ÎCCJ, Decizia nr. 188/2004

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată la data de 29 noiembrie 2001, D.D. s-a adresat Judecătoriei sectorului 1 București, chemând în judecată pe C.F., B.G.E., C.G., B.Gh., G.T.S.I., P.A., S.F. și M.I., pentru săvârșirea infracțiunilor de insultă prevăzută de art. 205 C. pen. și de calomnie prevăzută de art. 206 C. pen., precum și obligarea acestora să-i plătească diferite sume, în dolari S.U.A., cu titlu de despăgubiri.

S-a susținut că, în emisiunile din zilele 19, 20 și 21 octombrie 2001, cu prilejul unor dezbateri organizate de postul de televiziune T.A.B., persoanele sus-menționate au făcut, la adresa petiționarului D.D., mai multe afirmații neadevărate, de natură a aduce atingere reputației sale și a-l expune unor măsuri, precum și disprețului public.

La solicitarea petiționarului, Curtea Supremă, secția penală, prin încheierea nr. 2524 din 17 mai 2002, a dispus strămutarea judecării cauzei la Judecătoria Vălenii de Munte.

Judecătoria Vălenii de Munte, prin sentința penală nr. 521 din 14 noiembrie 2002, a declinat competența de soluționare a plângerii în favoarea Curții Supreme de Justiție, motivând că, în perioada în care se susține că au fost săvârșite faptele, o parte dintre cei 8 inculpați ar fi intrat în compunerea Guvernului ca secretari sau subsecretari de stat.

Prin sentința nr. 124 din 9 decembrie 2003, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, constatând că, în cauză, nu s-a ivit conflict de competență, pentru a fi soluționat, a trimis cauza, în vederea continuării judecății, la Judecătoria Vălenii de Munte.

Partea vătămată D.D. a declarat recurs împotriva acestei sentințe.

Procurorul a invocat excepția de inadmisibilitate a recursului.

Excepția este fondată.

În adevăr, potrivit art. 42 alin. (4) C. proc. pen., „hotărârea de declinare a competenței nu este supusă apelului și nici recursului”.

De asemenea, din nici o altă dispoziție a legii nu rezultă că ar fi supusă vreunei căi de atac hotărârea prin care instanța supremă trimite cauza, pentru continuarea judecății, instanței ce s-a dezînvestit, în mod greșit, pe motiv că nu i-ar reveni competența de a judeca.

În atare situație, constatându-se că hotărârea, prin care secția penală a instanței supreme a trimis cauza la Judecătoria Vălenii de Munte, nu este supusă nici unei căi de atac, urmează ca recursul declarat de partea vătămată D.D. să fie respins ca nefondat.

Totodată, mai urmează ca partea vătămată să fie obligată să plătească statului cheltuielile judiciare efectuate în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de partea vătămată D.D. împotriva sentinței nr. 124 din 9 decembrie 2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Obligă pe partea vătămată recurentă să plătească statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare în recurs.

Pronunțată, în ședință publică, azi, 7 iunie 2004.