ÎCCJ, Decizia nr. 1/2004

prevăzut de art. 97 alin. (3) din

Legea pentru organizarea judecătorească

Asupra contestației de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sesizarea nr. I/2999 din 24

iunie 2003, Ministrul Justiției a solicitat eliberarea din funcție a

magistratului C.A., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Beiuș.

În sprijinul sesizării au fost

depuse acte, între care și raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 1321/IV/131

din 23 mai 2003, întocmit în cadrul Serviciului de Medicină Legală al județului

Bihor, din care rezultă că procurorul C.A. este suferindă de schizofrenie paranoidă.

Consiliul Superior al Magistraturii,

prin hotărârea nr. 25 din 2 iulie 2003, a admis sesizarea ministrului justiției

și a dispus eliberarea petiționarei C.A. din funcția de procuror la Parchetul

de pe lângă Judecătoria Beiuș, motivând că din raportul de expertiză

medico-legală psihiatrică la care s-a făcut referire și din celelalte acte

medicale din dosar rezultă că aceasta suferă de o boală psihică datorită căreia

nu poate să rămână în magistratură.

Împotriva acestei hotărâri, C.A.,

întemeindu-se pe prevederile art. 97 alin. (3) din Legea pentru organizarea

judecătorească, a formulat contestație, susținând, în esență, că se impune

efectuarea unei alte expertize medico-legale psihiatrice, cu asigurarea

condițiilor de deplină obiectivitate, în cadrul Ministerului Justiției.

Contestația nu este fondată.

Prin art. 97 alin. (1) din Legea nr.

92/1992, pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările și

completările ulterioare, se prevede că, „în cazul în care un magistrat suferă

de o boală psihică, Ministrul Justiției, pe baza unui raport scris și după

examinarea de către o comisie formată din 3 medici primari de specialitate, va

dispune suspendarea din funcție a magistratului, sesizând de îndată Consiliul

Superior al Magistraturii”.

Pe de altă parte, prin art. 92 alin.

(1) lit. d) și f) din aceeași lege se prevede că magistratul poate fi eliberat

din funcția pe care o deține dacă s-a luat măsura îndepărtării din magistratură

„pentru boală psihică”, precum și „dacă (...) nu mai îndeplinește condițiile

prevăzute la art. 46 lit. a) – e)”, între care este și aceea de a fi „apt, din

punct de vedere medical și psihologic, pentru exercitarea funcției”.

Or, așa cum s-a arătat, din raportul

de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 1321/IV/131 din 23 mai 2003 rezultă

că petiționara C.A. suferă neîndoielnic de boala psihică „schizofrenie

paranoidă”, datorită căreia nu mai poate exercita funcția de procuror.

Critica adusă de contestatoare

hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii, în sensul că s-ar fi impus efectuarea

unei alte expertize medico-legale psihiatrice, cu asigurarea de condiții de

deplină obiectivitate, nu poate fi primită cât timp nu există indicii că

expertiza avută în vedere nu s-ar fi efectuat cu respectarea unor astfel de condiții,

iar celelalte acte medicale anexate la sesizare, între care adresa nr. 112 din

31 martie 2003 a Oficiului de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de

Muncă Oradea și adresa nr. 491 din 17 martie 2003 a Spitalului Clinic de

Neurologie și Psihiatrie Oradea confirmă pe deplin diagnosticul de schizofrenie

paranoidă.

Constatându-se, astfel, că

susținerile formulate în cadrul criticilor aduse hotărârii atacate nu sunt

întemeiate, urmează a se dispune respingerea contestației, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația

formulată de C.A. împotriva hotărârii nr. 25 din 2 iulie 2003 a Consiliului

Superior al Magistraturii.

Pronunțată, în ședință publică, azi,

26 ianuarie 2004.