ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7669/2011
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7669/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
Prin contestația în anulare înregistrată la
data de 7 februarie 2011 la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I
civilă, sub numărul de mai sus contestatorii S.H. și C.B.A. au solicitat
anularea Deciziei civile nr. 582 din 2 februarie 2010 a Înaltei Curți de
Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.
Astfel, contestatorii
au susținut, în temeiul art. 317, 318 și 319 C. proc. civ., că nu s-a cercetat
motivul invocat referitor la preluarea abuzivă a imobilului; nu s-a cercetat
motivul referitor la obiectul acțiunii, respectiv contestarea dispoziției
Primăriei municipiului Timișoara din data de 9 iulie 2008 prin care a fost
respinsă cererea de despăgubiri pentru imobilul în litigiu.
S-a mai arătat că
pentru imobilul preluat abuziv de stat antecesoarea reclamanților a formulat o
cerere în temeiul dispozițiilor Legii nr. 247/2005, adresându-se Primăriei
municipiului Timișoara, dosarul fiind completat la cererea acesteia.
Abuzurile, începute
prin modalitatea preluării imobilului, continuă, în prezent primăria încasând
bani din închirierea sau vânzarea unor apartamente clădite pe terenul confiscat
abuziv.
Chiar dacă terenul nu
mai poate fi restituit în natură, există posibilitatea acordării
despăgubirilor, iar, prin neprimirea acestora, contestatorii arată că sunt
supuși altor abuzuri și li se încalcă un drept constituțional.
Contestatorii au mai
susținut că au dreptul la despăgubire în temeiul dispozițiilor art. 480, 481 C.
civ., în temeiul Constituției României, în temeiul art. 6 din Convenția pentru
apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și în temeiul art. 1
din Protocolul nr. 1/1952 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor
omului și a libertăților fundamentale.
În ședința publică de
azi instanța, față de dispozițiile art. 319 alin. (2) C. proc. civ. a reținut
incidența excepției dirimante a tardivității contestației în anulare.
Astfel, potrivit art.
319 alin. (2) C. proc. civ. contestația în anulare se introduce la instanța a
cărei hotărâre se atacă „în termen de 15 zile de la data când contestatorul a
luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când
hotărârea a rămas irevocabilă".
Cum hotărârea atacată
cu contestație în anulare a fost pronunțată la data de 2 februarie 2010, iar
contestatorii au formulat calea de atac la data de 7 februarie 2011, rezultă că
a fost depășit termenul legal pentru declararea acestei căi extraordinare de
atac, motiv pentru care contestația urmează a fi respinsă ca tardivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca tardivă
contestația în anulare formulată de contestatorii S.H. și C.B.A. împotriva
Deciziei nr. 582 din 2 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,
secția civilă și de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 31 octombrie 2011.