ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3648/2003

Asupra recursului de față:

Din actele și lucrările dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1076 din 8

noiembrie 2002, pronunțată de Tribunalul București s-a dispus, în baza art. 4

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., condamnarea

inculpatei G.T. la 4 ani închisoare.

În baza art. 86

7

alin.

(1) C. pen., s-a dispus executarea pedepsei la locul de muncă, respectiv, S.C.

R.I., înregistrată la nr. J.40/29682, în data de 28 noiembrie 1992.

În baza art. 86

8

C. pen.,

s-au pus în vedere inculpatei prevederile de la lit. a), b), c), d), e) și f)

C. pen., precum și ale alin. (7) din art. 86

6

C. pen.

În baza art. 17 din Legea nr.

143/2000, raportat la art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la

inculpată a 17 comprimate metadonă.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 28 septembrie 2001, în

baza autorizației de percheziție nr. 3255/2001 eliberată de Parchetul de pe

lângă Tribunalul București, lucrătorii de poliție s-au deplasat în str. Rm.

Vâlcea, pentru a efectua o percheziție domiciliară la ap. 45, al cărui proprietar

este numitul G.P. Într-una din camerele apartamentului erau prezenți un bărbat

și o femeie, care și-au declinat identitatea în persoana inculpatei G.T. și

respectiv, G.G., soțul acesteia.

Cu ocazia percheziției, într-o

cameră, în care proprietarul a declarat că locuiește el, într-un sertar al unui

dulap, a fost găsit un tub tip medicamente în care se aflau un număr de 35

comprimate de culoare albă, cu inscripție S.N., iar în cealaltă cameră unde

locuiau soții G. s-a găsit suma de 12.900.000 lei.

În urma constatării tehnico –

științifice – droguri s-a concluzionat că, cele 35 comprimate conțin metadonă.

Metadona face parte din tabelul II,

anexă la Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit

de droguri.

Cu privire la existența celor 35

comprimate de metadonă, inițial inculpata a declarat că nu știe nimic despre

ele, dar ulterior, a recunoscut că îi aparțin, motivând că le are de la

Laboratorul de Sănătate Mintală când a efectuat tratament ambulatoriu.

Totodată a prezentat un bilet de internare

din 9 iulie 2001 cu diagnosticul „dependență de droguri (heroină)” emis de

serviciul de Ambulanță către Spitalul Clinic de Psihiatrie Profesor Dr.

Alexandru Obregia.

La data de 19 octombrie 2001,

conform adresei nr. 6601/2001, ca urmare a verificărilor efectuate la Biroul

internări al acestei unități, s-a comunicat că numita G.T. nu a fost internată

în perioada 1 iulie – 30 septembrie 2001.

De asemenea, din verificările

efectuate la Policlinica Titan, Laboratorul de Sănătate Mintală, a rezultat că,

nici în această unitate, inculpata G.T. nu se afla înregistrată ca fiind

consumatoare de droguri și nici nu a fost internată vreodată în această unitate

spitalicească.

Împotriva acestei soluții, a

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, criticând-o sub

aspectul greșitei individualizări a pedepsei, sub aspectul modalității de

executare a acesteia.

Prin decizia penală nr. 22 din 28

ianuarie 2003, Curtea de Apel București a admis apelul declarat de parchet, a

desființat în parte hotărârea, iar pe fond a înlăturat aplicarea art. 86

7

alin. (1), art. 86

3

lit. a), b), c), d), e) și f) și art. 86

9

C. pen., dispunându-se ca pedeapsa să fie executată în condițiile art. 71 –

art. 64 C. pen.

S-a motivat că nu se justifică

modalitatea de executare dispusă de instanța de fond în raport de pericolul

faptei și persoana făptuitorului.

În termen legal împotriva hotărârii

de mai sus, a declarat recurs inculpata, recurs pe care nu l-a motivat în

scris.

Oral, s-a solicitat schimbarea

modalității de executare a pedepsei și aplicarea prevederilor art. 81 C. pen.,

aceasta fiind singura critică adusă hotărârii recurate.

Critica va fi examinată în raport de

prevederile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.,

constatându-se, însă, că recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 81 C.

pen., aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei, impune

îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții.

Printre alte cerințe obligatorii,

textul art. 81 alin. (1) lit. b) stabilește printre condițiile de aplicare a

acestei modalități de executare și aceea potrivit căreia, infractorul nu a mai

fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, afară de

cazul când condamnarea intră în vreunul din cazurile prevăzute de art. 38 C.

pen.

Din fișa de antecedente penale

rezultă că inculpata a fost anterior condamnată la o pedeapsă de un an

închisoare, pentru comiterea unei infracțiuni de trafic de stupefiante,

prevăzută de art. 312 alin. (1) C. pen.

În atare situație, aplicarea

suspendării condiționate a executării pedepsei pentru inculpată presupune

încălcarea dispozițiilor legale amintite, atâta timp cât recurenta a mai fost

condamnată la o pedeapsă de un an închisoare și este recidivistă.

Neconstatându-se motive care să

justifice reducerea pedepsei sau schimbarea modalității de executare, în raport

și de gradul de pericol social al faptei și făptuitoarei, se constată că

recursul este nefondat și potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., se va respinge.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurenta va fi obligată și la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpata G.T. împotriva deciziei penale nr. 22 din 22 ianuarie

2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe inculpată la plata sumei

de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 septembrie 2003.