ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2151/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta A.M. a chemat în

judecată Casa Județeană de Pensii Satu Mare, solicitând instanței, ca în

contradictoriu cu aceasta, să dispună anularea hotărârii nr. 3879 din 5

decembrie 2002 și obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiară a

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și

completările ulterioare.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că mamei sale, B.L., i s-au acordat drepturile prevăzute de

lege.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 290/CA/2003 - P

din 7 iulie 2003, a admis acțiunea reclamantei, dispunând anularea hotărârii nr.

3879 din 5 decembrie 2002, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i

recunoască calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr.

189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut că și copii născuți în localitatea în care părinții

au fost strămutați, au același statut cu părinții lor.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, Casa Județeană de

Pensii Satu Mare, susținând, în esență, că nici în O.G. nr. 105/1999, în forma

inițială și nici prin modificările ulterioare, nu se face vorbire de persoanele

care s-au născut în timpul în care părinții au fost strămutați sau refugiați.

Recursul este nefondat.

Potrivit prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie

1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din cele șase situații

enumerate.

Din interpretarea acestor

prevederi rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie

acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite de

persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din

motive etnice.

Ceea ce reglementează legea,

este, deci, stabilirea, determinarea situației de obligare să își părăsească

domiciliul, de către regimul instaurat după septembrie 1940. Nu se poate

susține că dacă în timpul refugiului s-a născut un copil, acesta nu beneficiază

de drepturile părinților, pentru că este evident că și minorul a avut de

îndurat aceleași suferințe și neajunsuri, ca părinții săi, obligați să își

părăsească domiciliul.

În raport cu aceste

considerente, reclamanta a făcut dovada că a fost născută în timpul refugiului,

astfel că sentința civilă nr. 290/CA/2003 - P din 7 iulie 2003, a Curții de

Apel Oradea, este temeinică și legală, făcându-se o judicioasă și corectă

aplicare a Legii nr. 189/2000.

Examinând și din oficiu

hotărârea atacată, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și

neconstatându-se existența nici unui motiv de casare, recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Satu Mare urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr. 290/CA/2003

- P din 7 iulie 2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de

contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 martie 2005.