ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6184/2004

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Judecătoriei Mediaș la 2 octombrie 2003 reclamanții

V.A. și V.V. au solicitat să

se constate că au dobândit ca bun comun prin uzucapiune, dreptul de proprietate

asupra terenului înscris în C.F. 1271 Ighișul Nou, nr. top. 81/2 grădină

intravilan în suprafață de 180 mp și să se dispună înscrierea în C.F. a acestui

drept. Au mai solicitat că Primăria să numească un curator

litis

pentru

proprietara terenului, H.M., decedată fără urmași.

în motivarea acțiunii

reclamanții au arătat că folosesc terenul situat în strada B. din 11 octombrie

1953, de când s-au căsătorit, la data când au luat în posesie terenului,

proprietara acestuia H.M. era decedată de foarte multă vreme, iar la momentul

acțiunii, trecând peste 60 de ani de la decesul proprietarului, ei se bucură de

împlinirea termenului de uzucapiune.

La 15 octombrie 2003

reclamanții au precizat acțiunea în sensul că terenul uzucapat este de 475 mp

și nu 180 mp cum s-a trecut inițial în acțiune iar ulterior acțiunea a fost

completată și cu o cerere de a se constata că pe suprafața de teren pe care au

uzucapat-o au ridicat o construcție compusă din patru camere cu dependințe și

anexe și pentru care doresc înscrierea dreptului de proprietate în cartea

funciară.

În cauză prin dispoziția nr.

782/2003 a primarului municipiului Mediaș a fost numită P.M. curator

litis

pe

seama moștenitorilor pârâtei H.M., pentru a reprezenta interesele acesteia în

proces.

Judecătoria Mediaș, prin

sentința civilă nr. 3250 din 10 noiembrie 2003 a respins acțiunea pentru lipsa

capacității de folosință a pârâtei H.M.

S-a reținut că persoanele

moarte nu pot fi reprezentate și nici moștenitorii necunoscuți, cum este cazul

în speță.

Curtea de Apel Alba Iulia

prin decizia nr. 248A din 19 februarie 2004 a respins ca nefondat apelul

reclamanților.

Critica a privit

împrejurarea că minuta sentinței nu menționează faptul că soluția s-a pronunțat

în ședință publică de către președinte, ceea ce atrage nulitatea absolută a

hotărârii.

Un alt motiv de apel s-a

referit la greșita soluție a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei în

lipsa oricărei dovezi că aceasta ar fi decedat și omisiunea instanței de a se

primite asupra precizării de acțiune.

Apelul a fost respins

constatându-se că pe lângă împrejurarea că nulitatea invocată nu face parte

dintre nulitățile absolute ea nu a fost dovedită iar partea nu a făcut dovada

că i s-a produs vreo vătămare.

Nici celelalte critici nu au

fost primite față de împrejurarea că prin însăși acțiunea formulată reclamanții

au indicat decesul pârâtei.

S-a constatat de asemenea că

prin respingerea acțiunii reclamanții nu-și văd închisă calea de valorificare a

dreptului pretins asupra bunului împotriva moștenitorilor.

Împotriva acestei soluții

reclamanții au declarat recurs invocând nulitatea prevăzută de art. 304 pct. 9

C. proc. civ. combinat cu art. 1847 C. civ., art. 152 lit. e) C. fam., art. 3

C. civ. și art. 6 din Convenția Europeană a Dreptului Omului, precum și art.

304 pct. 5 referitor la art. 258 alin. (2) C. proc. civ.

Au fost reluate în fapt

criticile din apel cu privire la împrejurarea că în cauză nu s-au făcut dovezi

cu privire la decesul numitei H.M., la legalitatea curatoarei, la greșita

apreciere că nu ar fi întrunit în cauză condițiile prevăzute pentru a uzucapa,

precum și la lipsa mențiunii că minuta s-a pronunțat în ședința publică de

președinte.

Recursul este nefondat.

Instanțele au soluționat cererea în

conformitate cu normele de procedură civilă. Au constatat că nu sunt întrunite

condițiile prevăzute de art. 112 C. proc. civ. pentru chemarea în judecată și

au invocat din oficiu excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei H.M.

despre care chiar în acțiune reclamanții au indicat că este decedată.

În mod corect au constatat că nu pot

fi chemate în judecată persoane decedate în nume propriu, cât privește așa

numita numire a unui curator

litis

pe „seama moștenitorilor numitei H.M.

până la apariția acestora în proces”, măsura a fost fără îndoială ilegală în

raport de datele speței.

Art. 152 lit. a) C. fam. în temeiul

cărora s-a dispus curatela prevede textual că se poate institui curatela „dacă

din cauza bătrâneții, a bolii sau a unei infirmității fizice, o persoană, deși

capabilă nu poate, personal, să-și administreze bunurile sau să-și apere

interesele în condiții mulțumitoare și, din motive temeinice, nu-și poate numi

un reprezentant”.

Condiția primară,

sine gua non

pentru numirea unui curator este să existe o persoană într-una din situațiile

arătate de text.

H.M. despre care chiar reclamanții

prin acțiune afirmă că este decedată nu mai este o persoană în termenii

stabiliți de Decretul nr. 31/1954, privind persoanele fizice și juridice.

Este adevărat că starea civilă se

dovedește cu acte de stare civilă dar dovada cade în sarcina reclamantului care

face acțiunea și nu a instanței.

Sarcina probei în procesul civil,

aparține reclamantului, potrivit art. 112 pct. 5 C. proc. civ. cât și adagiul

actori

incumbit probatio

.

Nici celelalte critici sub aspectul

formal al hotărârilor nu sunt întemeiate.

Atât minuta cât și dispoziția

hotărârii atacate purtând mențiunea că pronunțarea s-a făcut în ședință publică

și fiind semnată de președinte.

Art. 258 alin. (1) C. proc. civ. menționează

în mod expres lipsa semnăturii judecătorilor ca motiv de nulitate, ceea ce nu

este cazul în speță.

Cât privește criticile pe fondul

cauzei acestea nu-și au rostul câtă vreme cauza a fost rezolvată pe excepție și

nu pe fond.

Pentru considerentele arătate

recursul reclamanților se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamanții V.A. și

V.V. împotriva deciziei nr. 248/A din 19 februarie 2004 a Curții de Apel Alba

Iulia.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie

2004.