ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4854/2004
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4854/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
La data de 21 aprilie 2004,
SC S. SRL cu sediul în Județul Dolj, a solicitat ca în contradictoriu cu
creditoarea SC A. SRL cu sediul în București să se dispună anularea formelor de
executare silită, începută împotriva sa în dosarul de executare nr. 60/2004 al
Biroului Executori Judecătorești de pe lângă Judecătoria Calafat.
Prin sentința civilă nr. 577
din 16 iunie 2004 a Judecătoriei Calafat s-a declinat competența de soluționare
a litigiului în favoarea Judecătoriei sector 3 București s-a disjuns cauza cu
privire la cererea de invalidare a popririi și s-a fixat termen de judecată,
pentru soluționarea acesteia la 7 iulie 2004.
Judecătoria sector 3
București prin sentința civilă nr. 6180 din 23 august 2004, a admis excepția de
necompetență teritorială a acestei instanțe, a constatat conflict negativ de
competență, a suspendat judecarea cauzei până la stabilirea instanței
competente și a dispus trimiterea cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție,
în vederea emiterii regulatorului de competență.
S-a reținut de instanță că
obiectul cererii de chemare în judecată este contestație la executare silită și
nu opoziție la executare așa cum de altfel reclamanta a precizat în cererea
introductivă de instanță și în cererea de renunțare la judecată, depusă la
Judecătoria sector 3 București.
Sesizată cu soluționarea
conflictului negativ de competență, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.
129 C. proc. civ., ce reglementează principiul disponibilității în procesul
civil judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
În speță reclamanta a
sesizat Judecătoria Calafat la data de 21 aprilie 2004, cu contestație la
executarea silită pornită împotriva sa de creditoarea SC A. SRL cu sediul în
București ce face obiectul dosarului nr. 60/2004 al Executorilor Judecătorești
și a formulat critici în legătură cu creanța, care nu este certă, lichidă și
exigibilă.
Pe de altă parte a indicat
drept temei juridic al cererii dispozițiile art. 373 și art. 379 C. proc. civ.,
texte de lege care se află la capitolul executări silite a hotărârilor.
Așa fiind, reclamantul este
cel care fixează în cererea sa limitele și obiectul acțiunii, iar instanța nu
îl poate schimba decât prin încălcarea principiului disponibilității ce
reglementează procesul civil.
Mai mult decât atât
contestatoarea a depus la Judecătoria sector 3 o cerere de renunțare la
judecată, în care a precizat că acțiunea formulată nu este opoziție la
executare, pentru că a contestat numai măsurile de executare și nu a solicitat
anularea titlului executor.
Conform art. 373 C. proc.
civ., instanța de executare este Judecătoria în circumscripția căreia se va
face executarea.
Cum biletul la ordin emis la
data de 7 mai 2003 se execută de executorul judecătoresc din Calafat, instanța
de executare este în speță Judecătoria Calafat.
Pentru toate aceste
considerente în raport de obiectul cererii formulate de reclamantă și de
dispozițiile art. 22 C. proc. civ., urmează a se stabili competența de
soluționare a litigiului dintre SC S. SRL și SC A. SRL în favoarea Judecătoriei
Calafat, căreia i se va trimite dosarul.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de
soluționare a litigiului dintre reclamanta SC S. SRL și pârâta SC A. SRL în
favoarea Judecătoriei Calafat, căreia i se va trimite dosarul.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință
publică, astăzi 19 noiembrie 2004.