ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2151/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta A.M. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Satu Mare, solicitând instanței, ca în contradictoriu cu aceasta, să dispună anularea hotărârii nr. 3879 din 5 decembrie 2002 și obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că mamei sale, B.L., i s-au acordat drepturile prevăzute de lege. Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 290/CA/2003 - P din 7 iulie 2003, a admis acțiunea reclamantei, dispunând anularea hotărârii nr. 3879 din 5 decembrie 2002, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiară a O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că și copii născuți în localitatea în care părinții au fost strămutați, au același statut cu părinții lor. Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Satu Mare, susținând, în esență, că nici în O.G. nr. 105/1999, în forma inițială și nici prin modificările ulterioare, nu se face vorbire de persoanele care s-au născut în timpul în care părinții au fost strămutați sau refugiați. Recursul este nefondat. Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din cele șase situații enumerate.

Din interpretarea acestor prevederi rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice. Ceea ce reglementează legea, este, deci, stabilirea, determinarea situației de obligare să își părăsească domiciliul, de către regimul instaurat după septembrie 1940. Nu se poate susține că dacă în timpul refugiului s-a născut un copil, acesta nu beneficiază de drepturile părinților, pentru că este evident că și minorul a avut de îndurat aceleași suferințe și neajunsuri, ca părinții săi, obligați să își părăsească domiciliul. În raport cu aceste considerente, reclamanta a făcut dovada că a fost născută în timpul refugiului, astfel că sentința civilă nr. 290/CA/2003 - P din 7 iulie 2003, a Curții de Apel Oradea, este temeinică și legală, făcându-se o judicioasă și corectă aplicare a Legii nr. 189/2000.

Examinând și din oficiu hotărârea atacată, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența nici unui motiv de casare, recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr. 290/CA/2003 - P din 7 iulie 2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2005.