ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3249/2005

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3850 din 3

septembrie 2003, Judecătoria sectorului 3 București a admis contestația

introdusă de contestatoarea Comisia pentru Protecția Copilului Tulcea și a

anulat hotărârea nr. 874 din 17 aprilie 2003 emisă de intimata Comisia pentru

Protecția Copilului sector 5 București.

Curtea de Apel București, secția a-III-a

civilă, prin încheierea pronunțată la 24 noiembrie 2003, a admis excepția de

necompetență materială de soluționare a apelului, apreciat ca fiind recurs,

declarat de intimata Comisia pentru Protecția Copilului sector 5 împotriva

sentinței civile nr. 3850 din 3 septembrie 2005 pronunțată de Judecătoria

sectorului 5 București, a scos de pe rol și a înaintat dosarul, spre competentă

soluționare, Curții Supreme de Justiție.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel

București a reținut, în esență, că decizia atacată a fost emisă de o comisie cu

atribuții jurisdicționale astfel încât sunt incidente, în speță, dispozițiile

art. 282

1

, pct. 2 C. proc. civ. potrivit căruia hotărârile

instanțelor judecătorești prin care se soluționează plângerile împotriva

hotărârilor autorităților administrației publice cu autoritate jurisdicțională

și ale altor organe cu astfel de activitate nu sunt supuse apelului, dacă legea

nu prevede astfel.

Soluționarea recursului de față este de

competența tribunalului pentru cele ce urmează.

În mod corect Curtea de Apel București a

calificat calea de atac ca fiind recurs și nu apel, în raport cu dispozițiile

art. 282

1

C. proc. civ.

Este de netăgăduit faptul că intimata

Comisia pentru Protecția Copilului sector 5 București este un organ cu

activitate jurisdicțională care stabilește măsuri de protecție a copilului

aflat în dificultate, emițând în acest sens hotărâri care sunt executorii și

care se adoptă după o procedură specială reglementată de H.G. nr. 1205 din 27

noiembrie 2001 privind aprobarea metodologiei de funcționare a comisiei pentru

protecția copilului.

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (2) C.

proc. civ. judecătoriile judecă, în primă instanță, plângerile împotriva

hotărârilor autorităților administrației publice cu activitate jurisdicțională

și ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute de lege.

Față de cele enunțate, văzând că în

prezenta cauză sunt incidente prevederile art. 2, pct. 3 C. proc. civ. potrivit

căruia tribunalele judecă, ca instanțe de recurs, recursurile declarate

împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii, care, potrivit legii, nu sunt

supuse apelului, coroborat cu art. 281

1

pct. 2 al aceluiași cod,

urmează a se stabili competența de soluționare a prezentului recurs în favoarea

Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește competența Tribunalului

București de a soluționa recursul declarat de pârâta Comisia pentru Protecția

Copilului sector 5 București împotriva sentinței civile nr. 3850 din 3

septembrie 2003 a Judecătoriei sectorului 5 București.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 21

aprilie 2005.