ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 770/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința atacată cu

recurs, sentința civilă nr. 72, pronunțată la data de 5 aprilie 2004, în

dosarul nr. 152/C+C/2004, Curtea de Apel Galați, secția comercială și de

contencios administrativ, rejudecând după casare cu trimitere, a respins ca

nefondată, acțiunea formulată de reclamanta SC T.S. SRL Galați, în

contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor

Publice Galați, Garda Financiară și secția Galați a Gărzii Financiare.

Pentru a pronunța această

soluție, curtea de apel a reținut următoarele:

Prin acțiunea formulată,

reclamanta a cerut anularea procesului-verbal de control nr. 601 din 7 iunie

2000, încheiat de comisarii din cadrul secției Galați a Gărzii Financiare, a

hotărârii nr. 11/2000 a secției Galați a Gărzii Financiare, a dispoziției nr. 110/2000,

a Direcției Generale a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat

Galați și a deciziei nr. 110/2001, a Ministerului Finanțelor Publice,

susținând, în esență, că nu datorează bugetului de stat, sumele reținute în

sarcina sa:

- 112.189.860 lei, impozit

pe venit

- 23.719.577 lei, majorări

de întârziere.

Pentru a respinge acțiunea

reclamantei, ca nefondată, instanța de fond a motivat că societatea comercială,

pentru perioada supusă controlului, datorează impozitul stabilit de organele de

control, pentru veniturile prevăzute de art. 38 din O.G. nr. 73/1999, plătite

persoanelor de la care a achiziționat fier vechi, pentru care avea obligația

reținerii la sursă, potrivit art. 40 alin. (2) din aceeași ordonanță de

urgență.

În ceea ce privește

invocarea de către reclamantă, a prevederilor O.U.G. nr. 87/2000, instanța de

fond a reținut că acestea nu sunt incidente în cauză.

Împotriva acestei soluții, a

formulat recurs, reclamanta, susținând:

hotărâre casabilă în condițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., neaplicând

prevederile art. II alin. (II) Anexa nr. 2 din O.U.G. nr. 87/2000, potrivit

cărora prevederile art. 38 și 43 din O.G. nr. 73/1999, privind impozitul pe

venit, se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2000, astfel că nu avea

obligația să calculeze, să rețină la sursă și să vireze la buget, sumele

stabilite de organul de control, pentru o perioadă anterioară;

în condițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., cuprinzând motive străine de

natura pricinii, instanța reținând greșit că ar fi realizat venituri din

activitatea de colectare a fierului vechi care trebuie impozitate, în timp ce

organul de control i-a imputat că nu a calculat impozitul de 10% pe veniturile

realizate de persoanele fizice care au predat fierul vechi, pe care trebuie

să-l rețină și să-l vireze la bugetul statului.

Recursul este nefondat.

Este necontestat că obiectul

contestației soluționate prin dispoziția nr. 110/2000, emisă de Directorul

general al Direcției Generale a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de

Stat Galați l-a format suma de 135.908.737 lei, impozit pe venit și majorările

de întârziere aferente stabilite prin procesul-verbal nr. 601 din 7 iunie 2000

și menținute prin hotărârea nr. 11/2000, emisă de Garda Financiară, secția

Galați, pentru perioada 1 ianuarie - 31 martie 2000, supusă controlului, pentru

veniturile achitate persoanelor fizice care au predat deșeuri metalice la

centrele de colectare ale societății comerciale recurente.

În perioada supusă

controlului, actul normativ incident a fost O.G. nr. 73/1999, privind impozitul

pe venit, care impunea regula generală a impozitării oricăror venituri și în art.

5, indica limitativ categoriile de venituri care erau exceptate, între care nu

se regăsesc veniturile vizate de actul de control în litigiu.

Mai mult, art. 38 din

aceeași ordonanță prevede că în categoria veniturilor impozabile se cuprind,

între altele, „și diverse venituri care nu se regăsesc în mod expres menționate

în prezenta ordonanță”.

De asemenea, potrivit art. 40

din aceeași ordonanță, veniturile prevăzute la art. 38, se impun prin reținere

la sursă, cu o cotă de 10% aplicată la venitul brut, obligația calculării,

reținerii și virării revenind plătitorilor de venituri.

Având în vedere aceste

reglementări, soluția instanței de fond și actele administrative atacate sunt

legale și temeinice, iar împrejurarea că recurenta-reclamantă nu a calculat și

nu a reținut cota de 10% din sumele achitate persoanelor fizice, care au predat

deșeuri metalice refolosibile, nu este de natură să o exonereze de obligația

legală de a achita impozitul legal aferent sumelor respective.

Apărarea formulată în ceea

ce privește incidența prevederilor O.U.G. nr. 87/2000, pentru modificarea O.G. nr.

73/1999, a fost înlăturată în mod corect de instanța de fond, acest act

normativ fiind publicat în M. Of. nr. 302/3.07.2000, în afara perioadei supuse

controlului: 1 ianuarie - 31 martie 2000.

Al doilea motiv de recurs,

reglementat de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., este neîntemeiat, hotărârea

instanței de fond cuprinzând motive corespunzătoare obiectului cauzei,

neexistând nici o contradicție între constatarea că recurenta-reclamantă a

obținut venituri din activitatea de colectare a deșeurilor metalice

refolosibile și temeiul reținut de organul de control, pentru stabilirea

sumelor datorate la bugetul statului.

Astfel fiind, constatând că

hotărârea instanței de fond și actele administrative atacate, sunt legale și

temeinice, recursul va fi respins.

Având în vedere soluția

adoptată privind recursul și dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ.,

cererea de cheltuieli de judecată formulată de recurenta-reclamantă, este

lipsită de temei legal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC T.S. SRL Galați împotriva sentinței nr. 72 din 5 aprilie 2004 a Curții de

Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 februarie 2005.