ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8740/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8740/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 10
noiembrie 2003, reclamanta R.L. a solicitat anularea hotărârii nr. 7739/2003,
emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor și obligarea pârâtei să-i
recunoască calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr.
189/2000, fiind născută în timpul refugiului părinților săi, la data de 7
septembrie 1943.
Curtea de Apel Oradea, secția
comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 590/CA/2003 din 15
decembrie 2003, a admis acțiunea, așa cum a fost formulată, reținând că și
copiii născuți în timpul refugiului părinților, au același statut cu părinții
lor.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat recurs în termen, pârâta.
În motivarea recursului a susținut
că reclamanta nu era născută la data strămutării părinților săi și, ca urmare,
nu avea un domiciliu de unde să fi fost strămutată în altă localitate, din
motive etnice.
A arătat că legislația română nu
recunoaște capacitatea de folosință și nici de domiciliu, în favoarea fătului
conceput, singura excepție fiind cea în care fătul conceput să se fi născut viu,
pentru a i se deschide dreptul la moștenire.
Verificând cauza, în funcție de
motivele de recurs formulate, în lumina dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C.
proc. civ., Curtea constată că sentința este legală și temeinică.
Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c)
din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de
drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetățenie română
care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit
persecuții din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de
domiciliu.
Prin H.G. nr. 127/2002, au fost
asimilate persoanelor strămutate, și cele refugiate.
Textele legale au avut în vedere
persecuția din motive etnice, la care au fost supuse unele persoane de
cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți în
perioada de refugiu. Traiul în refugiu a avut consecințe identice, materiale și
morale, vătămătoare, atât asupra părinților, cât și asupra copiilor lor,
indiferent că au fost născuți înainte sau în timpul refugiului.
Cum reclamanta s-a născut la data de
7 septembrie 1943, în București, unde părinții săi s-au refugiat din localitatea
Răscruci, județul Cluj, curtea de apel a apreciat în mod corect că sunt
aplicabile dispozițiile Legii nr. 189/2000.
Cât privește susținerea recurentei,
în sensul că legislația română nu recunoaște capacitatea de folosință în
favoarea fătului conceput, decât pentru recunoașterea dreptului de moștenire,
aceasta nu poate fi primită.
Capacitatea de folosință a persoanei
fizice începe, în principiu, de la data nașterii, însă de la această regulă
există o excepție, în sensul că drepturile copilului sunt recunoscute de la
concepțiune, dacă se naște viu [art. 7 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954].
Pentru considerentele arătate,
recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de
ordine publică, în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc.
civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta
Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței nr. 590/CA/2003 – P din 15
decembrie 2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios
administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 7 decembrie 2004.