ÎCCJ, Decizia nr. 1/2004

prevăzut de art. 97 alin. (3) din Legea pentru organizarea judecătorească Asupra contestației de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sesizarea nr. I/2999 din 24 iunie 2003, Ministrul Justiției a solicitat eliberarea din funcție a magistratului C.A., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Beiuș. În sprijinul sesizării au fost depuse acte, între care și raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 1321/IV/131 din 23 mai 2003, întocmit în cadrul Serviciului de Medicină Legală al județului Bihor, din care rezultă că procurorul C.A. este suferindă de schizofrenie paranoidă. Consiliul Superior al Magistraturii, prin hotărârea nr. 25 din 2 iulie 2003, a admis sesizarea ministrului justiției și a dispus eliberarea petiționarei C.A.

din funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Beiuș, motivând că din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică la care s-a făcut referire și din celelalte acte medicale din dosar rezultă că aceasta suferă de o boală psihică datorită căreia nu poate să rămână în magistratură. Împotriva acestei hotărâri, C.A., întemeindu-se pe prevederile art. 97 alin. (3) din Legea pentru organizarea judecătorească, a formulat contestație, susținând, în esență, că se impune efectuarea unei alte expertize medico-legale psihiatrice, cu asigurarea condițiilor de deplină obiectivitate, în cadrul Ministerului Justiției. Contestația nu este fondată.

Prin art. 97 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se prevede că, „în cazul în care un magistrat suferă de o boală psihică, Ministrul Justiției, pe baza unui raport scris și după examinarea de către o comisie formată din 3 medici primari de specialitate, va dispune suspendarea din funcție a magistratului, sesizând de îndată Consiliul Superior al Magistraturii”. Pe de altă parte, prin art. 92 alin. (1) lit. d) și f) din aceeași lege se prevede că magistratul poate fi eliberat din funcția pe care o deține dacă s-a luat măsura îndepărtării din magistratură „pentru boală psihică”, precum și „dacă (...) nu mai îndeplinește condițiile prevăzute la art. 46 lit. a) – e)”, între care este și aceea de a fi „apt, din punct de vedere medical și psihologic, pentru exercitarea funcției”.

Or, așa cum s-a arătat, din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 1321/IV/131 din 23 mai 2003 rezultă că petiționara C.A. suferă neîndoielnic de boala psihică „schizofrenie paranoidă”, datorită căreia nu mai poate exercita funcția de procuror. Critica adusă de contestatoare hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii, în sensul că s-ar fi impus efectuarea unei alte expertize medico-legale psihiatrice, cu asigurarea de condiții de deplină obiectivitate, nu poate fi primită cât timp nu există indicii că expertiza avută în vedere nu s-ar fi efectuat cu respectarea unor astfel de condiții, iar celelalte acte medicale anexate la sesizare, între care adresa nr. 112 din 31 martie 2003 a Oficiului de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă Oradea și adresa nr. 491 din 17 martie 2003 a Spitalului Clinic de Neurologie și Psihiatrie Oradea confirmă pe deplin diagnosticul de schizofrenie paranoidă.

Constatându-se, astfel, că susținerile formulate în cadrul criticilor aduse hotărârii atacate nu sunt întemeiate, urmează a se dispune respingerea contestației, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația formulată de C.A. împotriva hotărârii nr. 25 din 2 iulie 2003 a Consiliului Superior al Magistraturii. Pronunțată, în ședință publică, azi, 26 ianuarie 2004.