ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3478/2004

Asupra recursului de față; Din actele dosarului, constată următoarele: S.V. a fost agent șef de poliție în cadrul Inspectoratului al Poliției de Frontieră Iași. La data de 26 iunie 2001, prin Ordinul nr. S361159/2001, este trecut în rezervă, fiind declarat „inapt pentru serviciul militar pe timp de pace, apt limitat în timp de război”, gradul II de invaliditate, stare a sănătății stabilită prin decizia nr. 750 46 din 26 iunie 2001 a Comisiei de Expertiză Medico-Militară de pe lângă Spitalul Militar Iași. La 15 ianuarie 2002, comisarul șef T.G., șeful I.J.P.F. Iași, în baza notei de raport a Șefului Direcției de Management Resurse Umane, anulează în parte sus-menționatul ordin, în sensul că trecerea în rezervă se face cu data de 31 iulie 2001. La 26 iunie 2001, era în vigoare Legea nr. 56/1992, în baza căreia S.V.

putea pretinde unele drepturi bănești, pentru trecerea în rezervă în caz de invaliditate, sens în care au și fost emise Instrucțiunile nr. 1026/1999 ale Ministerului de Interne. La 30 iunie 2001, Legea nr. 56/1992 a fost abrogată, prin O.U.G. nr. 105/2001, noul act normativ neincluzând drepturile bănești aferente trecerii în rezervă pentru invaliditate. Astfel, S.V. nu a beneficiat de ajutorul bănesc egal cu de 12 ori solda integrală avută în ultima lună de activitate. S.V. cheamă în judecată pe: a) U.O., subcomisar, juristul unității militare; b) T.G., comisar, șeful I.J.P.F. Iași și c) I.T., comisar șef în cadrul I.S.P.F. Iași, pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și omisiunea sesizării organelor judiciare, prevăzute de art. 246 și art. 263 C. pen.

Petiționarul motivează că: a) U.O. a semnat abuziv ordinul prin care s-a modificat data trecerii sale în rezervă, inducând în eroare instanțele judecătorești. b) T.G. a refuzat, nejustificat, acordarea celor 12 solde; c) I.T., în calitate de contabil șef, nu i-a acordat drepturile bănești cuvenite la trecerea în rezervă. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, prin rezoluția nr. 37/P/2003 din 17 iunie 2003, dispune neînceperea urmăririi penale, în baza art. 228 alin. (1), combinat cu art. 10 lit. a) C. proc. pen. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași confirmă această rezoluție, respingând, ca nefondată, plângerea petiționarului. Petiționarul se plânge Curții de Apel Iași, care, prin sentința penală nr. 5 din 24 februarie 2004, respinge, ca nefondată, plângerea și îl obligă pe petent să plătească 200.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Petiționarul declară recurs, reiterând cererea introductivă. Recursul este nefondat. Așa cum, legal și temeinic, au reținut parchetul și Curtea de Apel Iași, Legea nr. 56/1992, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 80/1999, stabilea (art. 80), în favoarea personalului Poliției de Frontieră Române, un ajutor bănesc echivalent a 12 solde integrale, în cazul polițistului care și-a pierdut capacitatea de muncă în timpul serviciului și în legătură cu serviciul. Acest ajutor bănesc se plătea pe lângă pensia de invaliditate. În aplicarea acestor dispoziții legale, au fost date Instrucțiunile nr. 1026/1999, care obligau ca decizia Comisiei de expertiză medico-legală să fie avizată de Comisia Centrală de expertiză medico-legală a Ministerului de Interne.

Prin nota-raport nr. 669 din 12 august 1994, ministrul de interne aprobă ca, pentru cadrele militare încadrate în grade de invaliditate, data trecerii în rezervă să fie ultima zi calendaristică a lunii în care decizia medico-legală a fost avizată. Aceste note-raport nu au fost înlăturate de ultimele instrucțiuni, date de ministrul de interne în aplicarea Legii nr. 56/1992, așa cum a fost modificată. Decizia medicală nr. 750 46 26 iunie 2001, prin care petentul este clasat medical, este avizată, favorabil, la data de 4 iulie 2001. În perioada scursă de la emiterea deciziei medico-legale și avizarea acesteia, intră în vigoare, la 30 iunie 2001, O.U.G. nr. 105/2001, prin care Legea nr. 56/1992 este abrogată.

Noua Lege nu mai acordă drepturi bănești, sub forma a 12 solde, pentru pierderea capacității de muncă și pensionare consecutivă. La 18 iulie 2001, în baza Ordinului nr. S/361159, petentul este trecut în rezervă, incepând cu data de 26 iunie 2001, fiind clasat medical cu gradul II de invaliditate. Prin nota-raport nr. D.3/S.1/103815 din 4 ianuarie 2002, aprobată de inspectorul general al Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, șeful Direcției Management, Resurse Umane stabilește măsurile care trebuiesc luate cu privire la situația lui S.V. Conformându-se sus-menționatei note-raport, conducerea I.J.P.F. Iași, emite ordinul nr. S/174126 din 15 ianuarie 2002, prin care se modifică, în parte, ordinul nr. S/361159 din 18 iulie 2001, în sensul că stabilește ca dată a trecerii în rezervă a lui S.V.

data de 31 iulie 2001, ultima zi a lunii în care certificatul-decizie medicală este avizat. Nu se poate reține, deci, că T.G., șef al I.J.P.F. Iași, U.O. consilier juridic și I.T. contabil șef, ar fi abuzat de funcțiile lor și ar fi vătămat, cu intenție, interesele lui S.V. Ca atare, Rezoluția din 17 iunie 2003, prin care Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași dispune neînceperea urmăririi penale a lui T.G., I.T. și U.O., este întemeiată. Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., hotărârea atacată va fi menținută, prin respingerea recursului, conform dispozitivului deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul S.V., împotriva sentinței penale nr. 5 din 24 februarie 2004 a Curții de Apel Iași. Obligă pe recurentul petiționar să plătească statului suma de 100.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2004.