ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2909/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația la executare înregistrată la 27 noiembrie 2003, la Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, contestatoarea C.N.T.E.E. T. SA, sucursala T. Cluj, a solicitat, în contradictoriu cu intimata SC E.E. SA Cluj Napoca, lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării sentinței civile nr. 57 din 23 martie 1999, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ. În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 57/1999 a fost obligată să încheie și să semneze protocolul de desprindere a unor activități din cadrul fostei R.A.

R. București, în conformitate cu prevederile H.G. nr. 322/1992 și a Anexei nr. 1 pct. 13 din aceasta. A mai arătat că în dosarul execuțional nr. 335/2002 a fost înștiințată că va avea loc punerea în posesie a SC E.E. SA Cluj Napoca, asupra spațiului situat în str. I.M., Cluj Napoca, conform sentinței nr. 57/1999, fără a se preciza ce imobil face obiectul executării silite, respectiv al punerii în posesie, întrucât la adresa menționată sunt mai multe imobile, existând mai mulți titulari ai dreptului de proprietate asupra acestora. Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1598/2003, a respins contestația pentru lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării sentinței civile nr. 57 din 23 martie 1999 și a obligat pe contestatoare să achite intimatei, suma de 10.000.000 lei, cheltuieli de judecată.

Instanța a reținut că dispozitivul sentinței atacată cu prezenta contestație la titlu, este clar și nu lasă loc nici unei interpretări, statuând asupra obligației predării spațiului situat în Cluj-Napoca, str. I.M., ca sediu social. A precizat instanța, că, în fapt, protocolul pe care și contestatoarea trebuia să-l semneze, constituie o măsură de executare propriu-zisă efectivă a obligației rezultate din H.G. nr. 322/1992. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, contestatoarea C.N.T.E.E. T SA, sucursala T. Cluj Napoca, susținând, în esență, că instanța a apreciat eronat situația de fapt, a aplicat greșit legea, nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra tuturor dovezilor administrate și că hotărârea nu cuprinde motivele care au dus la soluția instanței.

A învederat că punerea în posesie a intimatei SC E.E. SA Cluj-Napoca, trebuia să se facă doar în condițiile prevăzute de H.G. nr. 322/1992 și Anexa nr. 1 pct. 13 la aceasta. Cu toate acestea, a mai precizat recurenta, instanța a reținut doar că dispozitivul sentinței atacate este clar și nu lasă loc nici unei interpretări, fără a ridica motivele care au dus la această concluzie. Recursul a fost înregistrat la secția comercială și de contencios administrativ a Înaltei Curți de Casație și Justiție care, prin încheierea nr. 5353 din 7 decembrie 2004, invocând, din oficiu, excepția de necompetență materială, a dispus scoaterea cauzei de pe rolul secției comerciale și trimiterea dosarului, spre competentă soluționare, secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recursul este nefondat. Prin sentința civilă nr. 57 din 23 martie 1999, Curtea de Apel Cluj a admis acțiunea formulată de reclamanta SC E.E. SA Cluj, împotriva pârâților Ministerul Industriilor, C.N. E. SA, filiala T.E.E., SC E. SA București și sucursala D. Cluj și în consecință, a obligat pe pârâtul Ministerul Industriilor să emită actul administrativ necesar perfectării protocolului de desprindere a unor activități din cadrul fostei R.A. R. București, în conformitate cu H.G. nr. 322/1992, iar pe celelalte pârâte, să semneze acest protocol potrivit dispozițiilor acestei hotărâri, precum și a Anexei nr. 1 pct. 13, în sensul predării în favoarea reclamantei, a spațiului situat în Cluj Napoca, str. I.M., ca sediu social.

În baza acestei sentințe, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 142/2000, a Curții Supreme de Justiție, precum și a raportului comisiei desemnată prin Ordinul ministrului industriei și comerțului nr. 90/2000, pentru definitivarea protocolului de desprindere din R., a SC E.E. Cluj SA, ministrul industriei și comerțului a emis Ordinul nr. 346/2000, care la art. 2 prevede că protocolul de predare-primire va menționa recunoașterea dreptului de deplină proprietate a SC E.E. SA, asupra patrimoniului astfel preluat, inclusiv a sediului societății din Cluj Napoca - clădirile și terenurile aferente. Așa fiind nu se poate reține că înțelesul sentinței atacate, respectiv nr. 57/1999, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, este neclar, întrucât sintagma „spațiu”, folosit de instanță, este precis localizat printr-o adresă cu stradă, număr stradal și localitate - I.M.

nr. 28, Cluj Napoca. Față de cele de mai sus, se constată că dispozitivul hotărârii atacate este clar și nu lasă loc nici unei interpretări, statuând asupra obligației predării spațiului situat în Cluj-Napoca, ca sediu social. În plus, prin Protocolul de desprindere a unor activități din cadrul fostei R.A. R. București, în baza H.G. nr. 322/1992, se precizează că se va recunoaște dreptul de deplină proprietate SC E.E. SA asupra patrimoniului preluat, inclusiv a sediului societății din Cluj-Napoca, str. I.M. - clădirile și terenurile aferente. În consecință, în raport cu cele ce preced, se constată că hotărârea recurată este legală și temeinică, soluția pronunțată fiind motivată în fapt și în drept, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta C.N.T.E.E. T. SA, sucursala T. Cluj, împotriva sentinței civile nr. 1598 din 11 decembrie 2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 mai 2005.