ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1887/2005

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1550

din 2 decembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, s-au

dispus următoarele:

S-a respins cererea de

schimbare a încadrării juridice a faptei comise de inculpatul D.H.C., în ce

privește fapta prevăzută la pct. 4 din rechizitoriu, cerere formulată de

Ministerul Public, ca neîntemeiată.

(2) lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul D.H.C. la 5 ani închisoare,

pentru tâlhărie (pct. 3 rechizitoriu).

În baza art. 211 alin. (2)

lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpat la 5 ani închisoare, pentru tâlhărie

(pct. 5 rechizitoriu).

În baza art. 211 alin. (2)

lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpat la 5 ani închisoare (pct. 7

rechizitoriu).

În baza art. 26, raportat la

art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea

art. 75 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpat la 8 ani închisoare, pentru

complicitate la tâlhărie (pct. 4 rechizitoriu).

În baza art. 211 alin. (2)

lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpat la 6 ani închisoare, pentru tâlhărie

(pct. 6 rechizitoriu).

În baza art. 33 lit. a),

raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., i

s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.

S-a constatat că inculpatul

este arestat în altă cauză.

(2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen., a condamnat pe

inculpatul D.H.F.A. la 2 ani și 6 luni închisoare, pentru tâlhărie (pct. 1

rechizitoriu).

În baza art. 211 alin. (2)

lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen., a condamnat pe

inculpat la 2 ani și 6 luni închisoare (pct. 2 rechizitoriu).

În baza art. 211 alin. (2)

lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și art.

109 C. pen., a condamnat pe inculpat la 3 ani și 6 luni închisoare (pct. 4

rechizitoriu).

În baza art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai

grea, de 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., i

s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., după

împlinirea vârstei de 18 ani.

S-a luat act că părțile

vătămate nu s-au constituit părți civile în procesul penal.

În baza art. 118 lit. d) C.

pen., s-a confiscat de la inculpatul D.H.F.A., suma de 2.364.000 lei, iar de la

inculpatul D.H.C. suma de 2.995.750 lei.

În baza art. 191 alin. (1)

C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la câte 2.900.000 lei cheltuieli

judiciare către stat, din care câte 400.000 lei onorariul apărătorului din

oficiu.

Pentru a se pronunța astfel,

prima instanță a reținut, în fapt, în esență că, ambii inculpați, frați, au

comis pe raza municipiului București, în mijloace de transport R.A.T.B. sau în

stațiile acestora, un număr de infracțiuni de tâlhărie, în perioada martie –

aprilie 2003, deposedând pe părțile vătămate B.A., C.E., B.G., B.M., A.O., T.S.

și C.A. de lănțișoarele de aur pe care acestea le purtau la gât. Ulterior

bunurile arătate au fost depuse la diferite case de amanet.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel, în termen, cei doi inculpați, criticând-o sub aspectul aplicării

unor pedepse prea aspre în condițiile în care ei nu sunt recidiviști, deși sunt

arestați în altă cauză și ar putea beneficia de circumstanțe atenuante pentru

ca pedepsele să fie reduse.

Curtea de Apel București,

secția a II–a penală și Pentru Cauze cu Minori și Familie, prin decizia penală

nr. 85/ A din 4 februarie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de

inculpații D.H.F.A. și D.H.C.

A constatat că ambii inculpați

sunt arestați în altă cauză.

Nemulțumiți și de această

hotărâre, în termen legal, inculpații au atacat-o cu recurs. Au criticat

decizia și sentința solicitând casarea acestora și reducerea pedepselor pe care

le consideră mult prea mari în raport de prevederile art. 72 C. pen.

Recursurile declarate sunt

nefondate.

În sarcina inculpaților,

instanțele au reținut în mod corect pe baza probatoriului administrat în cauză

că, în perioada martie – aprilie 2003, au deposedat prin violență șapte părți

vătămate de lănțișoarele din aur pe care acestea le purtau la gât, acționând în

mijloace de transport sau stații R.A.T.B., pe timp de zi, singuri sau împreună.

Bunurile astfel sustrase au

fost depuse la case de amanet, ulterior cinci părți vătămate intrând în posesia

lor fără a se mai constitui părți civile.

În drept, faptele au primit

calificări juridice corespunzătoare, acela de tâlhărie, prevăzută de art. 211

alin. (2) lit. c) C. pen. și respectiv 211 alin. (2) lit. c), alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și art. 109 și urm. C. pen., privitor la

inculpatul D.H.F.A. și respectiv, art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen. (3 fapte),

art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (2

1

) lit. a)

C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și respectiv art. 211 alin. (2)

lit. b) și c) C. pen., pentru inculpatul D.H.C.

Pedepsele aplicate

inculpaților de instanța de fond și menținute de instanța de apel, 3 ani și 6

luni, pentru inculpatul minor și respectiv 8 ani închisoare, pentru cel major,

rezultate ca urmare a contopirii pedepselor pentru fiecare infracțiune în

parte, nu pot fi considerate prea aspre în raport de criteriile generale

prevăzute de art. 72 C. pen.

Faptele comise de inculpați

au un grad ridicat de pericol social, inculpatul minor, deși nu este recidivist,

a mai comis infracțiuni de același fel, între anii 2001 – 2003, iar cel major,

nu este cunoscut cu antecedente penale, dar în prezent ambii sunt cercetați

pentru alte fapte, fiind arestați într-o altă cauză. De asemenea, se constată

că ei au dat dovadă de perseverență infracțională în comiterea aceluiași gen de

infracțiuni, acționând pe raza municipiului București, în mijloace de transport

în comun, într-un timp relativ scurt, o lună, denotând o „specializare” a

modului de operare.

Pe parcursul procesului,

inculpații au adaptat atitudini parțial sincere, recunoscând faptele imputate.

În consecință criticile

invocate nu constituie caz de casare înscris la art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen. și ca atare recursurile declarate, se vor respinge, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Din oficiu nu s-au constatat

cazuri de casare, din cele prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații D.H.F.A. și D.H.C. împotriva deciziei

penale nr. 85/ A din 4 februarie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală.

Constată că inculpații sunt

arestați în altă cauză.

Obligă recurenții inculpați

să plătească sumele de câte 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care sumele de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul de

avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 martie 2005.