ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1713/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Judecătoria Timișoara sub numărul 3437 din 8 martie 2004, reclamantul SC A.L. & F. SRL Timișoara a acționat în judecată SC G. SRL Timișoara, pentru ca instanța să pronunțe o hotărâre prin care să se constate că reclamanta a achitat în întregime prețul de 10.605 Euro pentru imobilul în scris în C.F. 3654 Giroc nr. top. A 544/1/15/1 constând din teren arabil extravilan în suprafața de 4242 mp, iar hotărârea să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare, dispunând totodată și intabularea dreptului de proprietate al reclamantei în C.F. cu titlu de cumpărătoare.

Judecătoria Timișoara, prin sentința civilă 3678 din 29 aprilie 2004, a admis acțiunea și a constatat că între părți a intervenit la data de 28 februarie 2003 o convenție de vânzare-cumpărare, intitulată „Precontract de vânzare-cumpărare” având ca obiect vânzarea de către SC G. SRL către reclamanta SC A.L. & F. SRL a imobilului constând din terenul extravilan situat în comuna Giroc, în suprafață de 4242 mp înscris în C.F. 3654 Giroc sub nr.top. A 544/1/15/1 cu prețul de 10.605 Euro (cu TVA inclus) achitat în întregime. S-a dispus totodată ca hotărârea să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare și să se procedeze la intabularea dreptului de proprietate al societății reclamante asupra imobilului menționat în C.F.

3654 Giroc. Prin decizia 2136 din 5 octombrie 2004, Curtea de Apel Timișoara, sesizată cu apelul societății pârâte, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, cu motivarea că în conformitate cu art. 1 C. proc. civ. judecătoriile au plenitudinea de competență în materie civilă, iar tribunalelor le revine atributul judecării în primă instanță a cauzelor civile având ca obiect o valoare de peste un miliard, în baza dispozițiilor art. 282 1 C. proc. civ. și art. 299 alin. (3) C. proc. civ. modificate prin O.U.G. nr. 58/2003 și Legea nr. 195/2004. În consecință, hotărârea primei instanțe fiind pronunțată la 6 aprilie 2004 iar obiectul litigiului fiind sub un miliard, soluționarea căii de atac a apelului revine în competența Tribunalului Timiș, în favoarea căruia s-a declinat competența.

Tribunalul Timiș, pe al cărui rol a fost înregistrat dosarul, având în vedere data pronunțării hotărârii atacate, valoarea acțiunii dispozițiunile art. 282 1 C. proc. civ. și art. II alin. (3) din O.U.G. nr. 58/2003 modificat prin Legea nr. 195/2004, a calificat calea de atac promovată în speță ca fiind aceea a apelului. Față de calificarea dată căii de atac promovate, instanța a constatat că în ceea ce privește competența materială de soluționare sunt incidente dispozițiile art. 282 C. proc. civ. și ale art. 299 alin. (3) C. proc. civ. în temeiul cărora se impune declinarea competenței de soluționare în favoarea Curții de Apel Timișoara. Ivindu-se un conflict negativ de competență între un tribunal și o curte de apel, în temeiul art. 20 pct. 2 C. proc.

civ. coroborat cu art. 22 pct. 3 C. proc. civ. a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului. Verificându-se actele dosarului și obiectul acțiunii, se constată că soluționarea apelului declarat de societatea G. SRL este în competența Curții de Apel Timișoara pentru următoarele considerente. Potrivit dispozițiilor art. II alin. (3) din O.U.G. nr. 58/2003, hotărârile pronunțate înainte de intrarea în vigoare a ordonanței de urgență, rămân supuse căilor de atac în termenele prevăzute de legea sub care au fost pronunțate. Acest text de lege în vigoare la data pronunțării sentinței 3678 din 29 aprilie 2004 este în vigoare, aproximativ în aceeași formă și după apariția Legii nr. 195/2004 care arată în plus că și motivele căilor de atac sunt reglementate de legea procedurală în vigoare la momentul pronunțării hotărârii.

Dispozițiunile art. 282 1 C. proc. civ. în vigoare la data pronunțării sentinței, statuau că nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești pronunțate în litigiile al căror obiect aveau o valoare de până la 200.000.000 lei inclusiv. În speță, valoarea obiectului acțiunii fiind peste 200.000.000 lei, este evident că hotărârea pronunțată este atacabilă cu apel și cu recurs. Este adevărat că prin Legea nr. 195/2004 a fost mărită valoarea obiectului acțiunii la un miliard, dar aplicarea art. 282 1 C. proc. civ. în forma actuală la o hotărâre pronunțată anterior Legii nr. 195/2004 ar echivala cu o aplicare retroactivă a legii, ceea ce contravine dispozițiunilor art. 15 din constituție. Având în vedere calificarea căii de atac promovate, (apel) competența materială de soluționare a acesteia este stabilită de art. 282 C. proc.

civ. coroborat cu art. 3 pct. 2 și art. 2 pct. 2 C. proc. civ. astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 58/2003 și Legea nr. 195/2004. Potrivit textelor de referință, plenitudinea de competență în soluționarea apelului, atunci când legea nu dispune altfel, revine curții de apel, așa cum corect a concluzionat Tribunalul Timiș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește competența de soluționare a apelului formulat de SC G. SRL Timișoara în favoarea Curții de Apel Timișoara Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2005.