ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3477/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea actelor și lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

29 octombrie 2003 la Judecătoria Craiova sub nr. 21.806, T.M. a formulat

contestație la executare, împotriva titlului executor nr. 6946 din 21 mai 2002,

solicitând ca, în contradictoriu cu intimatul A.V.A.S., să se constate

nulitatea titlului, urmare neîndeplinirii condițiilor prevăzute de lege.

În motivarea contestației, se

susține de către contestator că: 1) titlul executor nu i-a fost comunicat,

potrivit dispozițiilor legale; 2) la data de 13 august 2002, a depus cerere pentru

eșalonarea pe o perioadă de 5 ani a datoriilor, conform O.U.G. nr. 56/2002,

cerere ce nu i-a fost luată în considerare; 3) adresa, prin care intimata-creditoare

a dispus valorificarea bunurilor sale, nu i-a fost adusă la cunoștință. 4)

procedura vânzării silite imobiliare nu a respectat dispozițiile art. 504 C.

proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă la data de

17 noiembrie 2003, intimata A.V.A.S. invocă următoarele excepții:

- Excepția necompetenței materiale a

instanței.

- Excepția neîndeplinirii procedurii

prealabile prevăzută de lege.

- Excepția tardivității

contestației.

- Excepția prescripției estimative a

dreptului la acțiune.

- Excepția nedepunerii cauțiunii,

prevăzute de art. 83 din O.U.G. nr. 51/1998, republicată, aprobată prin Legea nr.

409/2001.

Judecătoria Craiova, luând în

examinare cu prioritate, în raport de conținutul și natura excepțiilor

invocate, excepția de necompetență materială a instanței, prin sentința civilă nr.

13214 din 3 decembrie 2003, și-a declinat competența soluționării cauzei în

favoarea Curții de Apel București, făcând aplicarea dispozițiilor art. 45 din

O.U.G. nr. 51/1998, aprobată prin Legea nr. 409/2001.

La Curtea de Apel București, cauza a

fost înregistrată sub nr. 453/2004, pe rolul secției a VI-a comercială, care la

termenul din 4 iunie 2004, instanța a pus în discuția părților celelalte

excepții de ordine publică invocate de intimată.

Prin sentința comercială nr. 94,

pronunțată la 4 iunie 2004, Curtea de Apel București, secția VI-a comercială,

respinge excepția neîndeplinirii procedurii prealabile și excepția tardivității

contestației; admite excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiunea

și respinge, ca prescrisă, contestația la executare formulată de debitorul T.M.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut că, față de dispozițiile imperative ale art. 49 din O.U.G. nr.

51/1998, aprobată prin Legea nr. 409/2001, lege specială care guvernează

raporturile dintre părți, termenul de prescripție a acțiunilor îndreptate

împotriva A.V.A.S. este de 6 luni de la data la care s-a cunoscut sau trebuia

să se cunoască faptul sau actul pentru care se întemeiază acțiunea, dar nu mai

târziu de 12 luni de la data producerii faptului sau încheierii actului.

Cum titlul executor a fost emis la

data de 21 mai 2002, iar contestatorul a sesizat instanța la data de 29

octombrie 2003, termenul de prescripție s-a împlinit anterior formulării

contestației.

Cu privire la primele două excepții,

instanța le consideră neîntemeiate, cu precizarea că, în condițiile în care au

fost invocate odată cu prescripția dreptului material la acțiune, excepție

dirimantă, de prim rang, în măsura în care este întemeiată, discutarea

celorlalte excepții devine de prisos.

Împotriva acestei sentințe, a

declarat, în termen legal, recurs contestatorul debitor T.M., solicitând

admiterea recursului, casarea hotărârii și, pe fond, admiterea contestației la

executare.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

recurentul susține că soluția instanței este contradictorie, în măsura în care

reține că, deși contestația la executare s-a formulat cu respectarea termenului

prevăzut de art. 401 C. proc. civ., dreptul material la acțiune este prescris.

Se mai arată de recurent că, în ce

privesc actele de executare silită întocmite în cadrul dosarului de executare

silită, curge un nou termen de prescripție, care nu s-a împlinit, iar instanța

de fond trebuia să dispună atașarea dosarului de executare, pentru verificarea

susținerilor sale.

Recursul este nefondat.

Prima instanță, în mod corect, a aplicat

dispozițiile art. 49 din O.U.G. nr. 51/1998, aprobată prin Legea nr. 409/2001,

privitoare la termenul de prescripție a acțiunilor îndreptate împotriva A.V.A.S.,

raportului juridic dedus judecății constatând că, de la data emiterii titlului

executoriu nr. 6944 din 21 mai 2002, au trecut mai mult de 12 luni până la data

sesizării instanței, respectiv 29 octombrie 2002.

Excepția prescripției dreptului

material la acțiunea, fiind o excepție de fond, dirimantă și absolută, trebuie

rezolvată cu prioritate în raport de celelalte excepții invocate, deoarece

tinde la stingerea litigiului și, pe cale de consecință, face de prisos în

măsura în care este admisă examinarea celorlalte excepții.

Deși prima instanță a avut în vedere

considerentele de mai sus, în expunerea lor ordinea este inversată, fără însă

ca această motivare să afecteze soluția adoptată, în sensul aplicării corecte a

dispozițiilor legale incidente.

Faptul că instanța, sub aspectul

tardivității contestației, a apreciat că a fost respectat termenul de 15 zile,

prevăzut de art. 401 C. proc. civ. și a respins excepția tardivității

contestației, deși examinarea acesteia era de prisos, pentru rațiunile mai sus

evocate, nu evidențiază nici o contradicție, față de soluția adoptată în ce

privește prescripția dreptului material la acțiune.

Prescripția este o instituție de

drept material, prin care se pierde direct dreptul la acțiune, pentru când

decăderea, sancțiunea care intervine, în cazul în care un drept nu a fost

exercitat în termenul legal, este o instituție de drept procesual și afectează

numai indirect dreptul material la acțiune.

Pentru aceste considerente, Curtea,

în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de

debitorul T.M., împotriva sentinței 94 din 4 iunie 2004 a Curții de Apel

București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 8 octombrie 2004.