ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4523/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția I penală, prin sentința penală nr. 337 din 10 martie 2004, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de condamnatul P.N.A., prin care a solicitat întreruperea executării pedepsei de 9 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 234/2000 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 968/2002 a Curții Supreme de Justiție, invocând motive familiale și anume, că, situația dificilă a familiei sale, lipsită de mijloacele materiale necesare întreținerii și achitării cotelor restante, necesită prezența sa la domiciliu, pentru a preîntâmpina riscul pierderii spațiului de locuit.

Hotărând astfel, prima instanță a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., având în vedere că: „Din referatul întocmit de Primăria sectorului 5 București, rezultă că imobilul situat în București, ce a constituit domiciliul petentului condamnat, este locuit de tatăl său, numitul P.D., în vârstă de 59 de ani, pensionat medical, cu un venit lunar de 1.200.000 lei. Acesta are în întreținere un copil minor în vârstă de 5 ani rezultat din relația de concubinaj cu numita M.F., persoană care nu obține venituri dintr-o activitate salarială.

Din verificările efectuate a rezultat că minora P.A.M., în vârstă de 5 ani, fiica condamnatului, se află în Centrul de Plasament Sf.M., mama părăsind domiciliul conjugal din anul 2000. În raport de situația expusă, din care rezultă inexistența oricărei obligații de întreținere în sarcina condamnatului față de copilul său minor, precum și faptul că familia tatălui ori posibilitatea obținerii unor câștiguri proprii din muncă, Tribunalul constată că probele administrate în cauză nu au dovedit existența unor împrejurări speciale în sensul dispozițiilor legale precizate, care să justifice valabil întreruperea executării pedepsei”. Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel condamnatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivând că are o situație grea de familie, tatăl său fiind grav bolnav, iar mama și sora sa trăiesc din pensia de invaliditate a tatălui său.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 324/ A din 27 aprilie 2004, a respins apelul, ca nefondat, motivând că, din analiza probelor administrate în cauză nu rezultă că executarea pedepsei ar avea consecințe grave asupra familiei condamnatului, că aspectele invocate sunt preexistente condamnării, iar din referatul de anchetă socială rezultă că familia tatălui său are posibilități materiale de întreținere prin realizarea unor câștiguri din muncă. Nemulțumit și de hotărârea instanței de apel, în termenul legal a declarat recurs condamnatul P.N.A., reiterând motivele de netemeinicie analizate și de instanța de apel și a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și întreruperea executării pedepsei, pe termen de 3 luni.

Examinând hotărârile atacate, în raport de motivele invocate, Curtea constată, în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând a fi respins. Astfel, conform art. 453 lit. c) C. proc. pen., la care fac trimitere cele ale art. 455 din același cod, executarea pedepsei poate fi întreruptă când, din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat ori familia acestuia. Or, împrejurarea, confirmată și de ancheta socială, în sensul că tatăl său în vârstă de 59 de ani, pensionat medical, are în întreținere un copil de 5 ani, rezultat din relația de concubinaj cu numita M.F.

și locuiesc împreună în apartamentul din str. Petre Păun, ce a constituit și domiciliul condamnatului, având ca mică sursă de venit pensia de invaliditate a tatălui de 1.200.000 lei, cât și împrejurarea că fiica condamnatului, P.A.M., în vârstă de 5 ani, se află în Centrul de Plasament Sf.M., nu prezintă un caracter special, de excepție, care să justifice întreruperea executării pedepsei, deoarece, așa cum au reținut și instanțele anterioare, această situație preexistentă încarcerării sale, nu poate fi remediată prin prezența condamnatului într-o perioadă scurtă de timp. Așa fiind, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul P.N.A.

și îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se include și onorariul pentru apărarea din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul P.N.A. împotriva deciziei penale nr. 324 A din 27 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 septembrie 2004.