ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 770/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința atacată cu recurs, sentința civilă nr. 72, pronunțată la data de 5 aprilie 2004, în dosarul nr. 152/C+C/2004, Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, rejudecând după casare cu trimitere, a respins ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta SC T.S. SRL Galați, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați, Garda Financiară și secția Galați a Gărzii Financiare.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanta a cerut anularea procesului-verbal de control nr. 601 din 7 iunie 2000, încheiat de comisarii din cadrul secției Galați a Gărzii Financiare, a hotărârii nr. 11/2000 a secției Galați a Gărzii Financiare, a dispoziției nr. 110/2000, a Direcției Generale a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Galați și a deciziei nr. 110/2001, a Ministerului Finanțelor Publice, susținând, în esență, că nu datorează bugetului de stat, sumele reținute în sarcina sa: - 112.189.860 lei, impozit pe venit - 23.719.577 lei, majorări de întârziere. Pentru a respinge acțiunea reclamantei, ca nefondată, instanța de fond a motivat că societatea comercială, pentru perioada supusă controlului, datorează impozitul stabilit de organele de control, pentru veniturile prevăzute de art. 38 din O.G.

nr. 73/1999, plătite persoanelor de la care a achiziționat fier vechi, pentru care avea obligația reținerii la sursă, potrivit art. 40 alin. (2) din aceeași ordonanță de urgență. În ceea ce privește invocarea de către reclamantă, a prevederilor O.U.G. nr. 87/2000, instanța de fond a reținut că acestea nu sunt incidente în cauză. Împotriva acestei soluții, a formulat recurs, reclamanta, susținând: 1. instanța de fond a dat o hotărâre casabilă în condițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., neaplicând prevederile art. II alin. (II) Anexa nr. 2 din O.U.G. nr. 87/2000, potrivit cărora prevederile art. 38 și 43 din O.G. nr. 73/1999, privind impozitul pe venit, se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2000, astfel că nu avea obligația să calculeze, să rețină la sursă și să vireze la buget, sumele stabilite de organul de control, pentru o perioadă anterioară; 2. hotărârea este casabilă în condițiile art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., cuprinzând motive străine de natura pricinii, instanța reținând greșit că ar fi realizat venituri din activitatea de colectare a fierului vechi care trebuie impozitate, în timp ce organul de control i-a imputat că nu a calculat impozitul de 10% pe veniturile realizate de persoanele fizice care au predat fierul vechi, pe care trebuie să-l rețină și să-l vireze la bugetul statului. Recursul este nefondat.

Este necontestat că obiectul contestației soluționate prin dispoziția nr. 110/2000, emisă de Directorul general al Direcției Generale a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Galați l-a format suma de 135.908.737 lei, impozit pe venit și majorările de întârziere aferente stabilite prin procesul-verbal nr. 601 din 7 iunie 2000 și menținute prin hotărârea nr. 11/2000, emisă de Garda Financiară, secția Galați, pentru perioada 1 ianuarie - 31 martie 2000, supusă controlului, pentru veniturile achitate persoanelor fizice care au predat deșeuri metalice la centrele de colectare ale societății comerciale recurente. În perioada supusă controlului, actul normativ incident a fost O.G. nr. 73/1999, privind impozitul pe venit, care impunea regula generală a impozitării oricăror venituri și în art. 5, indica limitativ categoriile de venituri care erau exceptate, între care nu se regăsesc veniturile vizate de actul de control în litigiu.

Mai mult, art. 38 din aceeași ordonanță prevede că în categoria veniturilor impozabile se cuprind, între altele, „și diverse venituri care nu se regăsesc în mod expres menționate în prezenta ordonanță”. De asemenea, potrivit art. 40 din aceeași ordonanță, veniturile prevăzute la art. 38, se impun prin reținere la sursă, cu o cotă de 10% aplicată la venitul brut, obligația calculării, reținerii și virării revenind plătitorilor de venituri. Având în vedere aceste reglementări, soluția instanței de fond și actele administrative atacate sunt legale și temeinice, iar împrejurarea că recurenta-reclamantă nu a calculat și nu a reținut cota de 10% din sumele achitate persoanelor fizice, care au predat deșeuri metalice refolosibile, nu este de natură să o exonereze de obligația legală de a achita impozitul legal aferent sumelor respective.

Apărarea formulată în ceea ce privește incidența prevederilor O.U.G. nr. 87/2000, pentru modificarea O.G. nr. 73/1999, a fost înlăturată în mod corect de instanța de fond, acest act normativ fiind publicat în M. Of. nr. 302/3.07.2000, în afara perioadei supuse controlului: 1 ianuarie - 31 martie 2000. Al doilea motiv de recurs, reglementat de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., este neîntemeiat, hotărârea instanței de fond cuprinzând motive corespunzătoare obiectului cauzei, neexistând nici o contradicție între constatarea că recurenta-reclamantă a obținut venituri din activitatea de colectare a deșeurilor metalice refolosibile și temeiul reținut de organul de control, pentru stabilirea sumelor datorate la bugetul statului.

Astfel fiind, constatând că hotărârea instanței de fond și actele administrative atacate, sunt legale și temeinice, recursul va fi respins. Având în vedere soluția adoptată privind recursul și dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., cererea de cheltuieli de judecată formulată de recurenta-reclamantă, este lipsită de temei legal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC T.S. SRL Galați împotriva sentinței nr. 72 din 5 aprilie 2004 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2005.