respins, ca

neîntemeiată, cererea formulată de condamnatul P.N.A., prin care a solicitat

întreruperea executării pedepsei de 9 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin

sentința penală nr. 234/2000 a Tribunalului București, secția a II-a penală,

definitivă prin decizia penală nr. 968/2002 a Curții Supreme de Justiție,

invocând motive familiale și anume, că, situația dificilă a familiei sale,

lipsită de mijloacele materiale necesare întreținerii și achitării cotelor

restante, necesită prezența sa la domiciliu, pentru a preîntâmpina riscul

pierderii spațiului de locuit.

Hotărând astfel, prima instanță a

reținut că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele art. 455, raportat la art.

453 lit. c) C. proc. pen., având în vedere că:

„Din referatul întocmit de Primăria

sectorului 5 București, rezultă că imobilul situat în București, ce a

constituit domiciliul petentului condamnat, este locuit de tatăl său, numitul

P.D., în vârstă de 59 de ani, pensionat medical, cu un venit lunar de 1.200.000

lei. Acesta are în întreținere un copil minor în vârstă de 5 ani rezultat din

relația de concubinaj cu numita M.F., persoană care nu obține venituri dintr-o

activitate salarială.

Din verificările efectuate a

rezultat că minora P.A.M., în vârstă de 5 ani, fiica condamnatului, se află în

Centrul de Plasament Sf.M., mama părăsind domiciliul conjugal din anul 2000.

În raport de situația expusă, din

care rezultă inexistența oricărei obligații de întreținere în sarcina condamnatului

față de copilul său minor, precum și faptul că familia tatălui ori

posibilitatea obținerii unor câștiguri proprii din muncă, Tribunalul constată

că probele administrate în cauză nu au dovedit existența unor împrejurări

speciale în sensul dispozițiilor legale precizate, care să justifice valabil

întreruperea executării pedepsei”.

Împotriva acestei sentințe penale a

declarat apel condamnatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

motivând că are o situație grea de familie, tatăl său fiind grav bolnav, iar

mama și sora sa trăiesc din pensia de invaliditate a tatălui său.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 324/ A din 27 aprilie 2004, a respins

apelul, ca nefondat, motivând că, din analiza probelor administrate în cauză nu

rezultă că executarea pedepsei ar avea consecințe grave asupra familiei

condamnatului, că aspectele invocate sunt preexistente condamnării, iar din

referatul de anchetă socială rezultă că familia tatălui său are posibilități

materiale de întreținere prin realizarea unor câștiguri din muncă.

Nemulțumit și de hotărârea instanței

de apel, în termenul legal a declarat recurs condamnatul P.N.A., reiterând

motivele de netemeinicie analizate și de instanța de apel și a solicitat

admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și întreruperea executării

pedepsei, pe termen de 3 luni.

Examinând hotărârile atacate, în

raport de motivele invocate, Curtea constată, în baza lucrărilor și a

materialului din dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând a fi respins.

Astfel, conform art. 453 lit. c) C.

proc. pen., la care fac trimitere cele ale art. 455 din același cod, executarea

pedepsei poate fi întreruptă când, din cauza unor împrejurări speciale,

executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat ori

familia acestuia.

Or, împrejurarea, confirmată și de

ancheta socială, în sensul că tatăl său în vârstă de 59 de ani, pensionat

medical, are în întreținere un copil de 5 ani, rezultat din relația de

concubinaj cu numita M.F. și locuiesc împreună în apartamentul din str. Petre

Păun, ce a constituit și domiciliul condamnatului, având ca mică sursă de venit

pensia de invaliditate a tatălui de 1.200.000 lei, cât și împrejurarea că fiica

condamnatului, P.A.M., în vârstă de 5 ani, se află în Centrul de Plasament

Sf.M., nu prezintă un caracter special, de excepție, care să justifice

întreruperea executării pedepsei, deoarece, așa cum au reținut și instanțele

anterioare, această situație preexistentă încarcerării sale, nu poate fi

remediată prin prezența condamnatului  într-o perioadă scurtă de timp.

Așa fiind, secția penală a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1

lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

condamnatul P.N.A. și îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare

către stat, în care se include și onorariul pentru apărarea din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul P.N.A. împotriva deciziei penale nr. 324 A din 27

aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe recurent la plata sumei de

800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 septembrie 2004.