ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6184/2004

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mediaș la 2 octombrie 2003 reclamanții V.A. și V.V. au solicitat să se constate că au dobândit ca bun comun prin uzucapiune, dreptul de proprietate asupra terenului înscris în C.F. 1271 Ighișul Nou, nr. top. 81/2 grădină intravilan în suprafață de 180 mp și să se dispună înscrierea în C.F. a acestui drept. Au mai solicitat că Primăria să numească un curator litis pentru proprietara terenului, H.M., decedată fără urmași. în motivarea acțiunii reclamanții au arătat că folosesc terenul situat în strada B. din 11 octombrie 1953, de când s-au căsătorit, la data când au luat în posesie terenului, proprietara acestuia H.M.

era decedată de foarte multă vreme, iar la momentul acțiunii, trecând peste 60 de ani de la decesul proprietarului, ei se bucură de împlinirea termenului de uzucapiune. La 15 octombrie 2003 reclamanții au precizat acțiunea în sensul că terenul uzucapat este de 475 mp și nu 180 mp cum s-a trecut inițial în acțiune iar ulterior acțiunea a fost completată și cu o cerere de a se constata că pe suprafața de teren pe care au uzucapat-o au ridicat o construcție compusă din patru camere cu dependințe și anexe și pentru care doresc înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară. În cauză prin dispoziția nr. 782/2003 a primarului municipiului Mediaș a fost numită P.M. curator litis pe seama moștenitorilor pârâtei H.M., pentru a reprezenta interesele acesteia în proces.

Judecătoria Mediaș, prin sentința civilă nr. 3250 din 10 noiembrie 2003 a respins acțiunea pentru lipsa capacității de folosință a pârâtei H.M. S-a reținut că persoanele moarte nu pot fi reprezentate și nici moștenitorii necunoscuți, cum este cazul în speță. Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia nr. 248A din 19 februarie 2004 a respins ca nefondat apelul reclamanților. Critica a privit împrejurarea că minuta sentinței nu menționează faptul că soluția s-a pronunțat în ședință publică de către președinte, ceea ce atrage nulitatea absolută a hotărârii. Un alt motiv de apel s-a referit la greșita soluție a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei în lipsa oricărei dovezi că aceasta ar fi decedat și omisiunea instanței de a se primite asupra precizării de acțiune.

Apelul a fost respins constatându-se că pe lângă împrejurarea că nulitatea invocată nu face parte dintre nulitățile absolute ea nu a fost dovedită iar partea nu a făcut dovada că i s-a produs vreo vătămare. Nici celelalte critici nu au fost primite față de împrejurarea că prin însăși acțiunea formulată reclamanții au indicat decesul pârâtei. S-a constatat de asemenea că prin respingerea acțiunii reclamanții nu-și văd închisă calea de valorificare a dreptului pretins asupra bunului împotriva moștenitorilor. Împotriva acestei soluții reclamanții au declarat recurs invocând nulitatea prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. combinat cu art. 1847 C. civ., art. 152 lit. e) C. fam., art. 3 C. civ.

și art. 6 din Convenția Europeană a Dreptului Omului, precum și art. 304 pct. 5 referitor la art. 258 alin. (2) C. proc. civ. Au fost reluate în fapt criticile din apel cu privire la împrejurarea că în cauză nu s-au făcut dovezi cu privire la decesul numitei H.M., la legalitatea curatoarei, la greșita apreciere că nu ar fi întrunit în cauză condițiile prevăzute pentru a uzucapa, precum și la lipsa mențiunii că minuta s-a pronunțat în ședința publică de președinte. Recursul este nefondat. Instanțele au soluționat cererea în conformitate cu normele de procedură civilă. Au constatat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 112 C. proc. civ. pentru chemarea în judecată și au invocat din oficiu excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei H.M.

despre care chiar în acțiune reclamanții au indicat că este decedată. În mod corect au constatat că nu pot fi chemate în judecată persoane decedate în nume propriu, cât privește așa numita numire a unui curator litis pe „seama moștenitorilor numitei H.M. până la apariția acestora în proces”, măsura a fost fără îndoială ilegală în raport de datele speței. Art. 152 lit. a) C. fam. în temeiul cărora s-a dispus curatela prevede textual că se poate institui curatela „dacă din cauza bătrâneții, a bolii sau a unei infirmității fizice, o persoană, deși capabilă nu poate, personal, să-și administreze bunurile sau să-și apere interesele în condiții mulțumitoare și, din motive temeinice, nu-și poate numi un reprezentant”.

Condiția primară, sine gua non pentru numirea unui curator este să existe o persoană într-una din situațiile arătate de text. H.M. despre care chiar reclamanții prin acțiune afirmă că este decedată nu mai este o persoană în termenii stabiliți de Decretul nr. 31/1954, privind persoanele fizice și juridice. Este adevărat că starea civilă se dovedește cu acte de stare civilă dar dovada cade în sarcina reclamantului care face acțiunea și nu a instanței. Sarcina probei în procesul civil, aparține reclamantului, potrivit art. 112 pct. 5 C. proc. civ. cât și adagiul actori incumbit probatio . Nici celelalte critici sub aspectul formal al hotărârilor nu sunt întemeiate. Atât minuta cât și dispoziția hotărârii atacate purtând mențiunea că pronunțarea s-a făcut în ședință publică și fiind semnată de președinte.

Art. 258 alin. (1) C. proc. civ. menționează în mod expres lipsa semnăturii judecătorilor ca motiv de nulitate, ceea ce nu este cazul în speță. Cât privește criticile pe fondul cauzei acestea nu-și au rostul câtă vreme cauza a fost rezolvată pe excepție și nu pe fond. Pentru considerentele arătate recursul reclamanților se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamanții V.A. și V.V. împotriva deciziei nr. 248/A din 19 februarie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2004.