ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3249/2005

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3850 din 3 septembrie 2003, Judecătoria sectorului 3 București a admis contestația introdusă de contestatoarea Comisia pentru Protecția Copilului Tulcea și a anulat hotărârea nr. 874 din 17 aprilie 2003 emisă de intimata Comisia pentru Protecția Copilului sector 5 București. Curtea de Apel București, secția a-III-a civilă, prin încheierea pronunțată la 24 noiembrie 2003, a admis excepția de necompetență materială de soluționare a apelului, apreciat ca fiind recurs, declarat de intimata Comisia pentru Protecția Copilului sector 5 împotriva sentinței civile nr. 3850 din 3 septembrie 2005 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București, a scos de pe rol și a înaintat dosarul, spre competentă soluționare, Curții Supreme de Justiție.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București a reținut, în esență, că decizia atacată a fost emisă de o comisie cu atribuții jurisdicționale astfel încât sunt incidente, în speță, dispozițiile art. 282 1 , pct. 2 C. proc. civ. potrivit căruia hotărârile instanțelor judecătorești prin care se soluționează plângerile împotriva hotărârilor autorităților administrației publice cu autoritate jurisdicțională și ale altor organe cu astfel de activitate nu sunt supuse apelului, dacă legea nu prevede astfel. Soluționarea recursului de față este de competența tribunalului pentru cele ce urmează. În mod corect Curtea de Apel București a calificat calea de atac ca fiind recurs și nu apel, în raport cu dispozițiile art. 282 1 C. proc.

civ. Este de netăgăduit faptul că intimata Comisia pentru Protecția Copilului sector 5 București este un organ cu activitate jurisdicțională care stabilește măsuri de protecție a copilului aflat în dificultate, emițând în acest sens hotărâri care sunt executorii și care se adoptă după o procedură specială reglementată de H.G. nr. 1205 din 27 noiembrie 2001 privind aprobarea metodologiei de funcționare a comisiei pentru protecția copilului. Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (2) C. proc. civ. judecătoriile judecă, în primă instanță, plângerile împotriva hotărârilor autorităților administrației publice cu activitate jurisdicțională și ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute de lege.

Față de cele enunțate, văzând că în prezenta cauză sunt incidente prevederile art. 2, pct. 3 C. proc. civ. potrivit căruia tribunalele judecă, ca instanțe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, coroborat cu art. 281 1 pct. 2 al aceluiași cod, urmează a se stabili competența de soluționare a prezentului recurs în favoarea Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește competența Tribunalului București de a soluționa recursul declarat de pârâta Comisia pentru Protecția Copilului sector 5 București împotriva sentinței civile nr. 3850 din 3 septembrie 2003 a Judecătoriei sectorului 5 București. IREVOCABILĂ. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 21 aprilie 2005.