ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1436/2011

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 16

martie 2011, Centrul de Cooperare Polițienească Internațională – Biroul SIRENE

din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române a cerut Curții de Apel

București, în temeiul art. 93 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora

în mod excepțional predarea poate fi amânată temporar, pentru motive umanitare

serioase – starea de sănătate a persoanei urmărite – să se pronunțe cu privire

la predarea către Italia a numitului S.I.

În

motivarea cererii s-a arătat că prin sentința penală nr. 105 din 10 martie

2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, s-a dispus

în baza art. 94 din Legea nr. 302/2004, punerea în executare a mandatului

european de arestare emis de către Tribunalul Ordinar din Salerno - Italia

împotriva cetățeanului român S.I.

Conform

dispozițiilor art. 96 din Legea nr. 302/2004 s-a stabilit termen de predare

către Italia la data de 19 martie 2011, iar prin adresa nr. 112/23003 din 16

martie 2011, Spitalul penitenciar Jilava a comunicat că în acest moment,

pacientul S.I. necesită condiții de izolare epidemiologică, care nu pot fi

asigurate într-un avion de pasageri. Se arată în adresă că, în ipoteza în care

se pot asigura astfel de condiții, odată ajuns la destinație, pacientul

necesită spitalizare TBC și tratament tuberculostatic asociat cu tratament

antiSIDA. În escortă, este necesară prezența unui medic specializat în

patologia aparatului respirator.

Curtea

de Apel București, secția a II-a penală, prin încheierea F. din 18 martie 2011,

pronunțată în dosarul nr. 2429/2/2011, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și

trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Pentru

a hotărî astfel, a motivat că în raport de dispozițiile imperative prevăzute de

Legea nr. 302/2004, singurul organ abilitat a sesiza instanța de judecată în

cadrul procedurii reglementată de aceasta, este Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel București.

Împotriva

încheierii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București,

care a criticat-o pentru greșita trimitere la Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel București, considerând că după pronunțarea unei hotărâri definitive de

predare nu are nicio competență de verificare a condițiilor cerute de art. 96

din Legea nr. 302/2004 și sesizarea ulterioară a instanței.

În

motivarea recursului s-a susținut, în esență, că potrivit art. 96, titlul

acestuia fiind „Predarea persoanei solicitate”, predarea se realizează de

Centrul de Cooperare Polițienească Internațională în termen de 10 zile de la

rămânerea definitivă a hotărârii de predare. În mod excepțional predarea poate

fi amânată temporar pentru motive umanitare serioase, caz în care, executarea

mandatului european de arestare va avea loc imediat ce aceste motive încetează

să subziste. În această situație, autoritatea judiciară executantă va informa

de îndată autoritatea judiciară executantă și împreună vor conveni o nouă dată

de predare.

Din

conținutul dispozițiilor art. 96 rezultă că în această situație a amânării

predării pe motive umanitare, autoritatea română implicată este autoritatea

judecătorească de executare care, conform art. 78 alin. (2) din Legea nr. 302/2004,

este curtea de apel.

Art.

96 nu prevede expres procedura ce trebuie parcursă, cine este competent să

aprecieze cu privire la amânarea temporară a predării și cine sesizează o

astfel de situație.

Pentru

verificarea condițiilor pentru o eventuală amânare competentă este autoritatea

judiciară de executare, în speță Curtea de Apel București, iar sesizarea se

poate face de către orice autoritate judiciară implicată în procedura de

predare, care are cunoștință despre o astfel de situație, inclusiv Biroul

executări penale de la Curtea de Apel București, amânarea temporară a predării

fiind practic, o împiedicare la executarea hotărârii penale definitive de

predare, fapt ce ar putea echivala cu situația prevăzută în art. 46 alin. (1)

lit. c) teza a II-a C. proc. pen., competența revenind instanței care a

pronunțat hotărârea ce se execută.

Recursul

este fondat.

Legea

nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală

stabilește în art. 1, domeniul de aplicare, predarea în baza unui mandat

european de arestare fiind una din multele forme de cooperare judiciară

internațională în materie penală.

Prin

lege sunt desemnate ca autorități de executare, curțile de apel – art. 78.

Reglementând

procedura de executare a unui mandat european, legiuitorul a avut în vedere și

situații de excepție când predarea poate fi amânată temporar, pentru motive

umanitare serioase așa cum o impun dispozițiile art. 23 din Decizia Cadru a

Consiliului, însă nu a precizat expres în art. 96 din Legea nr. 302/2004 o

procedură ce trebuie parcursă și cine sesizează instanța în astfel de situații.

În

lipsa unei dispoziții exprese în lege, se impune aplicarea dispozițiilor din

Codul de procedură penală - dispoziții care reglementează executarea hotărârii

penale, amânarea executării sau schimbări în executare.

Potrivit

art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, predarea se realizează de către

poliție, după o informare prealabilă a autorității desemnate în acest scop de

către autoritatea judiciară competentă, asupra locului și datei fixate în

termen de 10 zile de la pronunțarea hotărârii judecătorești de predare.

O

asemenea atribuție este prevăzută și în Legea nr. 141/2010 privind înființarea,

organizarea si funcționarea Sistemului Informatic Național de Semnalări și

participarea României la Sistemul de Informații Schengen. Astfel, potrivit art.

23 lit. h) din lege, Biroul SIRENE asigură organizarea și desfășurarea misiunilor

de predare/preluare sau extrădare a persoanelor arestate, în baza mandatului

european de arestare ori a mandatului de urmărire internațională emis de

autoritățile judiciare române, ulterior realizării unui rezultat pozitiv în

colaborare cu autoritățile naționale competente.

Titlul

III al părții speciale „Executarea hotărârilor penale” conține dispoziții

privind punerea în executare, amânarea executării, revocarea măsurilor de

siguranță sau schimbări în executarea unor hotărâri (revocarea, anularea

suspendării, înlocuirea pedepsei detenției pe viață).

Pentru

astfel de situații sesizarea se poate face din oficiu, de procuror sau în cazul

revocării sau amânării executării pedepsei la locul de muncă și de organul de

poliție.

Instanța

de executare deleagă pe unul din judecători săi pentru efectuarea punerii în

executare, iar în alin. (2) al art. 419 se arată „dacă cu prilejul punerii în

executare a hotărârii sau în cursul executării se ivește vreo nelămurire sau

împiedicare, judecătorul delegat poate sesiza instanța de executare care va

proceda potrivit dispozițiilor art. 460 C. proc. pen.

Din

interpretarea coroborată a textelor de lege citate și în special a

dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 141/2010, Înalta Curte constată că Biroul

SIRENE a sesizat instanța de executare justificat și îndreptățit, chiar

obligat, să sesizeze autoritatea judiciară de executare, Curtea de Apel

București.

Astfel

Biroul SIRENE, potrivit legii, asigură organizarea și desfășurarea misiunilor de

predare/preluare sau extrădare a persoanelor arestate, în baza mandatului

european de arestare ori a mandatului de urmărire internațională emis de

autoritățile judiciare române ulterior realizării unui rezultat pozitiv în

colaborare cu autoritățile naționale competente.

Potrivit

sesizării adresată Curții de Apel București, Biroul SIRENE urma să predea către

Italia, la 19 martie 2011 pe numitul S.I. Ori, înaintea predării s-a constatat

că din motive medicale grave – pacientul prezintă diagnotic TBC – SIDA –

predarea nu poate fi efectuată.

Actele

medicale doveditoare confirmă că atribuția prevăzută de art. 23 din Legea nr. 141/2010

nu a putut fi realizată „nu s-a reușit realizarea unui rezultat pozitiv în

colaborare cu autoritățile naționale” italiene – situație în care, Biroul

SIRENE a sesizat Curtea de Apel București pentru ca aceasta să dispună conform

art. 96 din Legea nr. 302/2004, instanța de executare competentă a soluționat

cauza.

Așa

fiind, Înalta Curte urmează să admită recursul în baza art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., să caseze încheierea și să trimită cauza la

aceeași instanță, pentru judecarea sesizării de amânare a predării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva încheierii din 18

martie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în

dosar nr. 2429/2/2011 (1061/2011).

Casează încheierea atacată și

trimite cauza pentru judecare la aceeași instanță.

Menține starea de arest a persoanei

solicitate S.I. pe o durată de 30 de zile, începând de la 11 aprilie 2011 până

la 10 mai 2011 inclusiv.

Onorariul pentru apărarea din

oficiu, în sumă de 320 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi

8 aprilie 2011.