ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5804/2004

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 95 din 27

aprilie 2004, pronunțată de Tribunalul Olt, a fost condamnat inculpatul C.E. la

pedeapsa de 14 ani închisoare, în baza art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea

art. 37 lit. b) C. pen.

A fost dedusă din pedeapsă, perioada

arestării preventive de la 18 februarie 2004 la zi, menținându-se măsura

arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a

fost confiscat de la inculpat un topor, corp delict.

S-a mai dispus obligarea

inculpatului la plata sumei de câte 200.000 lei lunar către părțile civile

C.I.E., O.V., C.C.M., C.M. și C.A., începând cu data de 18 februarie 2004 până

la majoratul fiecărui minor.

În fapt, s-a reținut că, la data de

18 februarie 2004, inculpatul C.E. a fost anunțat de unul dintre copii săi că a

fost bătut de mama sa, concubina inculpatului. Înarmat cu un topor, inculpatul

s-a întors acasă și i-a aplicat concubinei sale două lovituri în zona capului,

lovituri în urma cărora victima a decedat. Realizând că și-a ucis concubina,

inculpatul a anunțat-o pe vecina sa M.I.

Prin decizia penală nr. 307/ A din

14 septembrie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul declarat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, desființând în parte sentința, în sensul

că a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani.

A fost respins, ca nefondat,

recursul declarat de inculpat, menținându-se măsura arestării preventive.

De asemenea, au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Împotriva acestei hotărâri, a

declarat recurs inculpatul, solicitând reducerea pedepsei.

Examinând recursul, Înalta Curte

constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cazul de recurs prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. (când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în

raport cu prevederile art. 72 C. pen.), invocat în recursul declarat de

inculpat, nu are incidență în cauză, întrucât ambele instanțe au ținut seama de

criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, la stabilirea pedepsei

principale de 14 ani închisoare (aplicată pentru săvârșirea de către inculpat a

infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen.), ambele instanțe au ținut

seama, atât de gradul ridicat de pericol social al faptei, care a avut consecință,

nu numai suprimarea vieții unei persoane, ci și lipsirea a 5 copii minori de

afecțiunea, îngrijirea și întreținerea ambilor părinți (mama-decedată, iar

tatăl, condamnat la închisoare), cât și de persoana inculpatului, infractor

recidivist.

Înalta Curte reține că, în raport cu

criteriile mai sus menționate, pedeapsa a fost corect individualizată de

instanțe, iar recursul inculpatului este nefondat.

Conform art. 88 C. pen., se va scade

din durata pedepsei, timpul arestării preventive de la 18 februarie 2004 la zi.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în

sumă de 1.600.000 lei, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de

avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.E. împotriva deciziei penale nr. 394 din 13 septembrie

2004 a Curții de Apel Craiova.

Deduce din pedeapsă, timpul

reținerii și al arestării preventive a inculpatului de la 18 februarie 2004 la

8 noiembrie 2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8

noiembrie 2004.