ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4945/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 912 din 5

martie 2004, Tribunalul București a condamnat pe inculpatul M.R.Șt. la câte 8

ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20, raportat

la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și art. 2

1

lit. a) C. pen. și

211 alin. (2) lit. c) și art. 2

1

lit. b) C. pen., cu aplicarea art.

37 lit. b) C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., conform art. 65 C. pen.

S-a constatat că inculpatul este

arestat în altă cauză și în baza art. 14, raportat la art. 346 C. proc. pen., a

mai fost obligat la 50.000.000 lei daune morale către partea civilă H.C., iar

în baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de

1.700.000 lei.

Pentru a pronunța această sentință,

Tribunalul a reținut în esență următoarele:

În noaptea de 16 octombrie 2002, în

baza unei înțelegeri prealabile cu coinculpații I.R. și C.G. (condamnați

definitiv prin sentința penală nr. 112 din 4 februarie 2003 a Tribunalului

București) i-a ajutat pe aceștia să sustragă prin violență geanta cu acte și

bani aparținând părții vătămate H.C.

La 23 septembrie 2003, inculpatul

M.T.Șt. a folosit violența împotriva părții vătămate V.D., șofer de taxă,

aflându-se în autoturismul acestuia și i-a sustras telefonul mobil și suma de

900.000 lei.

Apelul declarat de inculpat a fost

respins de Curtea de Apel București prin decizia nr. 594 din 12 august 2004.

Împotriva deciziei, inculpatul a

declarat recurs, solicitând achitarea pentru infracțiunea de complicitate la

tâlhărie comisă la data de 16 octombrie 2002, în baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., nefiind autorul acesteia,

iar în subsidiar, redozarea pedepsei.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea cauzei, declarațiile

coinculpaților I.R. și C.G., rezultă că s-au înțeles să sustragă bunuri prin

violență de la partea vătămată, inculpatul M.R.Șt. fiind cel care le-a arătat

unde locuiește acesta, iar după săvârșirea faptei au împărțit bunurile

sustrase.

Partea vătămată a sesizat imediat

poliția, care a reușit să imobilizeze numai pe inculpatul I.R. și C.G.,

inculpatul M.R.Șt. reușind să dispară.

Cei doi, audiați la urmărirea

penală, au relatat cu lux de amănunte înțelegerea avută cu inculpatul M.R.Șt.,

declarații pe care le-au menținut și cu ocazia confruntărilor.

Împrejurarea că ulterior, în fața

instanței de fond, au revenit, negând participarea inculpatului M.R.Șt., nu are

relevanță atâta timp cât nu este justificată.

În consecință, în mod corect

instanța a reținut vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de

complicitate la tâlhărie, fapta pentru care a fost condamnat, astfel că nu se

impune achitarea sa.

Cu privire la individualizarea

pedepsei, Înalta Curte apreciază că nu se impune reducerea pedepsei.

Inculpatul M.R.Șt. a comis două

infracțiuni grave, de violență, este recidivist și a avut o comportare

procesuală necorespunzătoare, negând săvârșirea faptei în ciuda evidenței

probelor.

Pedeapsa de 8 ani închisoare este în

limita legală și corespunde cerințelor de individualizare a pedepsei prevăzute

în dispozițiile art. 72 C. pen.

Întrucât recursul nu este fondat, în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) va fi respins ca atare,

neconstatându-se motive care, din oficiu să conducă la casarea hotărârilor în

favoarea inculpatului.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.R.Șt., împotriva deciziei penale nr. 594 din 12 august

2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Constată că inculpatul este arestat

în altă cauză.

Obligă pe inculpat la plata sumei de

1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

octombrie 2004.