ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7218/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 88/2003, Curtea de Apel Galați a respins acțiunea formulată de reclamanta SC U.O. SA Galați, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor - Direcția Generală a Vămilor București, Direcția Regională Vamală Galați și Vama Galați Giurgiulești, pentru anularea actelor control vamal și exonerare de la plata taxelor vamale și penalități de întârziere. Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut că în perioada noiembrie 1998 - februarie 1999, societatea reclamantă a introdus în țară, o serie de bunuri, în privința cărora a solicitat a fi exceptată de la plata taxelor vamale și T.V.A., conform art. 13 lit. a) din O.U.G.

nr. 92/1997. O parte din aceste bunuri, așa după cum au reținut și actele de control vamal, nu puteau beneficia de scutiri taxe, deoarece nu puteau fi incluse în categoria bunurilor mobile corporale, aport la capitalul social al societății, așa cum pretind dispozițiile art. 13 din O.U.G. nr. 92/1997. Astfel, în opinia instanței de fond, pentru ca bunul mobil corporal să fie încadrat în categoria celor ce beneficiază de facilități, vamale, trebuie să fie mijloc fix sau teren. În speță, se poate discuta doar de mijloace fixe care, pentru a fi astfel considerate, conform art. 3 alin. (2) din Legea nr. 15/1994, trebuie, între altele, să aibă o valoare mai mare de 1 milion lei bucata și să poată fi utilizate ca atare, iar nu încorporate într-un alt bun.

Cum bunurile importate definitiv de reclamantă, nu îndeplinesc aceste două condiții, rezultă că acțiunea este nefondată. Împotriva hotărârii curții de apel a declarat recurs, societatea reclamantă, criticând-o pentru următoarele motive: Instanța de fond a ignorat probele dosarului, deoarece starea de fapt desprinsă din interpretarea acestora, ar fi putut permite o concluzie total diferită, decât cea la care această instanță a ajuns. Astfel, din probele de la dosar, rezultă că recurenta a edificat obiectivul industrial - T.P., pentru care a fost necesar a se importa mai multe loturi și seturi de bunuri materiale. Aceste bunuri, ca urmare a faptului că au fost importate ca aport în natură la capitalul social al societății, ceea ce permite exceptarea de la plată taxe, conform art. 13 lit. a) din O.U.G.

nr. 92/1997, mai beneficiază de aceeași scutire și pentru faptul că este societate cu capital majoritar străin. Recurenta a invocat greșita înlăturare a concluziilor celor două rapoarte de expertiză, potrivit cărora, bunurile importate sunt înglobate în obiectivul de investiție, la care s-a obligat, având calitatea de mijloc fix, ceea ce permite exceptarea la plată, conform Legii nr. 15/1994. Examinând recursul reclamantei, prin prisma criticilor formulate, se constată că acesta este fondat. Astfel, din actele dosarului rezultă că societatea recurentă, cu prilejul importului inițial, a fost scutită de la plata taxe vamale. Cu prilejul unui control ulterior, concluziile organului de control au fost diferite, în sensul obligării la plată a societății.

Incertitudinea organului de control vamal local și a Direcției Generale a Vămilor, a fost clarificată pe parcursul soluționării cauzei, cu ajutorul actelor dosarului și a probelor administrate, în special expertizele tehnice-contabile. Este necontestat și dovedit faptul că bunurile importate de recurentă, prin D.V.I. nr. 121/1998, nr. 131/1998, nr. 143/1998 și nr. 79/1999, au avut ca scop, realizarea obiectivului de investiții industrial T.P., ele constituind aport în natură la capitalul social al societății. Potrivit art. 13 lit. a) din O.U.G. nr. 92/1997, această categorie de bunuri este exceptată de la plata taxelor vamale, iar textul acestei prevederi legale, a fost menținut și prin Legea nr. 241/1998, care preia inclusiv prevederea ordonanței, potrivit căreia facilitățile amintite, nu vor fi modificate timp de 5 ani.

Dat fiind faptul că O.U.G. nr. 92/1997 vorbește despre importul de „bunuri mobile corporale”, pentru a fi acordate facilitățile, instanța de fond a considerat că bunurile importate de reclamantă, nu se pot încadra în această categorie, deoarece nu îndeplinesc condițiile cumulative pretinse de alin. (2) al art. 3 din Legea nr. 15/1994, pentru a fi catalogate ca mijloc fix. Instanța de fond a ignorat, însă, rapoartele de expertiză care, ca probe scrise cu caracter de specialitate, au ajuns la concluzia contrară, adică la concluzia că bunurile importate sunt mijloace fixe. De vreme ce instanța a optat pentru administrarea unei astfel de probe, a considerat că pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, are nevoie tocmai de părerea unui specialist, în aceste condiții, concluziile experților nu puteau fi înlăturate, numai cu referire la textul art. 2 din Legea nr. 15/1994.

Deoarece concluziile experților se coroborează cu actele dosarului, din care rezultă că bunurile au fost importate în loturi, pentru a li se asigura ușurință în transport, iar la destinație au fost înglobate într-un singur corp și anume, în obiectivul investiției - T.P., rezultă că ele trebuiau incluse în categoria mijloacelor fixe. Astfel, dispozițiile art. 3 alin. (3) din Legea nr. 15/1994, prevăd că obiectele folosite în loturi sau seturi sau care formează un singur corp, la încadrarea lor în categoria de mijloc fix, se are în vedere valoarea întregului lot, corp sau set. În consecință, se va reține că societatea recurentă, în mod corect a beneficiat de scutiri de la plata taxelor vamale și T.V.A., ceea ce face ca actele de control și decizia Ministerului Finanțelor Publice să fie lovite de nulitate.

Pentru motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., conform art. 312 din același cod, recursul va fi admis, în sensul casării hotărârii instanței de fond și rejudecând cauza, va fi admisă în totalitate, acțiunea reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC U.O. SA Galați împotriva sentinței civile nr. 88/F din 23 iunie 2003 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și, rejudecând: Admite acțiunea formulată de SC U.O. SA Galați, anulează decizia nr. 2229 din 10 noiembrie 1999 și actele constatatoare nr. 2 din 10 iunie 1999, nr. 3 din 10 iunie 1999, nr. 4 din 10 iunie 1999 și nr. 5 din 10 iunie 1999, ale Direcției Generale a Vămilor și exonerează de plata sumelor stabilite prin aceste acte. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2004.