ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2630/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 13 mai 2004, la Tribunalul Suceava, secția civilă, reclamanta O.A. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava,

anularea hotărârii nr. 4341 din 30 noiembrie 2003, emisă de pârâtă și obligarea

acesteia să-i recunoască și să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii a

susținut că, în luna august 1943, a fost nevoită ca, împreună cu familia sa, să

se refugieze din localitatea Poieni, județul Cluj, în localitatea Csebrendek -

Ungaria, calitatea de refugiat fiind dovedită cu actele pe care le-a prezentat

pârâtei care, în mod nelegal i-a respins cererea.

Tribunalul Suceava, secția

civilă, prin sentința nr. 533 din 7 iunie 2004, în temeiul dispozițiilor art. 7

din Legea nr. 189/2000, a declinat competența de soluționare a cauzei, în

favoarea Curții de Apel Suceava.

Prin sentința nr. 244 din 20

octombrie 2004, Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins ca nefondată, acțiunea.

Instanța, în motivarea

soluției, a reținut că reclamanta nu se încadrează în categoria persoanelor

care au fost expulzate ori s-au refugiat din Ardealul ocupat de autoritățile

ungare ale acelei perioade, în România, aceasta mutându-se din România, în

Ungaria hortystă, situație în care nu-i sunt aplicabile prevederile O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000.

Împotriva sentinței de mai

sus a declarat recurs, în termen, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

În motivarea recursului a

susținut, în esență, că instanța a apreciat eronat starea de fapt și a aplicat

greșit legea.

În acest sens, a arătat că

în mod greșit s-a reținut prin sentința atacată, că s-a mutat în Ungaria hortystă,

când, în realitate, împreună cu mama sa au fost nevoite să părăsească

domiciliul, schimbarea forțată a domiciliului fiind determinată de situația

tensionată creată ca urmare a Dictatului de la Viena și a stării conflictuale existente în anul 1943, în județul Cluj, în localitatea Poieni, situată în granița

cu Ungaria, chiar pe linia frontului.

Examinând hotărârea atacată,

în raport cu motivele de casare invocate, cu actele dosarului și cu normele

legale incidente cauzei, se constată că recursul este fondat.

Potrivit prevederilor art. 1

lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile O.G. nr. 105/1999,

persoana, cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere

de la 6 septembrie, până la 6 martie, a avut de suferit persecuții din motive

etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.

Prin persoană care a fost

strămutată în altă localitate, în sensul art. 2 din Normele aprobate prin H.G. nr.

127/2002, pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, se înțelege persoana care a fost

mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate,

din motive etnice. În această categorie se includ și persoanele care au fost

expulzate, s-au refugiat, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație,

ca urmare a unui tratat bilateral.

Dovada încadrării în

situațiile prevăzute în O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr.

189/2000, cu modificările ulterioare, se poate face, potrivit art. 4 din H.G. nr.

127/20002, cu acte oficiale eliberate de organele competente sau, în lipsa

actelor oficiale, prin declarație cu martori.

În cauză, din declarațiile

autentificate ale martorilor Z.I. și B.B., rezultă că reclamanta a fost

strămutată împreună cu mama sa, din localitatea Poieni, județul Cluj, în

localitatea Csabrendek, Ungaria, în perioada august 1943 - 7 iunie 1945.

Din hotărârea nr. 1580/1945

a Prefectului județului Zala, emisă în temeiul hotărârii nr. 329/1945 a

Oficiului Maghiar de Asistență Socială, rezultă că s-a autorizat întoarcerea în

localitatea Poieni, în iulie 1945, a reclamantei și a mamei sale, fapt

certificat și prin biletul de călătorie seria D numărul 068342 al Căilor Ferate

Maghiare, datat 8 august 1945, depus în xerocopie la dosar.

În plus, per versoul

hotărârii nr. 329/1945, sus-menționată, se specifică și se certifică

împrejurarea că reclamanta s-a refugiat din Ardeal, în comuna Csabrendek.

Înscrisurile menționate

confirmă realitatea părăsirii de către reclamantă, cetățean român, a

localității de domiciliu și plecării forțate în altă localitate, de unde a

revenit în august 1945.

Împrejurarea că localitatea

de refugiu se afla în Ungaria, nu are relevanță, câtă vreme părăsirea

domiciliului nu a fost un act de voință al reclamantei, ci a fost impusă de

realitățile istorice de necontestat ale momentului, iar revenirea în

localitatea de domiciliu este o certitudine.

În consecință, față de cele

ce preced, se constată că recursul este fondat și urmează a fi admis, se va

modifica sentința atacată și în fond se va admite acțiunea, cu consecința

anulării actului administrativ atacat și a obligării pârâtei să emită o nouă

hotărâre, prin care să acorde reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000,

pentru perioada 7 iulie 1943 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 decembrie

2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta O.A., împotriva sentinței civile nr. 244 din 20 octombrie 2004, a

Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ.

Modifică sentința atacată și în fond, admite acțiunea formulată de reclamanta O.A.

Anulează hotărârea nr. 4341/2003,

emisă de Casa Județeană de Pensii Suceava și obligă pe pârâtă să emită o nouă

hotărâre, prin care să acorde reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000,

pentru perioada 7 iulie 1943 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 decembrie

2003.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 aprilie 2005.