ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1806/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 965 din 9 octombrie 2003, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpații: D.P. la 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și C.D. la 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

A luat act că partea vătămată V.S.L. nu s-a constituit parte civilă în cauză. În baza art. 118 lit. d) C. pen., a confiscat de la inculpați telefonul mobil și suma de 150.000 lei, dobândită de aceștia prin infracțiune. S-a reținut că, la data de 11 ianuarie 2003, în jurul orelor 17,30, în timp ce se deplasa în zona intersecției str. Lizeanu cu șos. Ștefan cel Mare, victima V.S.L. a fost deposedată, prin violență, de către cei doi inculpați, de geanta pe care o avea asupra sa și în care se găseau un telefon mobil, suma de 150.000 lei și actele personale. Împotriva hotărârii primei instanțe, inculpații au declarat apel. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 692/ A din 17 noiembrie 2003, a respins apelurile, ca nefondate.

Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a apreciat că prima instanță a reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpaților, corespunzător probatoriului administrat în cauză. S-a mai reținut, cu privire la inculpatul C.D., că reținerea în dispozitiv a dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen., reprezintă o eroare materială, săvârșirea infracțiunii în stare de recidivă neregăsindu-se în minută. În fine, instanța de control judiciar a mai reținut că pedeapsa a fost just individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., cu referire la gradul de pericol social ridicat al faptei comise, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită și persoana inculpaților care sunt cunoscuți cu antecedente penale, ceea ce denotă perseverența infracțională a acestora.

Împotriva acestei din urmă hotărâri inculpații au declarat recurs, întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. și au solicitat reindividualizarea pedepselor, în sensul reducerii cuantumului acestora. Examinând cauza prin prisma criticilor formulate, se constată următoarele: Instanța de fond a stabilit corect, potrivit probatoriului administrat în cauză, starea de fapt și vinovăția inculpaților, iar încadrarea juridică este cea legală. Referitor la inculpatul D.P., a adaptat corespunzător criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., pedeapsa aplicată, care, corespunde pericolului social concret al infracțiunii și autorului acesteia, precum și gravității infracțiunii săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie.

Cum temeiuri pentru reducerea acesteia nu se constată, decizia instanței de apel prin care, respingând apelul declarat de acest inculpat, a menținut hotărârea primei instanțe apare ca fiind temeinică, așa încât recursul declarat nu este fondat. Nu corespunde unei juste individualizări însă pedeapsa aplicată inculpatului C.D. Astfel, potrivit fișei de cazier judiciar, deși inculpatul nu este recidivist, a fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani, într-un cuantum egal cu cel al coinculpatului D.P., căruia i s-a reținut săvârșirea infracțiunii în stare de recidivă post-condamnatorie.

Or, tratamentul nediferențiat nu este justificat, în sarcina inculpatului menționat neputându-se reține pluralitatea de infracțiuni în forma recidivei postcondamnatorii care denotă incorigibilitatea inculpatului în raport cu pedeapsa la care a fost condamnat, respectiv ineficiența primei condamnări, în raport de care tratamentul sancționator mai sever se impune în vederea asigurării realizării scopului și îndeplinirii funcțiilor pedepsei, conform art. 52 C. pen. Așadar, cum starea de recidivă reținută de instanțe nu subzistă, precum și pentru realizarea diferențierii impusă de această situație, corespunzător adecvării acesteia la faptă și făptuitor, urmează a se înlătura aplicarea art. 37 lit. a) și a reduce pedeapsa de la 8 ani închisoare la 6 ani închisoare, apreciată ca îndestulătoare pentru atingerea scopului preventiv-educativ al acesteia.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul C.D., va casa hotărârile pronunțate în cauză numai cu privire la greșita aplicare a art. 37 lit. a), pe care îl va înlătura și va reduce pedeapsa aplicată acestui inculpat de la 8 ani închisoare la 6 ani închisoare, menținând celelalte dispoziții. Conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.P. care, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului. Onorariul de avocat, cuvenit pentru apărarea din oficiu a inculpatului C.D., în baza art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Constată că ambii inculpați sunt arestați în altă cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul C.D. împotriva deciziei penale nr. 692/ A din 17 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Casează hotărârile atacate numai cu privire la greșita aplicare a prevederilor art. 37 lit. a) C. pen. Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen. și reduce pedeapsa de la 8 ani închisoare la 6 ani închisoare. Menține restul dispozițiilor. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.P. împotriva aceleiași decizii. Constată că inculpații sunt arestați în altă cauză. Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului C.D., în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Obligă pe recurentul inculpat D.P.

să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 aprilie 2004.