ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3363/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Uniunea județeană a sindicatelor Vâlcea, Sindicatul județean al pensionarilor Râmnicu Vâlcea, a solicitat în contradictoriu cu SC O. SA Râmnicu Vâlcea anularea deciziei nr. 1311 din 24 decembrie 2002 emisă de pârâți prin care a fost revocată Decizia nr. 1179 din 15 noiembrie 2002 a aceleiași pârâte, dată în baza Legii nr. 10/2001. În motivarea acțiunii reclamanta a învederat că prin decizia nr. 1179 din 15 noiembrie 2002 SC O. SA Râmnicu Vâlcea a admis notificarea nr. 105/2002 formulată de Uniunea județeană a sindicatelor Vâlcea, Sindicatul județean al pensionarilor Vâlcea, prin care se solicitase retrocedarea imobilului grădiniță-creșă zona 1 Mai din municipiul Râmnicu Vâlcea și s-a dispus constituirea comisiei de predare a imobilului către proprietarul de drept.

Ulterior, fără să-și argumenteze poziția, pârâta a emis decizia nr. 1319 din 24 decembrie 2002 prin care a revocat decizia nr. 1179 din 15 noiembrie 2002 urmând ca imobilul Grădinița sud O., clădire + teren curte, să fie preluat pe bază de protocol de Primăria municipiului Râmnicu Vâlcea. Or, decizia de revocare a fost dată peste termenul prevăzut de lege și oricum ignoră titlul de proprietate al reclamantei. Ulterior, reclamanta a invocat excepția de tardivitate a emiterii deciziei nr. 1311 din 24 decembrie 2002. Tribunalul Vâlcea, secția civilă, prin sentința nr. 195 din 8 aprilie 2003 a respins excepția de tardivitate a emiterii deciziei nr. 1311 din 24 decembrie 2002 de către SC O. SA Râmnicu Vâlcea.

De asemenea, a respins acțiunea formulată de Uniunea județeană a sindicatelor Vâlcea, Sindicatul județean al pensionarilor Vâlcea împotriva deciziei nr. 1311/2002 a SC O. SA Râmnicu Vâlcea. În motivarea soluției instanța a reținut că de la data emiterii deciziei de retrocedare nr. 1179 din 15 noiembrie 2002, respectiv de la comunicarea ei, și până la 24 decembrie 2002 când a fost dată decizia de revocare nr. 1311/2002, nu s-a procedat la restituirea efectivă a imobilului către reclamantă astfel că cea de a doua decizie a fost emisă în termen legal. În ceea ce privește fondul pricinii s-a învederat că deși inițial imobilul în dispută a aparținut Consiliului județean al sindicatelor Vâlcea, investiția fiind realizată din fondurile fostului Comitet Central al UGSR, iar cu începere din anul 1973 a figurat în patrimoniul SC O. SA.

În prezent, prin H.G. nr. 1362/2001 privind atestarea domeniului public al județului Vâlcea, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Vâlcea, imobilul figurează în domeniul public al municipiului Râmnicu Vâlcea, iar la 14 februarie 2003 a fost predat cu proces verbal Primăriei municipiului Râmnicu Vâlcea. Astfel fiind și în raport de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001, nu existau motive pentru anularea deciziei nr. 1311 din 24 decembrie 2002 emisă de SC O. SA Râmnicu Vâlcea. Curtea de Apel Pitești, secția civilă, prin decizia nr. 96/A din 12 iunie 2003 a admis apelul declarat de Uniunea județeană a sindicatelor Vâlcea, Sindicatul județean al pensionarilor Vâlcea împotriva sentinței nr. 195 din 8 aprilie 2003 a Tribunalului Vâlcea, secția civilă, a schimbat în tot sentința în sensul că a admis contestația introdusă împotriva deciziei nr. 1311 din 24 decembrie 2002 emisă de intimata SC O. SA Râmnicu Vâlcea și a anulat această decizie.

Instanța de apel a conchis că dispoziția de restituire în natură a unui imobil conform art. 23 din Legea nr. 10/2001 constituie titlu de proprietate, având forța dată actului autentic prin art. 1173 și art. 1174 C.civ. și prin urmare un asemenea act poate fi anulat sau constatat nul doar pe calea dreptului comun, unitatea emitentă neavând calitatea să o facă. În contra menționatei decizii a declarat recurs SC O. SA invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 și 1 C. proc. civ. și susținând în esență că reclamanta a notificat Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea care a transmis-o recurentei; că la data emiterii deciziei nr. 1179 din 15 noiembrie 2002 de restituire în natură a imobilului SC O. SA nu avea calitatea de unitate deținătoare deoarece prin H.G.

nr. 1362/2001 imobilul în dispută fusese inclus în domeniul public de interes local; Din această perspectivă, decizia emisă în aplicarea Legii nr. 10/2001 constituie act juridic civil specific, care emană de la organul de conducere al unității deținătoare și poate fi pus în executare în baza normelor de drept comun în materie sau poate fi infirmat de instanța civilă. În această ordine de idei, actul poate fi retractat de organul emitent până la punerea efectivă în executare, pe baza Legii nr. 10/2001, în faza administrativă prealabilă. Cum decizia nr. 1179 din 15 septembrie 2002 nu a fost pusă în executare până la emiterea deciziei de revocare nr. 1311 din 24 decembrie 2002 iar imobilul nu a fost predat efectiv reclamantei, decizia de revocare a fost emisă în termen legal și este pe deplin justificată întrucât imobilul în dispută figurează în anexa la H.G.

nr. 1362/2001 ca de altfel, toate unitățile de învățământ preșcolar, fiind inclus în domeniul public, chiar de la data depunerii notificării. Mai mult, imobilul nu a fost preluat abuziv de la Consiliul județean al sindicatelor Vâlcea ci a fost repartizat fostului Combinat chimic Râmnicu Vâlcea (actualul O. ) pentru continuarea lucrărilor de construcții și montaj și darea în folosință deoarece reclamanta nu avea fonduri și nici forță de muncă. Astfel fiind recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și pe fond respingerea acțiunii. Recursul este fondat pentru motivele ce succed. Din dosar a rezultat că reclamanta a notificat Primăria municipiului Râmnicu Vâlcea solicitând restituirea în natură a imobilului grădiniță-creșă zona 1 Mai din municipiul Râmnicu Vâlcea.

La rândul ei, Primăria municipiului Râmnicu Vâlcea, cu adresa nr. 989 din 22 septembrie 2002 a transmis notificarea nr. 105/2002 către SC O. SA Râmnicu Vâlcea, care a emis inițial decizia nr. 1179 din 15 noiembrie 2002 de retrocedare a imobilului în dispută, iar ulterior, decizia nr. 1311 din 24 decembrie 2002 de revocare a primei decizii. Potrivit art. 21 din Legea nr. 10/2001 de regulă cererile de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv, se adresează de către persoana îndreptățită, persoanei juridice deținătoare, pe calea notificării, prin executorul judecătoresc. Cu alte cuvinte, în cadrul procedurii administrative prealabile, soluționarea notificării revine unității deținătoare la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, iar în cazurile prevăzute de art. 16 alin. (1) și (2), art. 18, art. 32 alin. (1) din lege rezolvarea cade în competența primăriei.

Așa cum deja s-a relevat, inițial reclamanta a notificat Primăria Râmnicu Vâlcea, iar sesizarea pârâtei s-a făcut de primărie la 22 septembrie 2002. Or, la acea dată SC O. SA nu mai avea calitatea de persoană juridică deținătoare întrucât prin H.G. nr. 1362/2001 publicată în M. Of., partea I, a nr. 281 bis din 25 aprilie 2002 Grădinița Sud O. clădire, teren, curte 445,97 mp a fost atestată ca aparținând domeniului public al municipiului Râmnicu Vâlcea. Prin urmare, atât la data de 15 noiembrie 2002 când pârâta a decis retrocedarea imobilului în discuție cât și la data de 24 decembrie 2002 când a revenit asupra măsurii respective, pârâta SC O. SA nu era abilitată să ia vreo măsură cu privire la imobil, întrucât nu avea statutul de persoană juridică deținătoare.

Pe de altă parte, apartenența imobilului în litigiu la domeniul public de interes local, stabilită prin H.G. nr. 1362/2001, fiind publicată în Monitorul Oficial, trebuia să fie cunoscută atât de către reclamantă cât și de pârâtă, iar necunoașterea acestei prevederi legale nu putea fi invocată de către părți și cu atât mai puțin ignorată. Din această perspectivă, orice măsură cu privire la un bun ce făcea parte din domeniul public al statului dispusă în alte condiții decât cele legale, cum este și cazul celei din speță, nu putea produce efecte juridice. În adevăr, potrivit art. 135 din Constituție și art. 11 din Legea nr. 213 din 17 noiembrie 1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia bunurile ce aparțin domeniului public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile, iar actele juridice încheiate cu încălcarea acestor prevederi sunt lovite de nulitate absolută.

De asemenea conform art. 38 lit. f) din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, consiliile locale sunt abilitate să administreze bunurile ce fac parte din domeniul public de interes local. Astfel fiind și cum imobilul în dispută aparține domeniului public al municipiului Râmnicu Vâlcea, orice măsură cu privire la respectivul bun putea fi luată exclusiv de Consiliul local al municipiului Râmnicu Vâlcea. Din această perspectivă rezultă cu evidență că SC O. SA nu era abilitată să dispună în legătură cu imobilul solicitat de reclamantă chiar dacă la data respectivă Grădinița –Creșă zona 1 Mai nu fusese încă preluată prin protocol de către Primăria Râmnicu Vâlcea, întrucât apartenența ei la domeniul public de interes local fusese decisă prin H.G.

nr. 1362/2001 intrate în vigoare prin publicarea ei în monitorul oficial încă din 25 aprilie 2002. Față de cele ce preced, recursul urmează a fi admis, a casa decizia atacată și în fond a respinge apelul declarat de Uniunea județeană a sindicatelor Vâlcea, Sindicatul județean al pensionarilor Râmnicu Vâlcea împotriva sentinței nr. 195 din 8 aprilie 2003 a Tribunalului Vâlcea, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta SC O. SA Râmnicu Vâlcea împotriva deciziei nr. 96/A din 12 iunie 2003 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pe care o casează și în fond respinge apelul formulat de reclamanta Uniunea Județeană a Sindicatelor Vâlcea, Sindicatul județean al pensionarilor Vâlcea, împotriva sentinței civile nr. 195 din 8 aprilie 2003 a Tribunalului Vâlcea, secția civilă, pe care o menține. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 aprilie 2005.